Patrimoniul nu înseamnă doar clădiri vechi, monumente sau obiecte păstrate din alte vremuri. E mai mult decât atât. E despre poveşti, identitate şi felul în care trecutul continuă să existe în prezent. Într-o perioadă în care social media şi cultura vizuală influenţează felul în care descoperim lumea, patrimoniul poate părea uneori îndepărtat sau lipsit de relevanţă.
Astăzi, Generaţia Z este interesată de patrimoniu, dar nu ajunge neapărat să îl şi viziteze, pentru că se loveşte de bariere ce ţin de costuri şi transport. Totodată, problema nu este lipsa de interes, ci faptul că patrimoniul nu este întotdeauna prezentat într-un mod relevant pentru ei, se arată într-un raport realizat în acest an de Historic Houses.
Am discutat cu Ana Rubeli, fondatoarea muzeului virtual al patrimoniului cultural ce poartă numele „Aici a stat”, despre cum poate patrimoniul să devină mai accesibil şi mai atractiv pentru publicul tânăr, fără să-şi piardă din autenticitate. Fără să fi ezitat, Ana spune că patrimoniul nu este comunicat pe limbajul potrivit al generaţiilor mai tinere.
„Cred că e nevoie de aceşti influenceri care să poziţioneze Bucureştiul altfel, să-l facă dezirabil. Dar nu doar Bucureştiul: patrimoniul, o clădire, absolut orice element de patrimoniu are capacitate de atracţie la nivel naţional. Spun asta pentru că nu există oraş, comună sau sat care să nu aibă o clădire monument istoric”, spune Ana Rubeli, fondatoarea muzeului virtual al patrimoniului cultural ce poartă numele „Aici a stat”, pentru ZF Gen Z.
În opinia ei, interesul pentru patrimoniu poate fi legat foarte bine de sustenabilitate, un subiect relevant pentru Gen Z.
„Este mult mai sustenabil să restaurezi o clădire veche decât să o demolezi şi să o reconstruieşti folosind materiale noi, care, de multe ori, au o durată de viaţă mai scurtă. Dacă o clădire a supravieţuit peste 100 de ani, printr-o restaurare corectă poate să mai reziste încă sute de ani. Cred că există un trend legat de nostalgie, care capătă din ce în ce mai mult contur şi care prinde, mai ales în rândul tinerilor, prin interesul pentru lucrurile din trecut, cum ar fi telefoanele sau obiectele de altădată”, povesteşte ea.
Nostalgia pentru trecut nu este doar un trend trecător, ci apare în mod repetat de-a lungul istoriei, mai ales în perioade de schimbări sau crize, când oamenii ajung să privească trecutul cu mai multă admiraţie, subliniază Ana.
În acest context, consideră că şi patrimoniul poate deveni din nou atractiv pentru generaţiile tinere, deoarece oferă autenticitate, caracter şi o valoare estetică pe care obiectele şi construcţiile contemporane nu o au întotdeauna.
Totuşi, pentru ca patrimoniul să fie mai vizibil, el trebuie promovat printr-o comunicare eficientă. Promovarea nu ar trebui să se limiteze la internet, ci să se bazeze şi pe recomandarea de la om la om şi pe construirea unei comunităţi fizice, mai ales într-un context în care oamenii sunt tot mai suprasaturaţi de reţelele sociale.
Proiectul său, „Aici a stat”, a început în 2018, prin postări pe Instagram despre case şi poveştile oamenilor care au locuit în ele. Denumirea proiectului i-a venit spontan, inspirându-se din plăcuţele memoriale de pe clădiri, cu formulări precum „Aici a locuit”, „Aici a scris” sau „Aici a murit”, iar ideea ei a fost ca proiectul să funcţioneze ca o plăcuţă memorială virtuală, care să păstreze memoria unor locuri şi a oamenilor legaţi de ele. Ulterior, proiectul s-a dezvoltat în jurul comunităţii create pe Instagram.
„Mi-am dorit să fie un cont generic care să fie pur informativ, ce poate doar să-ţi dea doza de poveste de care ai nevoie într-o zi sau poate să-ţi creeze un soi de mică educaţie. E ca o mică carte care se deschide zi de zi. Mi-am dorit să fie cu un limbaj cât se poate de neutru, astfel încât să nu creeze nicio adicţie. Proiectul a reuşit să crească extrem de repede, fără să am la început o strategie bine creonată. După un an de zile mi-am creat şi site, iar atunci mi-am stabilit şi misiunea, şi valorile, şi obiectivele”, spune ea.
Pe măsură ce comunitatea a crescut în mediul online, şi-a dat seama că vrea să ofere informaţii cât mai documentate şi serioase, motiv pentru care a urmat Masterul de Istorie, Resurse Culturale şi Patrimoniu, din cadrul Universităţii din Bucureşti. Astfel, proiectul de familie, în care sunt implicaţi ea, soţul şi tatăl ei, a devenit mai mult decât o pagină de social media, ci şi o formă de popularizare a istoriei şi patrimoniului, bazată pe cărţi, monografii şi studii de specialitate, nu doar pe informaţii preluate de pe internet.
Pornind de la dizertaţia de master, a scris şi cartea „Mahalale de patrimoniu”, iar poveştile cercetate pentru „Aici a stat” au ajuns atât în carte, cât şi în evenimentele pe care a început să le organizeze. Şi-a dat seama că proiectul nu ar trebui să rămână doar în online, ci să aducă oamenii fizic în casele cu valoare istorică.
În paralel, Ana lucrează în domeniul financiar, iar acest lucru îi oferă independenţa necesară pentru a dezvolta „Aici a stat” în funcţie de propriile valori şi convingeri. Totuşi, pe termen lung, îşi doreşte ca proiectul cultural să devină sustenabil şi să se poată întreţine singur.
Unul dintre primele proiecte finanţate după înfiinţarea, în 2021, a Asociaţiei culturale Aici a stat, de care se ocupă alături de soţul şi tatăl ei, a fost derulat în cadrul festivalului Street Delivery şi a propus publicului o serie de tururi ghidate şi vânători de comori arhitecturale.
Dacă vrei să afli mai multe despre patrimoniul cultural românesc, toamna aceasta, va alea loc un alt proiect, care se află la cea de-a doua ediţie, festivalul AICI A STAT, dedicată Cellei Delavrancea. Între 8 şi 18 octombrie, festivalul propune recitaluri, expoziţii, tururi ghidate şi seri culturale în spaţii emblematice ale Bucureştiului, cu un program care aduce patrimoniul mai aproape de publicul tânăr.
Dar de ce nu sunt văzute la fel de „instagramabile” clădirile istorice din ţara noastră şi de ce alegem să apreciem mai mult importanţa istorică a unor clădiri pentru care stăm la coadă pentru a le fotografia în alte ţări?
„Faptul că te atrag oraşe precum Veneţia sau Florenţa vine şi dintr-o comunicare potrivită şi strategică, construită de-a lungul a cel puţin 500 de ani. Ele sunt, bineînţeles, importante şi datorită rolului lor istoric, pentru că au fost centre culturale şi comerciale, dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu oraşe precum Copenhaga, care a intrat mai recent în cultura populară”, spune Ana Rubeli.
Patrimoniul din România nu are aceeaşi rezonanţă precum cel din alte ţări deoarece nu a existat o strategie coerentă de comunicare şi promovare. Un rol important în acest sens l-ar putea juca creatorii de conţinut, spune ea, care ar putea face Bucureştiul şi clădirile istorice mai atractive.
„Cred că trebuie să ne crească mândria de sine în raport cu ceilalţi. Atâta timp cât vedem că cineva e mândru de ce avem noi, devenim şi noi mai curioşi: «Ia să văd despre ce vorbeşte». Asta se poate face şi la nivel naţional prin creatori de conţinut de patrimoniu şi cumva asta am încercat să fiu: un influencer cultural care transformă clădirile în ceva cu poveste, care poate să producă emoţie”, a mai adăugat Ana Rubeli.
Pentru a apropia tinerii din Gen Z de patrimoniul cultural românesc, Ana Rubeli spune că ar schimba strategia de comunicare în trei direcţii: conţinut vizual mai dinamic şi atractiv, o prezenţă mai activă pe TikTok, cu sprijinul unor persoane mai tinere, şi o strategie bazată pe cercetare, prin chestionare şi focus-grupuri care să arate ce funcţionează cu adevărat pentru această generaţie.
Iată ce locuri din România îţi recomandă Ana Rubeli pentru a le descoperi istoria:
- Alma Vii, din judeţul Sibiu: E liniştit, iar peisajele sunt superbe
- Cincşor, din judeţul Sibiu
- Delta Dunării, în special Sfântu Gheorghe, pentru diversitatea sa: de la peisajul natural până la arhitectura tradiţională, multiculturalitate şi modul de viaţă al comunităţilor locale
- Oradea: Dacă vrem să vedem că în România se poate şi că un oraş arată fix ca în afara, acela este Oradea, cu o strategie de comunicare bine pusă la punct
- Hoghilag, din judeţul Sibiu: în special când e Sărbătoarea Tuberozelor
- Iaşi: pentru cei interesaţi de literatură
