ZF Investiţi în România! Nicuţa Enache, fondatoare, Ciao Niki: Scăderea este de peste 50% faţă de anul trecut. Vrem să terminăm anul măcar pe zero

Înapoi în ţară din 2014, Nicuţa Enache a deschis în 2019 al doilea restaurant Ciao Niki după o investiţie de 400.000 de euro.

Restaurantul şi Osteria Ciao Niki înregistrează scă­deri ale cifrei de afa­ceri de peste 50% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar antreprenoarea din spatele bu­sinessurilor speră să încheie anul fără pierderi, a explicat Nicuţa Enache, fondatoarea Ciao Niki, în cadrul emisiunii Investiţi în România!, reali­zată de ZF în parteneriat cu CEC Bank.

 „Scăderea este de peste 50% faţă de anul trecut. Spuneam că dacă la final de an reuşesc să ajung pe zero înseamnă că sunt un antreprenor bun. Am adus toţi colegii de acasă, nu am renunţat la angajaţi”, a declarat Nicuţa Enache, o tânără care s-a întors din diaspora în 2014 pentru a deschide prima locaţie Ciao Niki în Capitală. 

Echipa Ciao Niki era formată din 20 de persoane când s-a instaurat starea de urgenţă, dar antreprenoarea spune că nu a vrut să renunţe la angajaţi şi a început să livreze pe cont propriu.

„Până în martie lucram cu câteva firme pentru livrări, nu foarte multe, pentru că am încercat să educăm clienţii să îşi ridice singuri porţiile când vor la pachet. Când pandemia a venit, am închis restaurantul cel mare şi am păstrat Osteria deschisă, de unde am început să livrez singură, fără firme de livrare. Când am fost puşi la zid, firmele de delivery au încercat să supravieţuiască şi au ridicat preţurile, iar eu nu am fost de acord cu acest lucru şi am preferat să livrăm noi”, a povestit antreprenoarea. 

La cinci ani după inaugurarea Osteriei Ciao Niki, ea a investit alături de parteneri peste 400.000 de euro într-un proiect care s-a concretizat prin des­­chi­derea unui nou restaurant în Ca­pi­­­tală, de cinci ori mai mare decât primul. 

„Am închiriat o casă monument is­to­ric şi am încercat să o păstrăm cât mai mult aşa cum era ea. Abia apu­ca­sem să des­chid restaurantul de câteva luni că a trebuit să îl închid în martie. A fost un şoc mare atunci şi nu mai vor­beam de 2-3 colegi de muncă, ci de o echi­­pă de

20 de oameni care depindeau de mine”, a spus ea. Încasările jucătorilor din industria HoReCa sunt încă scăzute, iar autorităţile au decis recent să le permită acestora să primească oameni şi la interior. Cu toate acestea, prezenţa la terase se diminuează odată cu venirea lunilor de toamnă şi a temperaturilor mai scăzute, iar restaurantele vor depinde doar de locurile de la interior. 

„Va fi foarte grea trecerea de la terase la interior când vremea se va schimba. Oamenii sunt încă foarte reticenţi, dar tot de noi ţine să putem să ne revenim cumva şi trebuie să fim cunoştienţi că HoReCa înseamnă mai mult decât sectorul în sine, înseamnă mulţi alţi furnizori. (…) Consider că dacă ne închide total încă o dată nu avem cum să ne mai revenim”, a declarat Enache.

Cu toate acestea, ea a spus în cadrul emisiunii că nu regretă decizia pe care a luat-o în 2014, de a se întoarce în ţară şi a-şi deschide o afacere aici. Mai mult, consideră că mulţi români au această şansă, dar trebuie să îşi aleagă foarte bine businessul şi domeniul în care acesta va activa. 

„Cred că este foarte important ca oamenii care se întorc acasă să pornească un business într-un domeniu pe care îl cunosc. Eu am lucrat în restaurante 12 ani în Italia şi am deschis un restaurant aici. Cum ar fi fost să deschis un coafor? Am mulţi prieteni care s-au întors acasă şi au deschis un business care nu a mers pentru că nu aveau idee ce înseamnă domeniul respectiv. Şi s-au întors înapoi în străinătate şi se gândesc să nu se mai întoarcă niciodată”, a explicat ea. 

 

Care sunt principalele probleme identificate de Ciao Niki:

► Birocraţia ne omoară din punctul meu de vedere. Sunt mulţi oameni pe care îi cunosc în ţară şi în străinătate care vor să facă ceva, dar renunţă când ajung la birocraţie. Aici avem foarte mult de lucrat. 

► Forţa de muncă. Suntem atât de muncitori şi atât de bine văzuţi în afară şi dacă putem face aceste lucruri acolo, de ce să nu le putem face aici, în România? Ar trebui să nu ne mai plângem atât, pentru că ne-am obişnuit să ne plângem, şi ar trebui să muncim mai mult.