♦ Estefania Brănescu şi Eduard Lazăr, absolvenţi ai UTCB, sunt printre acei tineri care vor să rămână în ţară, să îşi clădească aici o carieră în domeniul pe care l-au studiat şi să contribuie, practic, la construirea şi reconstruirea României.
Ştii că vrei să urmezi o facultate cu profil real, să faci ceva practic, dar încă nu ai ales concret ce vei studia? Construcţiile s-ar putea să nu fie primul domeniu care îţi vine în minte. Însă, dincolo de calcule, planşe şi şantiere, facultatea poate însemna mult mai mult: proiecte reale, oportunităţi, oameni noi şi şansa de a vedea, la propriu, rezultatul muncii tale.
Estefania Brănescu, absolventă a Facultăţii de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri din cadrul UTCB, şi Eduard Lazăr, absolvent al Facultăţii de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole, spun că anii de facultate i-au schimbat şi i-au ajutat să descopere nu doar ce fel de ingineri vor să devină, ci şi ce fel de oameni.
„Viaţa de student este foarte frumoasă dacă ştii să o trăieşti la maximum, iar aici nu mă refer doar la distracţie, ci şi la faptul că trebuie să îmbrăţişezi fiecare oportunitate şi provocare“, spune Eduard.
Oportunităţile nu înseamnă doar ceea ce se întâmplă la cursuri. Estefania a încercat, de exemplu, să îşi dezvolte şi abilităţi care nu ţin strict de partea tehnică.
„M-am axat foarte mult pe partea de soft skills, pentru că mi se pare că în cadrul facultăţii îţi conturezi partea de skill-uri tehnice, însă un bun inginer are nevoie şi de skill-uri pe partea de comunicare, project management, relaţii internaţionale“, spune ea.
Pentru Eduard, experienţa facultăţii a venit şi cu o schimbare personală importantă. „Sunt cu totul alt om de când am venit la facultate şi m-am maturizat extraordinar de mult. Este foarte important ca, pe lângă ceea ce învăţăm în mediul academic, să avem şi alte resurse.“
Niciunul dintre cei doi nu a ajuns însă aici urmând un traseu perfect stabilit încă din liceu. Estefania intrase iniţial la Cibernetică, dar după un an şi-a dat seama că IT-ul nu era direcţia potrivită pentru ea. „Aveam nevoie de un domeniu mai dinamic şi care să-mi ofere mai multe perspective de viitor.“
Eduard a oscilat, la rândul său, între Cibernetică, Politehnică şi Construcţii. În final, spune el, alegerea a venit mai degrabă „pe feeling“. „Aşa am simţit, am fost atras sufleteşte de acest domeniu. Ca să faci un job cu toată plăcerea, cred că trebuie să pui şi un pic de suflet în el şi să simţi că trăieşti prin ceea ce faci“, spune tânărul.
Unul dintre avantajele domeniului este tocmai diversitatea. Un inginer constructor poate lucra în proiectare, execuţie sau consultanţă şi poate ajunge să lucreze la clădiri, drumuri, poduri sau proiecte mari de infrastructură. Estefania spune că şi-ar dori să facă parte din echipa care proiectează o autostradă, în timp ce Eduard este atras de clădirile înalte, dar îşi doreşte, în acelaşi timp, să construiască şi o şcoală sau un spital.
Eduard Lazăr: O construcţie reuşită trebuie să fie cât se poate de sigură pentru oamenii care locuiesc în ea sau beneficiază de ea. Acesta este principalul criteriu
Cei doi tineri au vorbit şi despre salariul de început pentru un inginer constructor debutant, ambii fiind de acord că un prag realist pentru Bucureşti ar fi cel de 1.000 de euro, cu menţiunea că domeniul oferă posibilitatea de creştere rapidă dacă te implici şi dai dovadă de competenţă. Dincolo de salariu însă, satisfacţia vine şi din faptul că rezultatul muncii rămâne. Alexandra Ţibrea
Pentru cei doi ingineri constructori, o construcţie bună trebuie să pornească de la un criteriu esenţial: siguranţa.
„O construcţie reuşită trebuie să fie cât se poate de sigură pentru oamenii care locuiesc în ea sau beneficiază de ea. Acesta este principalul criteriu“, spune Eduard.
Estefania şi Eduard sunt printre acei tineri care vor să rămână în ţară, să îşi clădească aici o carieră în domeniul pe care l-au studiat şi să contribuie, practic, la construirea şi reconstruirea României.
„E nevoie de ingineri care să construiască şi să reconstruiască România“, spune Estefania. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care nu îşi doreşte să plece din ţară.
La fel gândeşte şi Eduard. Cei doi sunt deschişi la proiecte internaţionale şi la experienţe profesionale în afara graniţelor, însă fără ca acestea să însemne neapărat o relocare definitivă.
Pentru ei, tocmai decalajele pe care România încă le are în infrastructură şi construcţii pot deveni o oportunitate pentru generaţia lor.
„Nu am un cartier preferat din Bucureşti, dar asta înseamnă că încă mai e mult de muncă şi că poate voi avea ocazia să construiesc eu unul în viitor“, afirmă Eduard.
