ZF IT Generation. Monica Stătescu, Filip & Company: Mulţi dintre fondatorii de start-up-uri nu au experienţă în zona investiţională şi nu ştiu exact ce tip de investitor să caute

♦ „Fondatorii au tendinţa de a spune «eu am nevoie de bani şi în consecinţă oricine e dispus să-mi ofere bani, eu sunt foarte mulţumit să îl iau ca investitor». Cred că acesta este un lucru care se învaţă în timp, pentru că sigur că este o nevoie de finanţare, însă este foarte important cu cine te asociezi, pentru că este un drum lung înainte, iar fondatorii ar trebui să încerce să scape de această mentalitate a lipsei investitorilor şi să încerce să meargă într-o zonă în care ei chiar pot alege şi să se uite un pic şi la alte criterii decât cine vine efectiv să îi finanţeze“.

În cele mai multe cazuri, fondatorii de start-up-uri tech, fie că vin chiar de pe băncile sau după o carieră în corporaţii, nu au experienţă în zona investiţională şi nu ştiu exact ce tip de investitor să aleagă pentru businessul pe care îl construiesc. Aceştia au posibilitatea de a merge către un business angels, fonduri de venture capital sau fonduri de private equity, în funcţie de etapa în care se află proiectul, fiecare tip de investitor având propria strategie inves­tiţională.

„Investitorii de tip business angel sunt în general persoane fizice cu posibilităţi financiare care sunt dispuse să facă investiţii de risc, pentru că o investiţie într-un startup presupune un oarecare risc, şi atunci vorbim despre investitori care eventual sunt familiarizaţi cu industria în care activează start-up-ul respectiv, au o legătură personală cu fondatorii sau au un interes personal în ideea start-up-ului şi doresc să finanţeze ideea respectivă. Există însă avantaje şi dezavantaje în a accesa un business angel. Avantajul este că, fiind o persoană fizică, are o autonomie şi este mult mai uşor să ia decizia de a investi. Este doar decizia lui şi o ia în mod independent faţă de o companie, pe când un fond care trebuie să treacă printr-o procedură corporativă trebuie să ia aprobare de la comitetul de investiţii ş.a.m.d. Deci e mult mai uşor de accesat, mai puţin birocratic şi mai rapid“, a explicat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Monica Stătescu, partener în cadrul casei de avocatură Filip & Company.

În general, un business angel investeşte într-un start-up care se află la început de drum, în runde de tip pre-seed sau seed, sumele alocate pentru finanţare fiind în general mai mici decât cele investite de fonduri de venture capital şi de fondurile de private equity.

„Pe lângă suma respectivă pe care o finanţează investitorul de tip business angel, start-up-ul poate beneficia şi de expertiza lui. Acesta este un element foarte important de luat în calcul, pentru că de multe ori, pe lângă bani, contează foarte mult şi partea de experienţă, de know-how al acelui business angel, conexiunile pe care le are, oportunităţile pe care le poate crea pentru business-ul respectiv, ghidajul pe care îl poate face pentru fondator. Ca atare, el poate fi extrem de important în viaţa unui start-up. Şi este avantajul lui faţă de, să spunem, un fond de investiţii sau de venture capital, unde vorbim de un investitor instituţional, care se poate sau nu implica foarte personal în business şi care are mai puţin timp la dispoziţie pentru start-up“, a completat ea.

Unii dintre fondatorii aflaţi la început de drum pot fi tentaţi să accepte ca investitor orice persoană care le oferă bani, fără a lua însă în considerare şi alte aspecte.

„De acest lucru mă lovesc destul de des în practică şi anume de tendinţa fondatorilor de a spune <<eu am nevoie de bani şi în consecinţă oricine e dispus să-mi ofere bani, eu sunt foarte mulţumit să îl iau ca investitor>>. Cred că acesta este un lucru care se învaţă în timp pentru că sigur că este o nevoie de finanţare, însă este foarte important cu cine te asocizi, pentru că este un drum lung înainte, iar fondatorii ar trebui să încerce să scape de această mentalitate a lipsei investitorilor şi să încerce să meargă într-o zonă în care ei chiar pot alege şi să se uite un pic şi la alte criterii decât cine vine efectiv să îi finanţeze.”

Mai exact, a dat Monica Stătescu exemplu, este util ca fondatorii să se uite la experienţa investitorului respectiv, dacă a mai finanţat alte businessuri, ce s-a întâmplat cu ele după ce le-a finanţat, s-a implicat în ele, care este portofoliu lui? „Dacă are un portofoliu foarte mare, atunci este probabil ca investitorul respectiv să nu aibă timp, spre exemplu, dacă e un business angel şi tu te aştepţi ca el să te ajute mai departe, să fie lângă tine, să-ţi dea din experienţa lui, ş.a.m.d.”

O a doua opţiune pentru start-up-urile tech care au nevoie de finanţare o reprezintă fondurile de venture capital, care vin cu posibilitatea de a investi sume mai mari de bani, asumându-şi un grad ridicat de risc.

„Avantajul lor este că evident sunt capabili să aducă fonduri mai substanţiale în general decât un business angel şi au mai multă apetenţă pentru risc decât un fond de private equity. Adică şi ei de multe ori finanţează un startup în zona de început. Mai puţin pre seed, poate, dar cu siguranţă la nivelul seed îl finanţează. Deci nu este nevoie să existe un track record foarte puternic pentru că un fond de venture capital să investească. Dezavantajul este evident că sunt ceva mai instituţionalizaţi, durează mai mult să ia decizie şi nu sunt întotdeauna disponibili şi pe zona de experienţă, know-how şi posibilitatea de a aduce valoare şi prin aceste modalităţi şi nu doar prin fondurile financiare.”

A treia variantă pe care o au fondatorii de start-up-uri tech pentru a accesa finanţări sunt fondurile de private equity, care investesc însă în etape avansate ale businessului şi sume mult mai mari, de ordinul zecilor de milioane de euro.

„Cei mai nişate sunt fondurile de private equity. Ele, în general, au stabit de la început nişte targeturi foarte clare. Ele activează pe o anumită piaţă geografică în anumite industrii şi au nişte limite foarte clare trasate de fonduri pe care le investesc. Deci, să spunem că sunt cei mai reglementaţi. cei mai pretensiosi de altfel. Ei vin într-un moment în care businessul are deja un track record, arată profitabilitate şi este în zonă în care are nevoie să crească. Fie are nevoie să urmărească nişte oportunităţi pe care nu le poată urmări la momentul actual din lipsă de fonduri, fie vrea să scaleze foarte mult, vrea să dezvolte un produs nou, vrea să se ducă pe o altă piaţă, poate pe o piaţă internaţională şi are nevoie de fonduri substanţiale pentru asta. Şi atunci pentru ei potrivite sunt fondurile de private equity pentru că ele asta targeteză: businessuri mature, dar care au un potenţial foarte mare de creştere”, a subliniat Monica Stătescu, adăugând că fondurile de tip private equity se aşteaptă să-şi dubleze investiţia într-un orizont de timp de 3-5 ani.

„Voi fi foarte canalizaţi şi interesaţi pe creştere, vor cere o creştere agresivă a businessului.  Asta este cea ce-i interesează - o creştere foarte mare şi posibilităţile lor de exit. Un punct forte este până la urmă reputaţia lor, pentru că întotdeauna când ai un fond de private equity în acţionariat sau în board e deja o ştampilă de aprobare, eşti deja văzut mult mai bine dacă un astfel de fond a investit în businessul tău. Pe de altă parte, atunci când primeşti un fond de private equity în acţionariat, ei în general vor pachete majoritare, ceea ce este un aspect de luat în calcul.”

Dacă fondurile de tip private equity vor cere de obicei pachete majoritare în cadrul businessurilor pe care le finanţează, în cazul fondurilor de tip venture capital, participaţiile se situează de obicei între 15% şi 30%. Iar atunci când vine vorba de business angels, aceştia intră cu participaţii de maxim 10% într-un start-up tech.

„Dacă investitorii sunt în general profesionişti cu experienţă care ştiu un pic mai bine ce să caute şi ce vor, din perspectiva fondatorilor de multe ori nu există experienţa asta. Sunt oameni cu idei foarte bune, care eventual au o capacitate de execuţie foarte bună, însă nu au neapărat experienţă în zona investiţională şi nu ştiu exact ce să caute şi încotro să se îndrepte.“