♦ Un brand care s-a impus discret, dar cu forţă, un brand care te invită să descoperi o ţară, locuri şi oameni, un brand care are toate şansele de a fi ambasadorul României în anii care vin. Pe Via Transilvanica timpul se măsoară în borne.
Drumul care uneşte - aşa este denumit Via Transilvanica, traseul de la Putna, judeţul Suceava la Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, însă nu doar geografic reuşeşte să unească două puncte opuse pe hartă. Proiectul Via Transilvanica, pornit la iniţiativa Asociaţiei Tăşuleasa Social, devine un real ambasador pentru România şi în special pentru turismul local, un proiect privat de care s-a auzit din Europa şi până la New York, în Time Square, cum niciun alt proiect făcut de stat nu a reuşit.
Din drag de ţară, fraţii Uşeriu, Alin şi Tibi au vrut să dea oamenilor, atât celor din comunităţile prin care trece traseul, cât şi celor care îl parcurg, o şansă de a descoperi România.
Construcţia drumului a costat 1,7 milioane de euro pentru toţi cei 1.400 de kilometri, cu 400 de tone de andezit sculptate. La fiecare kilometru se găseşte o bornă din andezit sculptată individual, borne care formează probabil una dintre cele mai lungi galerii de artă din lume şi care însoţesc călătorii pe tot parcursul drumeţiei
Via Transilvanica nu este doar a asociaţiei care a creat acest proiect, este a tuturor românilor, spune pentru ZF Alin Uşeriu, preşedintele Asociaţiei Tăşuleasa Social. Traseul care străbate ţara de la Putna la Drobeta poate deveni noul ambasador al României. Anul trecut, Via Transilvanica a câştigat premiul publicului la European Heritage Awards, fiind votat de 27.000 de oameni din toată lumea. Mai mult, anul acesta, traseul a fost inclus în topul realizat de revista Time a celor mai frumoase locuri de vizitat din lume.
„Eu am locuit în Germania multă vreme şi dacă mă întreba cineva de ţara noastră, spuneam Nadia, Ivan Patzaichin, Dracula, erau numai persoane şi personaje care pe mine mă reprezentau, eu le ziceam de nişte ambasadori excelenţi. Dar, acum, tânăra generaţie nu prea mai ştie cine e Nadia neapărat şi atunci noi avem nevoie de o identitate mai clară. Ce faci în România? Merg să parcurg Via Transilvanica şi atunci lucrurile se simplifică foarte mult“, crede Alin Uşeriu.
Proiectul a unit în jurul său circa 10.000 de voluntari, care au contribuit la realizarea traseului de 1.400 de kilometri de la Putna, judeţul Suceava, până în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi. Prin sate, cătune, oraşe, situri din patrimoniul mondial UNESCO, în număr total de 400 de comunităţi, Via Transilvanica dezvăluie România aşa cum este ea.
„Cred că România, cu dovada asta pe care o avem în mână, cu Via Transilvanica, a trecut la o nouă etapă, nu mai este ţara în care trebuie să punem accent pe câte necazuri avem, ci este ţara pe care trebuie să punem accentul pe cât de frumoasă este şi atunci poţi să o iubeşti. Dacă o iei la pas, dacă o cunoşti, începi să o iubeşti şi atunci începe să ni se dezvăluie“, explică Alin Uşeriu, care adaugă că doar dacă iei România la pas, nu din maşină, o vei descoperi exact aşa cum este ea.
Luminiţa Bufanu a pornit pe Via Transilvanica pe data de 1 august din Putna, punctul de start pe traseu. Îşi dorea să parcurgă un traseu precum El Camino de Santiago, aflat în Spania, însă şi-a dat seama că ar putea avea parte de o experienţă similară şi în România.
„Am participat la mai multe maratoane şi îmi făcusem în cap un plan să fac turul ţării, doar că între timp s-a născut acest proiect Via Transilvanica şi am aşteptat să îl termine. Anul trecut, am decis că pe 1 august anul acesta pornesc pe Via Transilvanica şi acum sunt pe drum“, a spus pentru ZF Luminiţa Bufanu.
Şi-a propus să parcurgă traseul timp de 40 de zile, durata totală a traseului este de circa 60 de zile. Cu un rucsac ce cântăreşte 10 kilograme a pornit pe un drum în care timpul se disipă, iar tot ce contează este să parcurgi drumul şi să primeşti tot ce îţi oferă.
„Acum, timpul se măsoară în borne“.
Via Transilvanica are 1.400 de kilometri, iar la fiecare kilometru există o bornă care anunţă numărul de kilometri parcurşi.
Dincolo de peisajele şi locurile pe care le-a văzut, ea spune că Via Transilvanica a ajutat-o să descopere oameni şi poveşti, dar este şi o provocare personală.
„Presupune un efort fizic şi psihic, trebuie să ai o pregătire mentală foarte bună ca să rezişti. Să faci cortul în fiecare seară sau să găseşti un loc de campat în siguranţă, să dormi, iar a doua zi să îl strângi şi să o iei de la capăt nu presupune doar un efort fizic, ci şi psihic“.
Luminiţa Bufanu a ales să meargă pe traseu cu propriul cort, însă de-a lungul Via Transilvanica există locuri unde călătorii se pot caza.
Unde nu erau, au şi apărut datorită acestui proiect. Via Transilvanica nu are doar o componentă turistică, ci şi culturală, gastronomică şi socială.
Mulţi localnici din comunităţile prin care trece Via Transilvanica au început să amenajeze câteva camere pentru călători, să deschidă pensiuni, puncte gastronomice sau să facă diverse produse în casă pe care să le vândă călătorilor. Pentru ei, Via Transilvanica este o oportunitate de a-şi câştiga traiul.
Pe ruta Suceviţa – Vatra Moldoviţei, Mihaela Ciornei a deschis o pensiune cu 25 de locuri de cazare după ce a pornit Via Transilvanica.
„Am deschis recent cazarea, după ce a fost deschis traseul, am văzut o oportunitate. Am avut până acum puţini turişti cazaţi, dar sperăm să crească numărul turiştilor. Pentru a ajunge la noi, trebuie să se abată puţin de la drum“, spune Mihaela Ciornei.
Traseul a fost deschis în 2022, iar de la an la an numărul celor care parcurg Via Transilvanica creşte considerabil, astfel că nevoia de cazare este tot mai mare.
„Noi am amenajat două camere. Faţă de anul trecut, numărul turiştilor este aproape dublu. Am amenajat camerele după deschiderea traseului. Ne ajută foarte mult, mai vindem produse făcute în casă“, spune Constantin Crăciuneac, proprietar Popas La Coasma, aflat între bornele 30-31.
Micile businessuri care existau deja şi-au extins afacerea pentru a le oferi turiştilor produsele necesare. Mari Café, un punct gastronomic aflat în Fundu Moldovei, a deschis şi o patiserie odată cu traseul.
„A fost plin, este foarte bine de când s-a deschis traseul. Am avut şi turişti străini şi turişti români. Este de multă vreme terasa, dar de un an am deschis şi patiseria“, spune Adriana Mariana Popiţanu, una dintre angajatele punctului gastronomic local.
Astfel, Via Transilvanica reuşeşte să adune pe un traseu de 1.400 de kilometri şansele dezvoltării turistice a României, prin descoperirea comunităţilor locale şi obiceiurilor acestora, dar şi să le ofere celor aflaţi în cătunele şi satele prin care trece şansa de a avea un trai decent într-un loc uitat chiar şi de autorităţile locale.
Astfel de proiecte, gândite ca un tot unitar pot doar să ajute la dezvoltarea multilaterală a României. Alin Uşeriu spune că România are nevoie de proiecte cu o viziune integrată, care să nu vizeze doar cazuri particulare, să nu mai existe o viziune diferită pentru urban şi rural, la fel ar trebui să existe şi proiecte ale ONG-urilor şi mediului privat care să unească mai multe elemente.
„Sunt organizaţii super puternice, dar cele care rezistă în momentul de faţă sunt cele care au o misiune şi o viziune. Nu mai este vorba de programe cu valoare intrinsecă, adică eu sunt de valoare pentru că am grijă de asta. Organizaţia Tăşuleasa Social este populată de tineri, eu nu mă pot duce în faţa lor să le zic tot timpul de corupţie, fugiţi din ţară, totul este degeaba. Tinerii, în momentul de faţă, îşi doresc o perspectivă, este destul rău în lume care ni se prezintă. Hai măcar în bucata noastră să avem o speranţă, o bucurie. Asta este Via Transilvanica“, spune pentru ZF Alin Uşeriu.
Toate acestea însă nu ar fi fost posibile fără un sprijin financiar. Construcţia drumului a costat 1,7 milioane de euro pentru toţi cei 1.400 de kilometri, cu 400 de tone de andezit sculptate. Traseul este semnalizat cu marcaje vopsite, stâlpi indicatori, iar la fiecare kilometru se găseşte o bornă din andezit sculptată individual, borne care formează probabil una dintre cele mai lungi galerii de artă din lume şi care însoţesc călătorii pe tot parcursul drumeţiei
Pentru această investiţie, Asociaţia Tăşuleasa Social a reuşit să atragă parteneri precum Banca Transilvania, dar şi donaţii din partea unor firme şi persoane fizice. Pentru a putea întreţine şi dezvolta acest drum este nevoie anual de 1 milion de euro, spune Alin Uşeriu, iar pentru a strânge această sumă este în continuare nevoie de sprijin financiar din partea companiilor şi de donaţiile persoanelor fizice.
„Este o infrastructură vie, care se deteriorează sau este vandalizată în timp. Sunt 40.000 de semne, unele trebuie refăcute anual, trebuie ţinută la o anumită calitate. Avem o echipă de 25 de persoane care lucrează mereu pentru că este un tsunami pe care trebuie să îl rezolvăm în fiecare zi. Sunt oameni din toată lumea cărora trebuie să le oferim suport. Trebuie să facem faţă, nivelul de încărcare al echipei este la maximum şi cheltuielile sunt recurente“, spune Alin Uşeriu.
Via Transilvanica a apărut în mai multe publicaţii din afara ţării, apariţii care au contribuit la promovarea traseului şi a României implicit, promovare care a venit organic, fără a fi plătită.
„Suma este derizorie faţă de câte resurse se consumă câteodată numai în proiecte de fezabilitate, eu nu vreau să zic că este nevoie de o critică, am criticat destul şi tot n-am ajuns undeva. Mi se pare că Via Transilvanica care reuşeşte să facă cu totul altceva în momentul de faţă arată cum se poate şi dacă arată acest lucru este mult mai simplu decât să arăţi în fiecare zi cum nu se poate, pentru că asta ne ţine în loc“.
