În ultimii ani, conţinutul online despre lectură a crescut semnificativ în rândul tinerilor din generaţia Z, care urmăresc mai mult ca oricând creatori de conţinut ce fac recomandări sau recenzii online de cărţi, pe platforme precum Instagram sau TikTok. Dacă până acum recomandările circulau mai ales prin reviste culturale, bloguri sau emisiuni literare, astăzi ele apar în feedurile de pe reţelele sociale şi ajung la milioane de oameni în doar câteva secunde.
Ruxandra Gîdei, o tânără creatoare de conţinut în vârstă de 26 de ani, absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti şi a unui masterat de cercetare în Literatură Comparată la Universitatea din Utrecht, a început, în urmă cu opt ani, un canal de YouTube, sub denumirea „4fără15”, inspirată de un poem scris de Virgil Mazilescu, unde povestea urmăritorilor săi impresiile personale legate de lecturile pe care le citeşte, acoperind atât titluri clasice, cât şi cărţi actuale, provenite din arii literare şi culturi variate.
După pandemie, atât ea, cât şi alţi creatori de conţinut s-au orientat spre platforme bazate pe videoclipuri scurte, adaptându-şi stilul pentru noi tipuri de public. Astfel, şi-au consolidat prezenţa în comunităţi precum Bookstagram şi BookTok, segmentele dedicate cărţilor de pe Instagram şi TikTok.
„Mutarea asta are, evident, şi plusuri, şi minusuri. În spatele unor recenzii, prezentări sau clipuri despre piaţa de carte e multă muncă, iar cei mai mulţi dintre noi nu facem asta ca job (cel puţin nu încă). Formatul scurt te ajută să publici mai des, să generezi mai multe conversaţii în jurul cărţilor şi al «ecosistemului» din jurul lor şi să ajungi mai uşor la oameni noi, din afara «bulei» clasice de consumatori de conţinut cultural. Pe partea cealaltă, profunzimea analizei e uneori sacrificată”, povesteşte Ruxandra Gîdei în cadrul unui interviu acordat pentru ZF Gen Z.
Pentru Ruxandra, a fi creator de conţinut în mediul online dedicat cărţilor aduce o satisfacţie profundă: bucuria vine din discuţiile generate de videoclipuri, din întâlnirile cu membri ai comunităţii la cluburi de carte sau evenimente şi din sentimentul că reuşeşti să inspiri alţi cititori. Pe lângă partea de social media, unde face totul din pasiune, tânăra lucrează în paralel şi la European Cultural Foundation, în Amsterdam.
În prezent, tânăra are o comunitate pe Instagram de aproape 67.000 de urmăritori, tineri interesaţi de lectură şi de recenziile ei, iar pe TikTok o urmăresc 22.000 de persoane.
„Nu pot să descriu bucuria pe care o am când un videoclip postat generează discuţii despre alte cărţi în comentarii. Ca să nu mai zic de momentele în care ne vedem şi fizic, în cadrul vreunui club de carte ori eveniment de alt fel. În acelaşi timp, trebuie să recunosc: când creşti o comunitate atât de mare în această zonă, mai ales în contextul românesc, se simte ca o responsabilitate reală, dublată însă de o senzaţie de insuficienţă. Pentru că, din nou, oricât conţinut am produce noi, nu putem înlocui munca unor instituţii sau a unor parteneriate public-private care ar trebui să democratizeze accesul la lectură”, explică Ruxandra Gîdei.
Totuşi, în prezent, reţelele de socializare acaparează tot mai mult din timpul şi atenţia pe care tinerii sunt dispuşi să le aloce. Ruxandra Gîdei subliniază importanţa sentimentului de apartenenţă la o comunitate, susţinând că evenimente precum cluburile de carte creează spaţii de dialog şi conexiune între cititori, dincolo de simpla lectură individuală.
„În cadrul unui club de lectură, discuţiile pornesc de la o carte, dar foarte des înglobează problematici mult mai largi, relevante în viaţa de zi cu zi a cititorilor. Un adolescent poate citi, de exemplu, Dezrădăcinare de Saşa Zare şi, desigur, va discuta despre forma eclectică (combină jurnalul de terapie, reflecţii despre scris, autocritică şi fragmente lirice, confesive).”
De acolo, adaugă ea, conversaţia alunecă firesc spre lucruri pe care le trăieşte el/ea însăşi: primele iubiri, relaţiile complicate cu părinţii, partenerii sau alte figuri de autoritate, dezlipirea de casă şi copilărie; o întrebare comună multor adolescenţi: cum îţi însuşeşti un loc nou şi când se simte el „acasă”?
Autorii români contemporani i-au influenţat profund formarea şi interesul pentru literatură, iar dorinţa de a împărtăşi şi altora pasiunea şi fascinaţia pentru aceşti autori a stat la baza activităţii sale pe reţelele sociale. Tânăra speră că experienţa online poate motiva tinerii, chiar şi din medii vulnerabile, să citească mai mult şi să accepte lectura în viaţa lor.
„Şi totuşi, optimismul ăsta are o limită. Pentru că e greu de spus în ce măsură munca noastră, a creatorilor de conţinut despre cărţi, schimbă semnificativ obiceiurile de lectură ale tinerilor din medii vulnerabile. Eu sunt convinsă (şi am dovezi «de teren», din conversaţii faţă în faţă şi din mesaje) că platformele astea chiar îi pot motiva pe tineri să citească mai mult sau să se (re)apropie de lectură după lungi pauze.”
Motivaţia unui tânăr de a citi depinde de factorul individual, dar şi de mediul în care creşte: dacă este înconjurat de oameni care citesc, dacă are acces la poveşti sau dacă i se explică modul în care literatura poate avea legătură cu propriile lui întrebări, spune Ruxandra.
„În adolescenţă, mi-am dat des voie să rătăcesc într-o librărie sau bibliotecă, uneori cu orele; să aflu mai multe despre ce-mi place şi ce caut, de fapt, într-o poveste, răsfoind cărţi la întâmplare. Am căutat să urmăresc alţi oameni care vorbesc şi scriu despre cărţi; am participat la cluburi de carte şi ateliere de scris, iar astfel am simţit că fac şi eu parte dintr-o lume nouă, doar a mea, diferită de ce cunoscusem până atunci.”
Dacă ar fi să recomande o carte ale cărei teme se potrivesc şi în prezent, tânăra ar alege orice operă scrisă de Édouard Louis.
„A publicat mai multe romane autobiografice, adesea texte despre familia lui, în care vorbeşte mereu tranşant despre inegalitate şi injustiţie; despre felul în care decizii politice foarte concrete, luate la un moment dat în istorie, ajung să îi modeleze viaţa personală şi universul familial. Deşi cărţile lui au apărut acum câţiva ani, le asociez cu 2026 pentru că temele abordate de Louis devin tot mai greu de ignorat.”
Personajele imperfecte, cu vieţi interioare dense şi contradicţii evidente, sunt cele care îi atrag cel mai mult atenţia tinerei, pentru că sunt greu de uitat şi oglindesc complexitatea reală a oamenilor.
„Apreciez contradicţiile lor, care mă ajută să-mi înţeleg mai bine propriile ambivalenţe, dar şi pe oamenii din jur, pentru că de prea puţine ori suntem noi înşine personaje liniare, exclusiv raţionale şi uşor explicabile. Deşi am citit această serie în urmă cu patru ani, personajele mele preferate rămân Lenu şi Lila (cea din urmă văzută însă prin ochii celei dintâi), protagonistele Tetralogiei napolitane”, spune Ruxandra Gîdei.
Pentru anul acesta, tânăra şi-a propus să citească mai multe cărţi din zona nonficţiunii, care să o ajute să înţeleagă unele fenomene ce ne impactează pe toţi, titluri precum: „Spiritul reacţionar” de Corey Robin şi „Austeritatea: Istoria unei idei periculoase” de Mark Blyth.
Iată câteva recomandări de clasici de la Ruxandra Gîdei:
● Olimpia Teodoru – romane de dragoste de la începutul secolului XX şi despre devenirea adolescentină, cu atenţie la probleme sociale.
● Max Blecher – poate fi o lectură dureroasă.
● Sofia Nădejde – „Despre creierul femeii şi alţi demoni” – nonficţiune, o colecţie de eseuri/articole.
