„Trebuie să lucrăm împreună - antreprenori, autorităţi, artişti „ pentru a reda viaţă clădirilor din Bucureşti”, spune Amalia Săftoiu, cea care s-a încăpăţânat să pună „made in Romania” pe etichetele produselor tricotate ale brandului creat de ea, Ami Amalia. Din toamnă, produsele cu eticheta Ami Amalia vor fi găzduite de un magazin situat într-o clădire†interbelică, o veche prăvălie pe colţ de stradă, din zona Icoanei. Interiorul, care are 130 mp, va fi renovat, faţada va fi păstrată şi restaurată, iar astfel, o altă clădire interbelică va recăpăta viaţă. Investiţia în achiziţia clădirii, în recondiţionarea ei şi în amenajare se ridică la 600.000 de euro. „Avem Calea Victoriei, care este o poveste frumoasă şi care a revenit la viaţă. Însă, sunt mult prea puţine astfel de zone în Bucureşti. Orice capitală europeană trebuie să aibă străzi pe care te poţi plimba, cu clădiri frumoase, întreţinute, care oferă ceva comunităţilor”.
Construit în online, cu clienţi străini printre cumpărători în cea mai mare parte, Ami Amalia are în spate ţesături şi materie primă de lux din Italia, dar producţie în România, la Oradea unde a fost deschis primul atelier, şi apoi la Deva. „Ne doream un magazin în oraş şi am vrut să aducem puţin din valoarea de altădată a Bucureştiului. Dacă ne gândim la Bucureştiul de odinioară, la spaţiile comerciale de atunci şi la acele prăvălii pe colţ de stradă cu vitrine, prin care să comunicăm vizual cu clienţii şi cu oamenii din comunitate, vedem că mai sunt foarte puţine disponibile. Am ştiut că este foarte important pentru noi să avem un astfel de spaţiu pentru că ne-am dorit să oferim ceva nu doar clienţilor noştri, ci şi comunităţii”, a explicat Amalia Săftoiu. Un pariu ce poate părea riscant pentru un brand creat şi construit de la zero, dar un pariu făcut şi cu gândul unui oraş cum a fost odată. Încăpăţânarea micilor antreprenori, dorinţa lor de a readuce la viaţă clădiri cu tencuiala roasă de ani, dar cu arhitectură cum rar găsesţi, face ca astăzi plimbările prin centrul Bucureştiului să îţi scoată în cale branduri româneşti de design sau modă. Cafenele şi restaurantele au fost cele care au deschis drumul spre oraş, spre centru, dar încet, încet, clădirile interbelice devin cea mai importantă carte de vizită pentru o nouă generaţie de „negustori”. „Spaţiul acestei clădiri interbelice chiar se potriveşte cu produsele noastre craft şi de design”, povesteşte Cristina Olteanu, o tânără care după mulţi ani petrecuţi în banking a creat AlbAlb, un proiect cu produse de artă şi design care menţine vie astăzi energia unei case vechi de pe Calea Dorobanţi.
„Magazinul arată ca o casă, cu o scară interioară de lemn, iar camerele sunt dispuse exact aşa cum au fost construite iniţial. O bună parte din materialele şi elementele iniţiale, de când a fost construită clădirea, au fost păstrate. Oamenii care vin intră în această atmosferă interbelică, ceea ce cred că pune în valoare produsele noastre”. AlbAlb este astăzi spaţiul în care zeci de designeri români şi-au găsit locul, de la mici artizani de bijuterii, ceramică, obiecte decorative, la producători de îmbrăcăminte, accesorii, genţi. Peste 50 de designeri români sunt astăzi găzduiţi în spaţiul interbelic de pe Calea Dorobanţi, un loc care le permite să-şi spună povestea. Businessurile mici devin astfel adevărate guri de oxigen pentru comunităţi de artişti din Capitală, dar şi pentru clădirile interbelice care îşi găsesc un nou rost.
„Spaţiile m-au găsit pe mine, nu eu pe ele. A fost ca un fel de magie. Sunt o colecţionară de vechituri şi o amatoare de obiecte mici de artă. Îmi plac foarte mult casele vechi şi nu mi-aş fi văzut magazinele decât în astfel de clădiri. Mergând pe stradă, m-a chemat spaţiul”, îşi aminteşte Luiza Popescu care a început să scrie povestea brandului Lunica în toamna anului 2021, când a văzut un afiş pentru un spaţiu comercial din centrul Bucureştiului, aflat într-o astfel de clădire. Atunci, primul gând a fost cel legat de dragostea sa faţă de genţile de piele, iar la începutul lunii decembrie din acelaşi an, după o investiţie de 30.000 de euro, deja se pregătea să vândă prima geantă direct din boutique-ul său stradal.
Astăzi, ea are două magazine „ unul în zona Piaţa Gemeni şi unul în Piaţa Amzei -, ambele deschise în clădiri interbelice. Al doilea spaţiu, spune ea, este în unul dintre cele mai vechi hanuri din Bucureşti, pe lângă care a trecut, la un moment dat, din întâmplare şi pe vitrina căruia, chiar în acel moment, era lipit un anunţ „ „de închiriat”.
Pe raftul celor două magazine stau genţi de piele, pânză sau paie lucrate manual într-o fabrică artizanală din Florenţa, Italia. Locaţiile sunt închiriate, iar chiriile în zonele centrale sunt mari, însă avantajul zonelor centrale este traficul intens.†”Cea mai mare provocare pentru mine este amenajarea. Vitrina este sufletul unui magazin. Dacă ea e frumoasă, te îndeamnă să păşeşti în acel magazin. Tot accentul în magazinele mele este pus pe vitrină”. Planul său a fost încă de la început să ajungă a cinci magazine Lunica, toate în clădiri interbelice, cu o istorie în spate, pentru că în astfel de spaţii simte că îşi desfăşoară activitatea cel mai bine. „Mergând pe stradă, mă vor găsi şi următoarele spaţii.”
Un oraş cum a fost odată are însă nevoie de mai mult decât de ambiţia şi riscul asumat de o mână de mici antreprenori. Dar fiecare vitrină atent îngrijită, fiecare mesaj transmis de micile branduri create în România schimbă încet, încet faţa prăfuită a oraşului.
„Spaţiile m-au găsit pe mine, nu eu pe ele. A fost ca un fel de magie.”
Luiza Popescu, Lunica
„Trebuie să lucrăm împreună - antreprenori, autorităţi, artişti - pentru a reda viaţă clădirilor din Bucureşti“.
Amalia Săftoiu, Ami Amalia
„Oamenii care vin intră în această atmosferă interbelică, ceea ce cred că pune în valoare produsele noastre”.
Cristina Olteanu, AlbAlb
