Patru râuri din România au secat complet (două râuri din sudul şi alte două din nord-estul ţării), anunţa săptămâna trecută Administraţia Naţională Apele Române. Cele patru râuri fac parte din cele 120 de secţiuni monitorizate de Apele Române, ceea ce înseamnă că ele joacă un rol crucial în asigurarea rezervei de apă pentru populaţie, irigaţii şi industrie. Iar după „cea mai rece vară care ne-a rămas“, aşa cum a fost denumită vara ce a trecut, s-a simţit cum anxietatea climatică a crescut şi în România.
Oficial, anxietatea climatică nu este recunoscută ca afecţiune sau tulburare de sănătate mintală în manualele de diagnostic, însă ea a devenit din ce în ce mai prezentă în vieţile tinerilor. Cunoscută şi sub numele de eco-anxietate, este un termen folosit pentru a descrie sentimentele de frică, îngrijorare, stres sau chiar disperare pe care oamenii le experimentează în legătură cu schimbările climatice şi impactul acestora asupra planetei. Aceasta poate apărea ca răspuns la conştientizarea riscurilor pe care le aduc fenomenele climatice extreme, degradarea mediului, pierderea biodiversităţii şi incertitudinile legate de viitorul planetei.
Cercetările arată că anxietatea climatică este resimţită în întreaga lume, în special în rândul tinerilor.
Generaţia Z creşte într-o eră în care efectele schimbărilor climatice sunt atât imediate, cât şi incontestabile, iar acest lucru îi face să se simtă neputincioşi.
Un studiu global realizat de The Lancet, care a chestionat 10.000 de tineri din 10 ţări, a arătat că aproape 60% dintre aceştia sunt extrem de îngrijoraţi cu privire la viitorul planetei. Raportul, care a fost publicat în jurnalul medical The Lancet, a mai arătat că aproape jumătate dintre respondenţi au declarat că această stare de nelinişte îi afectează zilnic, iar trei sferturi au fost de acord cu afirmaţia că „viitorul este sumbru“. Acestea şi multe alte studii arată clar că schimbările climatice nu reprezintă doar o ameninţare pentru mediul în care trăim, ci reprezintă şi o ameninţare foarte reală pentru starea noastră emoţională. Pentru generaţia Z, anxietatea climatică contribuie la o nelinişte mai mare faţă de viitorul lor, afectând deciziile de viaţă, precum alegerile de carieră şi planificarea unei familii.
Dora Marinova, profesor de sustenabilitate, confirmă în revista ştiinţifică independentă Neuroscience News că anxietatea climatică este un factor care contribuie la sentimentul general de anxietate al generaţiei Z faţă de viitor, care ar putea avea ramificaţii majore în viitor: „Aceşti tineri sunt foarte îngrijoraţi şi, într-un fel, intimidaţi de lipsa de acţiuni concrete luate pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice. Generaţia Z are preocupări serioase care nu numai că le vor afecta sănătatea mintală –ceva cu care societatea şi sistemul public de sănătate vor trebui să se confrunte – ci şi alegerile pe care le fac tinerii: cum îşi cheltuiesc banii, dacă au familii, alegerea lor de carieră şi aşa mai departe.“
Conştientizarea sporită a generaţiei Z cu privire la schimbările climatice este parţial atribuită faptului că sunt nativi digitali şi cunoştinţele lor puternice în social media îi menţin conectaţi la evenimentele globale, inclusiv dezastrele climatice. Această expunere şi avertismentele că lumea corporativă şi guvernele nu acţionează suficient de rapid în problemele climatice au dus la sentimente de frustrare şi dezamăgire în rândul generaţiei Z. Drept urmare, aceste emoţii au avut un impact asupra luării deciziilor în carieră.
Dintr-un sondaj realizat de KPMG a reieşit că 20% dintre candidaţii la angajare din generaţia Z au respins ofertele din cauza percepţiei că valorile ESG ale companiilor nu se aliniază cu ale lor. Acest lucru subliniază tendinţa generaţiei Z de a prioritiza valorile de mediu şi sociale în faţa intereselor economice personale.
Pentru generaţia Z, anxietatea legată de schimbările climatice nu se limitează doar la teama de distrugerea mediului - include şi o criză de identitate şi de scop. Pe măsură ce devin majoritari într-o lume care pare din ce în ce mai instabilă şi imprevizibilă, mulţi tineri se întreabă la ce fel de viitor pot îndrăzni să viseze şi dacă mai este etic să planifice acest viitor. Această criză de identitate este şi mai complicată de presiunea că trebuie să acţioneze rapid şi imediat. Mulţi tineri simt un profund simţ al responsabilităţii în abordarea schimbărilor climatice, dar acest lucru aduce cu sine de multe ori şi sentimente de vinovăţie şi ruşine, fiind foarte conştienţi că acţiunile lor sunt insuficiente. Greutatea acestei responsabilităţi poate fi copleşitoare, ducând chiar şi la epuizare.
Într-un interviu oferit pentru Europa Liberă, reprezentantul Greenpeace, Vlad Cătună, consideră că anxietatea tinerilor faţă de schimbările climatice este justificată. „Suntem într-o criză climatică şi evident că orice criză cauzează stări de anxietate. Tinerii înţeleg de fapt ce urmează să se întâmple dacă noi oamenii, dacă politicienii, nu iau deciziile potrivite pentru a preîntâmpina desfăşurarea unui dezastru. Fiecare dintre noi încercăm să ne proiectăm în viitor, încercăm să ne facem planuri de viitor, dar în momentul în care casa noastră arde şi în momentul în care vezi cum planeta e distrusă la un ritm foarte alert, e destul de greu să te mai mai proiectezi şi să mai crezi în viitorul şi în şansele tale“, adaugă acesta.
Cătună le recomandă totuşi tinerilor să nu cedeze în faţa anxietăţii şi să urmeze exemplul protestelor pentru climă organizate de tinerii din ţările occidentale. „Să se implice şi să creadă în viitorul lor pentru că zarurile nu au fost încă aruncate şi încă se mai pot face schimbări, încă avem această fereastră de oportunitate la dispoziţie. Putem acţiona, putem să ne implicăm“, explică acesta.
