Când îi întrebi pe Ana, Daria şi Mihai ce au în comun, răspunsul nu e „facultatea” sau „tehnologia”, ci curiozitatea, curajul de a ieşi din tipare şi dorinţa de a construi, nu doar proiecte tehnice, ci comunităţi şi idei. Cei trei sunt studenţi la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ETTI), parte a Universităţii Politehnica Bucureşti – un loc despre care, din afară, se spune adesea că e greu. Dar, din interior, descoperi că e mult mai mult decât atât.
„Eu am ales facultatea cu doi ani înainte, adică undeva în clasa X-XI, în vară, şi ulterior m-am gândit ce pot să fac pe viitor şi ce mă pasionează pe mine în prezent şi în prezent mă pasionau atât fizica cât şi matematica. Încercam să prind un pic din toate materiile acestea tehnice şi mi-a plăcut destul de mult să fac ceva palpabil sau să creez anumite prototipuri sau lucruri mai aşa, mai de viitor şi aşa am ales ulterior facultatea. După ce am intrat, am fost împlinită puţin cu decizia mea. Acum sunt şi suişuri şi coborâşuri, ca în orice experienţă”, a spus pentru ZF Ana Mladin, studentă în anul II.
Pentru ea viitorul nu e ceva clar trasat, ci o călătorie în continuă reconfigurare.
„Am învăţat să fiu deschisă. Tehnologia evoluează, domeniile se schimbă, trebuie să ai flexibilitatea să înveţi tot timpul. Cred că o carieră de succes nu se construieşte pe certitudini, ci pe capacitatea de adaptare.”
Daria Cojocaru, colegă de generaţie cu Ana Mladin, spune că pentru ea parcursul nu a fost „tradiţional”, însă, deşi a avut mai mult de muncă pentru a intra la ETTI, la final bucuria a fost mai mare.
„În general băieţii sunt preocupaţi de partea asta tehnică de când sunt mici, sunt interesaţi de ce este în spatele calculatorului. Eu n-am fost aşa, eu mă jucam cu păpuşi, dar cu timpul, cu cât am crescut mi-am dat seama că mă pasionează zona asta, eram foarte curioasă şi voiam să le aflu.“
„Îmi plăcea foarte mult fizica, deşi în clasa a 9-a şi a 10-a nu mă descurcam aşa de bine. După mi-am dat seama că mă pasionează foarte tare. Matematica este din familie, am avut bunici profesori de matematică şi m-a pasionat foarte mult. Dar voiam să fac ceva cu mâna mea. La mine nu funcţiona teoria fără practică, fără să înţeleg palpabil ce se întâmplă. Şi deşi nu am avut norocul să intru direct de la preadmitere, eu m-am mai chinuit puţin, pentru mine a fost şi mai mare bucuria când am intrat am simţit cu adevărat că e o reuşită. În momentul de faţă sunt şi lucruri care poate displac la facultate, dar în mare parte primează bucuria pe care o simt după fiecare examen şi faptul că termin o facultate care chiar îţi oferă ceva, cu toate minusurile şi plusurile”, a spus Daria Cojocaru.
Pentru Mihai Lupu, student în anul III în cadrul Politehnica Bucureşti, ETTI, alegerea facultăţii a fost mai degrabă întâmplătoare. „Voiam iniţial la Automatică şi Calculatoare, dar la preadmitere m-am orientat spre ETTI”, a spus Mihai Lupu.
El a adăugat că dincolo de cursuri şi laboratoare, facultatea i-a oferit un context unic de dezvoltare.
„Nu regret deloc decizia pentru că aici, pe lângă faptul că facultatea oferă materii actuale şi distractive de învăţat, la facultatea am cunoscut multe persoane care m-au învăţat multe lucruri noi.”
Această lecţie a venit mai ales din implicarea în Liga Studenţilor Electronişti (LSE) – o comunitate activă şi implicată, care face mult mai mult decât organizare de evenimente.
„Liga e locul în care înveţi să te implici. Să îţi asumi. Să lucrezi cu oameni foarte diferiţi, să gestionezi echipe, să fii responsabil. Pentru mine, LSE e o şcoală în sine”, au transmis cei trei studenţi.
Din această experienţă a luat naştere şi Next Engineers, un eveniment gândit şi realizat integral de studenţi, cu sprijinul facultăţii.
„Ideea a pornit de la dorinţa de a crea un spaţiu în care studenţii să înţeleagă mai bine ce îi aşteaptă după facultate. Să aibă ocazia să vorbească deschis cu oameni din industrie, să descopere domenii noi, dar şi să înţeleagă ce înseamnă, de fapt, să fii inginer azi,” a explicat Ana Mladin, una dintre coordonatoarele proiectului.
Evenimentul aflat la prima ediţie a inclus conferinţe, paneluri de discuţii, standuri interactive şi o serie de ateliere aplicate, toate în jurul unor teme precum inteligenţă artificială, microelectronică, securitate cibernetică, inginerie biomedicală, dar şi soft skills – cum gestionezi un proiect, cum comunici, cum îţi construieşti o carieră sustenabilă.
„Am avut inclusiv o sesiune despre burnout şi echilibru emoţional. Ne-a interesat să abordăm realitatea completă a meseriei de inginer, nu doar partea strălucitoare,” a adăugat Daria Cojocaru.
Cu aproximativar 50 de voluntari implicaţi, peste 100 participanţi şi o comunitate în creştere, Next Engineers are ca obiectiv să se dezvolte şi să atragă din ce în ce mai mulţi voluntari, companii şi studenţi
„Cred că fiind şi prima ediţie, e foarte greu să prindă şi credibilitate pentru un eveniment nou, pentru că el a început de drum, lumea nu cunoaşte exact conceptul, n-a mai văzut până acum viziunea respectivă şi încearcă cumva să ne şi înţeleagă pe noi. Sunt multe persoane care nu neapărat că nu-şi doresc să înţeleagă, dar sunt şi poate speriaţi să se implice într-un astfel de eveniment, neştiind exact despre ce este vorba. Noi am încercat să facem tot posibilul încât să avem şi anumită susţinere din partea unor firme sau să avem anumiţi invitaţi care să ştim că numele lor este destul de cunoscut şi aşa automat să prindem şi puţină credibilitate, ca ulterior evenimentul să crească din esenţa lui”, a mai spus Ana Mladin.
Ea a adăugat că evenimentul Next Engineers încearcă să atragă atât start-up-uri, companii medii, cât şi companii de dimensiuni mari, care au oameni cu experienţă şi poveşti din care studenţii din cadrul Politehnica Bucureşti au ce învăţa.
„Ne îndreptam şi către startup-uri şi către companii mari, către toată lumea care ar dori să se implice într-un astfel de eveniment, pentru că este un eveniment pentru toţi. Ulterior căutăm mai ales firme pe partea de tech, de tehnologie, pentru că noi la asta ne raportăm când vorbim despre eveniment şi pe sub domeniile pe care facultate noastră le reprezintă.”
Când îi întrebi cum văd viitorul, răspunsurile lor sunt diverse, dar au un nucleu comun, toţi menţionând dezvoltare personală continuă.
„Mie mi se pare acum ca domenii de studii că ce e actual şi ce o să continue să fie în vogă o să fie inteligenţa artificială, pentru că majoritatea toolurilor pe care le folosim se bazează pe AI şi privindu-mă pe mine, eu mi-aş dori ca în viitor să lucrez pe o poziţie de management, să lucrez cu oameni, dar mai întâi să trec şi prin primele joburi dintr-o companie, să înţeleg mai întâi ce ar trebui să facă subalternii şi, după multă muncă şi efort să ajung într-o poziţie de lider sau manager. Pentru că îmi place să lucrez cu oamenii, mi se pare mult mai distractiv şi în funcţie de ce fel de persoană eşti, nu este o muncă deloc grea”, a mai spus Mihai Lupu.
Daria Cojocaru a adăugat că deşi încă nu ştie pe ce drum va merge în viitor, facultatea pe care o urmează îi oferă experienţe diverse şi oportuntităţi.
„Pentru noi e puţin mai greu să ne dăm seama, încă suntem în dubiu pentru specializare, cam ce am vrea să facem, dar consider că facultatea asta, cumva indiferent de specializarea pe care am avea-o, ne oferă oportunităţi în mai multe direcţii. Cred că fiecare dintre noi, care facem parte din ligă, ne-am dori la un moment dat să lucrăm mai mult cu oamenii, pentru că evident, din moment ce suntem aici, ne place foarte mult interacţiunea, la fel ca şi Lupu şi eu îmi doresc să-mi capăt stilurile necesare destul de mult timp, că îmi place partea asta tehnică, dar mi-ar plăcea să pot să lucrez şi cu cât mai mulţi oameni şi să am oameni pe care să-i îndrum eu cu tot ce am dobândit eu, să pot să-i sfătuiesc.”
Ideea este susţinută şi de Ana Mladin, care consideră că şcoala nu trebuie neapărat să îi înveţe pe elevi şi studenţi fiecare detaliu dintr-un anumit domeniu, ci trebuie să îi înveţe cum să pot să dobândească informaţiile respective ulterior şi cum să se dezvolte singuri.
„Şcoala trebuie să te înveţe pe tine să înveţi, să ştii de unde poţi să iei informaţiile respective, să ştii cum să te adresezi într-un anumit domeniu ca să poţi să faci rost de ce ai tu nevoie. Cam despre asta este vorba, cumva, să te creeze pe tine şi să te formeze, încât ca tu ulterior să te descurci singur, pentru că n-o să fi în şcoală toată viaţa şi tu trebuie să înveţi constant, pentru că automat fiecare om învaţă pe parcursul vieţii lucruri, nu rămâi la un anumit prag. De aceea cred că nu trebuie neapărat să dobândeşti totul într-o facultate, dar trebuie să te ajute să-ţi formezi cumva anumite skilluri care să îţi fie de folos ulterior”, a adăugat ea.
