ZF IT Generation. Investor Watch. Ionuţ Ţaţa, general partner, Asternova Vest, fond de capital de risc pentru start-up-urile din regiunea vestică: Fondurile străine au început să bată la uşa României, dar vor doar companiile mature, iar fondatori din Serbia şi Republica Moldova se relochează aici ca să poată primi bani „din interiorul UE”

♦ România a devenit o piaţă căutată de capitalul străin: fonduri de capital de risc din Ungaria „foarte active”, fonduri din Cehia şi Slovacia care bat la uşă pentru finanţări ulterioare (follow-on) şi pentru sindicalizare, investitori din Spania şi Anglia veniţi ţintit pe zona de sănătate, iar din Luxemburg - pe „dual use” şi apărare.

Piaţa românească de tehnologie a intrat în vizorul investitorilor străini, care caută start-up-uri locale în care să intre. Numai că aproape niciunul nu vrea riscul de la început de drum: toţi vin pe etapele mature. Iar unul dintre efectele secundare este neaşteptat - fondatori din Serbia şi Republica Moldova iau în calcul mutarea în România, ca să poată primi bani din interiorul Uniunii Europene.

„România a devenit o piaţă foarte bătătorită de emisarii investitorilor străini care caută să investească în cineva. Ei nu vor să-şi asume riscul early stage, în general. Ei vor să vină în etapele mature ale start-up-urilor”, a declarat Ionuţ Ţaţa, General Partner al Asternova Vest, fondul de capital de risc dedicat regiunii de Vest, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. Harta interesului străin este surprinzător de diversă şi destul de specializată. „Vedem «VC»-uri din Ungaria foarte active în România. Vedem «VC»-uri din zona Cehiei şi Slovaciei interesate, bătând la uşă pentru a face «follow-on»-uri sau pentru a se sindicaliza cu investiţii în România. Vedem fonduri din Spania care vin foarte «targetat» pe anumite subiecte, de exemplu sănătate. Vedem investitori din Anglia interesaţi, iarăşi, de domenii foarte particulare, tot de sănătate. Vedem investitori din Luxemburg interesaţi de «dual use» şi apărare”, a enumerat Ţaţa.

Interesul vine însă cu o rezervă majoră, iar aceasta explică unde rămâne, de fapt, riscul. Investitorii străini nu vor să finanţeze companiile la început de drum, ci preferă etapele în care produsul este deja validat şi veniturile există.

Golul de la bază rămâne astfel în seama fondurilor locale, inclusiv a celor regionale, nou-apărute.

Pentru ecosistemul local, mişcarea are o semnificaţie care depăşeşte volumul de bani. Ani la rând, companiile româneşti care voiau capital erau nevoite să se mute juridic în altă parte. „Aceasta e o oportunitate pe care start-up-urile «din» şi «în» România nu au avut-o până acum. Şi e importantă distincţia «din» şi «în» România, pentru că multe start-up-uri din România s-au dus în alte geografii, s-au încorporat acolo ca să ia investiţii”, a spus Ţaţa. „S-ar putea acum să fie mai interesant să iei investiţii în România decât în alte geografii.” Cu alte cuvinte, motivul care îi împingea pe fondatori să îşi mute compania într-o altă jurisdicţie îşi pierde din forţă, în măsura în care capitalul devine disponibil aici.

Cel mai concret semn al acestei schimbări vine de dincolo de graniţele Uniunii. „Văd fondatori din Moldova, evident, dar şi din Serbia, care deja explorează relocarea în România - şi i-am văzut în mod particular activi în regiunea de Vest -, cu un interes de a se reloca acolo pentru a putea primi investiţii din interiorul UE, pe care altfel unii investitori nu le vor face nici în Moldova, nici în Serbia”, a punctat Ţaţa.

Dacă banii încep să vină, ceea ce lipseşte este capătul celălalt al lanţului - cumpărătorii. Este, spune Ţaţa, motivul pentru care fondul a adus la masă un partener francez, Aster Capital. „Unul dintre motivele pentru care am vrut să aducem Aster Capital la masă, în primul rând, este experienţa lor în zona de exit-uri. Accesul la investitorii de «follow-up» cu care au lucrat (...). Ei au făcut investiţii în UE, dar şi în Statele Unite, şi au vândut către investitori din toată geografia Uniunii Europene, dar şi din Statele Unite”, a precizat el, adăugând diagnosticul: „România încă nu e conectată la acel flux de exit-uri.”

Pe partea de investiţii în comun, discuţiile sunt deja în desfăşurare. „Avem discuţii pentru sindicalizare şi cu parteneri din România, dar şi cu parteneri din afara geografiei româneşti”, a menţionat Ţaţa.

Deschiderea capitalului străin nu garantează, însă, tranzacţiile. Bariera, spune Ţaţa, este adesea una banală, de disciplină internă. „Cred că start-up-urile şi firmele mai mature, scale-up-urile, trebuie să înveţe despre «investment readiness». Văd multe mici erori care ajung să coste”, a spus el, dând un exemplu concret: felul în care investiţiile iniţiale sunt înregistrate contabil. „Mici erori de înregistrare contabilă pot după aceea determina un «due diligence», ridica nişte «red flags» şi amână momentul în care se face o investiţie”, a explicat el.

Presiunea capitalului străin se suprapune peste o schimbare mai amplă a modului în care se finanţează afacerile în România. „Se va reduce destul de mult dependenţa de granturi (...), dar cred că deja o să ajungem direct într-o finanţare dominată de instrumente financiare”, a afirmat Ţaţa. Potrivit estimării lui, „la finalul următorului an vom avea în piaţă, plus minus, 650 de milioane de euro disponibili din bani publici şi din bani privaţi, dar prin instrumente financiare” - circa 450 de milioane prin PNRR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă), alte 100-110 milioane prin POCIDIF (programul operaţional pentru creştere inteligentă, digitalizare şi instrumente financiare), la care se adaugă fondurile regionale.

Reperul pe care îl invocă este Polonia, care a trecut printr-o etapă asemănătoare. „Cred că la final vom ieşi precum a ieşit Polonia din perioada echivalentă, după 600 de milioane în 20 de fonduri. O să ieşim poate cu 50 de fonduri foarte solide, foarte experimentate, specializate geografic sau tematic, şi acelea vor duce dezvoltarea start-up-urilor din România mai departe”, a spus el.