Tendinţe în FMCG: În perioada 2021 – 2025, industria FMCG se va confrunta cu o serie de modificări ale soluţiilor de ambalare utilizate

„În perioada 2021 – 2025, industria FMCG se va confrunta cu o serie de modi­fi­cări ale soluţiilor de ambalare utilizate. Indi­ferent că vorbim de inovaţie sau de îm­bunătăţirea substanţială a actualelor soluţii de ambalare, în procesul de proiectare a am­balajelor companiile va trebui să ia în considerare o serie de condiţionări printre care: prevenţia, minimizarea, reutilizarea, re­pa­rarea şi gradul de reciclabilitate al am­ba­lajului“, spune Marius Brînzea, director de strategie al companiei Reciclad’OR.

El consideră că ecotaxarea dar şi alte reglementări ale UE sau naţionale vor avea un impact major în reproiectarea amba­la­je­lor şi în revizuirea managementului amba­la­jelor şi deşeurilor de ambalaje. Spre exem­plu, producătorul de apă Dorna reciclează fiecare sticlă şi menţionează pe etichetă rPET sau recycled PET şi a redus cu 5.000 de tone producţia de plastic nou.

La nivel global, dar şi local, companiile care activează în FMCG au devenit din ce în ce mai conştiente de importanţa protec­ţiei mediului, iar ambalajul a devenit parte in­te­grantă în relaţia dintre brand şi consu­ma­tor. Retailerul francez Carrefour Ro­mâ­nia a iniţiat programul de economie circu­lară Punem Preţ pe Plastic, iar ori­cine vine cu un PET în magazinele în care se colectează poate cumpăra fructe şi legume de la producători locali.

Programul-pilot Plata cu PET-ul, des­fă­şurat anul trecut la Bucureşti, în Carre­four Băneasa, timp de aproape trei săptă­mâni, a însemnat colectarea a peste 7,5 tone de PET-uri, potrivit reprezen­tanţilor companiei.

„Preocuparea faţă de mediu îl face pe con­sumator să se apropie şi mai mult de brandul respectiv. De la îndemnuri spre re­ci­clare la promovarea ambalajelor obţi­nu­te din deşeuri de ambalaje reciclate, de la comunicarea reducerii amprentei de carbon la utilizarea materialelor regene­ra­bile, de la plastic free la compostabilitate, com­paniile din FMCG folosesc o serie de me­saje mai detaliate şi mai vizibile pe ambalaje“, susţine Marius Brînzea.

În prezent, în România, subliniază el, procesul de colectare separată nu este accesibil oricui, deşi, cel puţin în Bucureşti, primăriile de sector au luat măsuri pentru colectarea separată şi transportul separat al deşeurilor municipale.

Totuşi, comportamentul cetăţeanului în relaţia cu deşeul de ambalaj postcon­sum reprezintă unul din factorii critici de reu­şită ai procesului de colectare separată. Cetăţeanul se confruntă cu diverse pro­bleme: nu ştie cum să colecteze separat; nu are spaţiu suficient acasă pentru depo­zi­ta­rea deşeurilor de ambalaje; nu are acces la infra­structura de colectare separată adec­va­tă; nu are încredere în procesul de colec­ta­re ori este comod, întăreşte Marius Brînzea.

„Pentru a creşte performanţa în co­lec­ta­rea separată, autorităţile statului va tre­bui să întreprindă o serie de măsuri dintre care aş menţiona: analizarea performanţei curente a diferitelor sisteme de colectare separată funcţionale la nivel naţional; in­ven­tarierea gradului real de implementare a colectării separate la nivel naţional; (...) adop­tarea unui cadru juridic coerent şi uni­tar menit să crească gradul de predicti­bi­li­tate şi credibilitate a activităţii de colectare a ambalajelor; facilitarea condiţiilor pentru o permanentă educare şi informare a cetăţeanului“, explică Marius Brînzea.

În România, cel mai mult se aruncă la gu­noi mâncare gătită, fructe, legume şi car­ne, pentru că 21% estimează greşit can­ti­tă­ţile de produse de care au nevoie şi 14% exa­gerează când fac cumpărături de ali­men­te, arată datele de la Ministerul Agriculturii.

Risipa alimentară din România a scă­zut puternic în 2020, ca urmare a pan­de­miei de COVID-19: risipa medie pe gos­po­dă­rie, din oraşe, a fost anul acesta de 6,5%.

Risipa de alimente, la fel ca cea de de­şeuri de ambalaje, este o problemă mon­dia­lă care a căpătat o importanţă din ce în ce mai mare pe agenda publică şi politică din ultimii ani, deoarece în jur de o treime din alimentele produse pentru consumul uman sunt irosite sau pierdute, ceea ce ge­ne­rează importante costuri economice şi de mediu, conform datelor statistice.

În România, în condiţiile în care peste 4,5 milioane de români au dificultăţi în pro­cu­rarea hranei zilnice, se aruncă în fiecare an 2,55 milioane de tone de mân­ca­re, po­trivit datelor de la Institutul Naţio­nal de Sănătate Publică. Cea mai ma­re risipă de hra­nă se înregistrează în me­diul urban, unde peste 95% din res­turile din municipii ajung la groapa de gu­noi, făcând astfel imposibilă valorificarea de­şeurilor de orice fel, atât alimentare, cât şi nealimentare.

Un român aruncă zilnic peste 350 de gra­me de mâncare, ajungând să risipească anual 129 de kilograme de alimente, în me­die, iar ţinta autorităţilor este să reducă această cantitate la jumătate până în 2030.

Anul acesta, risipa alimentară din România a scăzut puternic în 2020, ca ur­ma­re a pandemiei de COVID-19. Astfel, risi­pa medie pe gospodărie, din oraşe, a fost anul acesta de 6,5% în 2020, faţă de 10,43% în 2016, conform datelor de la Mi­nis­terul Agriculturii. La produsele de pani­fi­caţie, scăderea a fost de 63,8% faţă de anul 2016.

Tendinţa de diminuare a comporta­men­tului risipitor al consumatorului se ex­pli­că prin faptul că oamenii au stat mai mult acasă, cel puţin în perioada stării de ur­genţă, şi au coordonat mai bine procu­ra­rea, pregătirea şi consumul de alimente. De altfel, consumul mai mare de acasă şi co­menzile online de mâncare i-au deter­mi­nat pe producători să facă ambalaje mai sigure şi mai prietenoase cu mediul.

„Conştientizând faptul că era «the busi­ness as usual» se apropie de sfârşit, o serie de companii multinaţionale care acti­vea­ză pe piaţa naţională au imple­mentat deja strategii complexe privind asigurarea unei tranziţii către economia circulară. Sunt însă multe companii care nu antici­pea­ză riscurile majore ale tranziţiei către eco­nomia circulară asupra actualelor mo­de­le de afaceri“, precizează Marius Brînzea.