Familia este una dintre cele mai importante ancore, mai ales în contextul actual, dominat de incertitudini, promovarea unor valori false sau tentaţii de tot felul. De la importanţa muncii până la respect, toate se învaţă acasă şi devin scut în nisipurile mişcătoare de azi. Mai departe, generaţiile mature care înţeleg importanţa dialogului asigură continuitatea dezvoltării pentru cei tineri prin acel transfer de valori necesar, devin modele, nu surse de scindare. Iar de aici, drumurile sunt deschise, aşa cum sunt în cazul lui Tudor Zamfir, 18 ani, elev în ultimul an la Cambridge School of Bucharest.
„Respectul, corectitudinea, compasiunea, perseverenţa, onoarea, importanţa muncii sunt lecţii valoroase primite de la familia mea şi aceste lecţii m-au ajutat până acum să fac alegeri responsabile, să am încredere în mine chiar şi atunci când lucrurile nu merg aşa cum îmi doresc. Trebuie să spun că bunica mea are 91 de ani şi încă mai colaborează la România literară, iar determinarea ei de a fi utilă mă impresionează“, spune Tudor, 18 ani, într-o discuţie online cu ZF Gen Z.
Alături de familie, şcoala este încă un mediu important pentru dezvoltare, iar în cazul lui Tudor oportunitatea de a studia într-un sistem privat a venit cu o serie de avantaje faţă de experienţa din sistemul de stat, spune el.
„Sunt produsul învăţământului privat – am fost elev la Ioanid School şi acum la CSB (Cambridge School of Bucharest) şi am altă perspectivă faţă de un elev din învăţământul de stat. Şcoala trebuie să înveţe competenţe şi nu doar informaţii. Cred că şcolii îi lipseste mai mult aplicabilitatea, libertatea de a explora mai mult, se învaţă multe lucruri teoretice, dar în viaţa reală foarte mulţi nu reuşesc să se adapteze. Ar fi util să se aloce mai multe ore de dezvoltare personală, antreprenoriat, gândire critică cate te ajută să faci distincţia între fapt şi opinie.“
Dar alături de familie şi de şcoală, propria determinare de a face acel „extra-mile“ rămâne esenţială.
„Pasiunile mele sunt diverse – antreprenoriatul, istoria, psihologia, tenisul, muzica şi tot ce ţine de dezvoltarea mea personală. Antreprenoriatul reprezintă pentru mine libertatea de a face ce îţi place, istoria te ajută să înţelegi de ce suntem aşa cum suntem azi. Nu e doar despre trecut, e despre oameni, psihologia pentru că mi se pare fascinant cum nişte gânduri, emoţii sau experienţe pot explica de ce reacţionăm într-un anumit fel, iar sportul şi muzica mă ajută să mă deconectez şi să mă disciplinez.“
De altfel, Tudor, la fel ca mulţi alţi tineri, spune că face parte dintr-o generaţie puţin înţeleasă, şi ca orice lucru puţin înţeles, adesea greşit judecată.
„Se pun uşor etichete despre generaţia mea şi cred că ceea ce se spune de multe ori despre noi - că suntem superficiali, răsfăţaţi, leneşi, sensibili - e mai degrabă un fel de bad PR decât o imagine reală. Generaţia mea are multe calităţi care nu se văd imediat: suntem curioşi, implicaţi social, creativi, adaptabili, dorim schimbări, căutăm sens în tot ceea ce facem, nu ne mulţumim cu uşi închise şi investim în noi. Suntem norocoşi pentru că avem extrem de multe oportunităţi pe care alte generaţii nu le-au avut.“
Cu această bază de „active“, Tudor crede că antreprenoriatul va fi opţiunea sa de carieră. De altfel, prima încercare a avut loc la începutul liceului. „Când aveam 14 ani am pornit un business pentru scurt timp cu încă doi prieteni şi obiectul de activitate era comercializarea unor produse mass market. Experienţă zero, curaj 1.000. Ne doream să învăţăm ce prespune o afacere şi am lucrat câteva luni la planul de business, apoi la site, însă timpul şi lipsa resurselor nu ne-au permis să continuăm. Viitorul pentru mine va fi în antreprenoriat mai devreme sau mai târziu, nu mă văd lucrând într-o companie pe termen lung, iar domeniile care mă atrag sunt real estate, marketing, energie.“
Şi-ar dori mai multe schimbări de la România, dar acest lucru nu este demotivant, ci mai degrabă un îndemn de a-şi genera acele oportunităţi pe cont prorpiu.
„Ce mă deranjează uneori sunt birocraţia, lipsa de eficienţă în anumite domenii, mentalitatea/atitudinea unor oameni care nu acceptă ideile noi şi schimbările care au loc în jurul lor. România suntem noi şi ceea ce mă ţine aici sunt familia, prietenii şi sentimentul că poţi contribui la ceva real, chiar dacă eşti tânăr. Niciodată nu m-am gândit să plec, locul meu este aici şi vreau să profit de orice oportunitate va apărea, să aduc schimbări reale. De ce să plec când în ţara mea pot să mă dezvolt şi să fac ce îmi place?“
Astfel, pe termen lung ideea de antreprenoriat rămâne pe primul loc, alături de formarea unui set de competenţe despre care crede că vor rămâne relevante, mai ales în contextul ascesiunii inteligenţei artificiale.
„Îmi doresc după terminarea liceului să studiez în străinătate, experienţa internaţională fiind un plus – networking, proiecte/programe noi, perspective atractive pentru dezvoltarea mea personală şi profesională. Sunt pregătit să învăţ continuu. Planurile mele de viitor nu sunt fixe – ştiu că piaţa muncii este în continuă schimbare, anumite joburi vor dispărea şi altele vor apărea, aşa că sunt pregătit pentru o schimbare permanentă impusă de tehnologie şi contextul economic, să dezvolt abilităţi care rămân utile: gândire critică, creativitate şi adaptabilitate.“
