Generaţia Z este indisciplinată, se pare; îndreptăţită, susţin unii critici; şi, aparent, urăşte munca. Un articol viral din Wall Street Journal a mers atât de departe încât a sugerat că întreaga generaţie ar fi, potenţial, „neangajabilă”, scrie The Guardian.
Pe măsură ce angajaţii mai tineri, aflaţi la început de drum, continuă să fie supuşi criticilor constante din partea celor aflaţi pe treptele superioare ale corporaţiilor americane, cei suficient de mari ca să îşi amintească sosirea generaţiei anterioare pot fi iertaţi dacă experimentează un sentiment de deja-vu.
La un moment dat, şi millennialii au fost ironizaţi ca fiind leneşi, îndreptăţiţi, deluzionali, narcisici şi nesiguri — multe dintre aceleaşi acuzaţii care sunt acum aruncate asupra generaţiei Z.
„Fiecare generaţie tinde să se plângă de cea care vine după ea”, spune Adam Grant, psiholog organizaţional la Wharton Business School. „Toată lumea îi detesta pe millenniali, iar acum e rândul generaţiei Z.
„Tindem să îi comparăm [pe cei tineri] cu noi în prezent, ceea ce este o greşeală, pentru că majoritatea oamenilor sunt mai narcisici şi mai concentraţi pe sine la 20 de ani decât la 40. Este o parte naturală din dezvoltare şi maturizare.”
Deşi acesta este un ciclu recurent, în care fiecare nouă generaţie este pusă sub lupă atunci când intră pe piaţa muncii, de data aceasta procesul s-a intensificat, spun experţii, din cauza deziluziei generaţiei Z faţă de instituţiile despre care consideră că i-au dezamăgit.
Generaţiile mai în vârstă tind, de asemenea, să îşi compare direct punctele forte cu punctele slabe ale celor tineri, spune Grant — ceea ce exagerează diferenţele şi îi prezintă adesea pe cei tineri într-o lumină nedrept de negativă.
„Cred că această naraţiune e o prostie”, spune Jahnavi Shah, 25 de ani, despre acuzaţiile dure aruncate spre generaţia Z. „Generaţiile de dinaintea noastră puneau munca înaintea vieţii. Noi suntem o generaţie foarte inteligentă, care munceşte mult, dar nici nu vrem să ajungem la burnout şi vrem să fim plătiţi corect pentru valoarea pe care o aducem.”
Shah tocmai şi-a găsit primul job full-time la un startup tech din San Francisco, după o căutare de şapte luni şi aproape o mie de aplicaţii trimise.
Generaţiile anterioare „trimiteau aplicaţii la rece şi primeau interviuri de la companii mari de tehnologie”, spune ea. „Dar cu fiecare aplicaţie trimisă şi cu fiecare respingere primită, simţeam că pierd câte puţin din mine.”
Nadya Okamoto, 27 de ani, cofondatoare a August, o companie de produse menstruale ecologice, este şi ea în total dezacord cu criticile îndreptate spre generaţia Z. „Dacă te uiţi la multe dintre joburile în care generaţia Z excelează, precum marketingul pe social media, acestea nici nu existau acum 20 de ani, deci din acest punct de vedere este clar că putem fi angajaţi”, spune ea. „Gen Z are o reputaţie proastă de ‘îndreptăţire’ — pentru că vrea anumite condiţii, precum echilibru între viaţa personală şi cea profesională.”
Generaţia Z a crescut urmărind cum instituţiile, atât cele financiare, cât şi cele politice, nu reuşesc să livreze promisiunile de stabilitate şi prosperitate, generând o lipsă profundă de încredere, explică Grant — iar pentru mulţi angajaţi tineri, încrederea implicită dintre angajat şi angajator nu mai există.
„Au trecut vremurile în care îţi luai un job la un angajator, rămâneai acolo 35 de ani, plănuiai să te pensionezi acolo şi te aşteptai ca ei să aibă grijă de tine”, spune Grant. „Dacă te uiţi la câte concedieri şi restructurări în masă au avut loc, acestea sunt trădări majore pentru angajaţi.”
Această generaţie diferă de cele anterioare în mai multe privinţe. Flexibilitatea, sensul şi bunăstarea angajaţilor contează mai mult decât orele suplimentare sau promovările, spune Madeline Miller, strateg în leadership şi cultură organizaţională. „Sistemul capitalist este unul extractiv, iar generaţia Z începe să spună: ‘Sunt obosit şi nu obţin nimic din asta’”, afirmă ea.
„Există mult mai multe moduri de a câştiga bani în afara corporaţiilor, care oferă libertate şi flexibilitate, aşa că noi intrăm pe piaţa muncii cu standarde mult mai ridicate”, spune Okamoto. „Am realizat că nu mai trebuie să fim atât de epuizaţi şi… capitalismul american are nevoie de o schimbare în care oamenii chiar să fie valorizaţi.”
Generaţia Z nu vede valoarea în ore suplimentare şi se concentrează pe „muncă inteligentă”, optimizând instrumente de inteligenţă artificială pentru a termina o sarcină de 10 ore în doar 5, spune Shah, angajata din tech. Un studiu Deloitte publicat anul acesta arată că peste jumătate dintre angajaţii Gen Z folosesc AI regulat la locul de muncă.
Valorile şi priorităţile par, de asemenea, să se schimbe. Conform aceluiaşi studiu Deloitte, 89% dintre angajaţii Gen Z şi 92% dintre millenniali consideră că sentimentul de „scop” este foarte sau oarecum important pentru satisfacţia la locul de muncă.
Companiile care ignoră sau resping angajaţii Gen Z îşi pun în pericol performanţa generală, spune Grant, care adaugă că atât managerii mai în vârstă, cât şi angajaţii tineri pot beneficia dacă renunţă la stereotipuri şi învaţă unii de la alţii.
„Este o generaţie nouă care vine şi îţi pune o oglindă în faţă, astfel încât să te vezi mai clar şi să observi unde nu ai ţinut pasul cu evoluţia lumii”, afirmă Grant. „Generaţiile mai vechi au cunoştinţe şi experienţă de oferit. Generaţiile tinere au perspective proaspete şi abilităţi digitale. Avem nevoie de o polenizare încrucişată între generaţii.”
Pentru companii, acest lucru nu este opţional, spune Miller, care susţine că firmele ce nu se adaptează riscă să „imploadeze”.
„Generaţia Z va transforma complet modul în care muncim”, spune ea. „Adaptarea înseamnă ca organizaţiile să devină curioase în legătură cu generaţia Z şi să integreze dezvoltarea personală şi profesională — în loc să impună structuri, ierarhii şi modele de leadership existente asupra lor.”
