ZF IT Generation. Paul Cosmovici, managing partner Cosmovici Intellectual Property: Trebuie să îţi protejezi foarte bine produsul IT dacă vrei să intri pe piaţa din SUA ca start-up tech, ca să nu ajungi să plăteşti milioane de dolari pentru că nu ţi-ai asigurat partea de IP, brand şi brevete

♦ Pentru a-şi asigura codul sursă şi marca pe piaţa din SUA, start-up-urile tech trebuie să aloce un buget între 3.000 şi 8.000 de dolari.

Foarte multe dintre start-up-urile locale de tehnologie au ca obiectiv să intre pe piaţa din SUA, în condiţiile în care aceasta este una dintre cele mai mari şi mai competitive pieţe pe zona tech la nivel global, însă puţini fondatori ştiu exact paşii pe care trebuie să îi urmeze ca să îşi asigure produsul software din punctul de vedere al proprietăţii intelectuale (IP - intellectual property), al brandului, al brevetelor şi al taxelor pe continentul american, astfel încât să nu rişte să plătească amenzi, costuri cu litigii ş.a.m.d. Ca atare, antreprenorii români trebuie să urmeze o serie de etape pentru a asigura buna funcţionare a businessului, începând de la înregistrarea codului sursă al produsului lor IT, înregistrarea mărcii, a brandului şi până la depunerea cererilor de brevete.

„Aş începe cu zona de software pentru că este prioritară. Vorbim de codul sursă dezvoltat în România sau unde drepturile le revin companiilor româneşti pentru că poate au dezvoltat o parte în India sau în alte ţări, dar în orice caz codul sursă pleacă din România şi vrea să ajungă în Statele Unite ale Americii. În SUA este un oficiu special, U.S. Copyright Office, unde se pot depune coduri sursă şi regula pe care puţini o ştiu, dar este foarte importantă este următoarea: dacă vreodată am un litigiu în America nu pot să dau în judecată pe cineva care m-a copiat decât dacă am făcut acest pas şi anume să depun codul sursă la oficiul de copyright. Oficiul de copyright este un oficiu foarte mare cu preţuri extrem de rezonabile pentru că încearcă să ajute dezvoltatorii. Deci este foarte uşor de înregistrat, procedura este simplă“, a explicat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Paul Cosmovici, managing partner la Cosmovici Intellectual Property, adăugând că acest pas este foarte important şi în faţa investitorilor care vor să vadă dacă start-up-urile tech au protejat software-ul.

Al doilea pas pe care trebuie să îl facă start-up-urile de technologie atunci când vor să atace piaţa americană este să îşi înregistreze brandul, asigurându-se că marca lor nu intră în conflict cu alte mărci din SUA.

„Este o problemă a brandului în zona de software. Sunt două mari opţiuni - fie brandul este ales aleatoriu şi atunci merg pe o marcă mai mult generică, un nume cât de mult generic ca să nu intru în conflict cu alte mărci în teritoriu american fiindcă Oficiul American de Mărci şi Brevete are pentru tot ce înseamnă branduri o poziţie de refuz al mărcilor care seamănă cu orice altă marcă americană deja înregistrată. În America, Oficiul de Mărci şi Brevete este primul tău duşman şi atunci noi recomandăm o cercetare foarte bine făcută de la început“, a punctat el.

Procesul de înregistrare a unei mărci în SUA durează în medie circa un an. „Există aşa numiţii troli, companii care înregistrează brand-uri doar ca să te blocheze şi să îţi ceară bani ca să poţi accesa piaţa americană, aşa că trebuie foarte multă atenţie pe partea de branding. Americanii au un sistem foarte deschis şi transparent de vămi - ei ştiu exact, pot consulta în câteva minute ce brand-uri au intrat pe teritoriul SUA, iar oficiile americane sunt foarte uşor accesibile cu «API-uri» pentru diverse soft-uri şi atunci lumea este la curent imediat că un brand nou neprotejat a intrat pe piaţă. Şi se cer bani, bani destul de mulţi“, a menţionat Paul Cosmovici.

Pentru a-şi asigura codul sursă şi marca pe piaţa din SUA, start-up-urile tech trebuie să aloce un buget între 3.000 şi 8.000 de dolari. „În loc să dai câteva milioane de dolari poate pentru că ai încălcat o marcă şi nu ţi-ai dat seama şi ai vândut anumite cantităţi, mai bine îţi faci o marcă, o să te coste câteva mii de dolari, dar marca este valabilă zece ani.Dacă există conflicte, acestea pot genera costuri mari şi vorbim aici poate de câteva zeci de mii de dolari ca să se rezolve într-un mod pozitiv în cazul în care se ajunge în instanţă. Americanii sunt cei mai scumpi la nivel de cost de litigiu - doar 3% din cazuri ajung la instanţă, toate se negociază în paralel pentru că sunt sume foarte mari, vorbim de multe milioane de dolari pentru un litigiu şi nu face sens”, a subliniat el.

Pe lângă înregistrarea codului sursă şi a mărcii, companiile IT îşi pot proteja tehnologiile dezvoltate şi prin depunerea de brevete. „Problema brevetului în zona de soft este că tehnologia evoluează atât de repede, iar un brevet să obţine în 5-8 ani. În cinci ani am schimbat tehnologia de 2-3 ori, deci produsul meu, pe care vreau să-l aduc în SUA nu mai are acoperire a brevetului. În această situaţie, noi ne uităm la două lucruri. În primul rând ne uităm dacă la prima vedere există brevete foarte apropiate active care protejează SUA cu diverşi titulari japonezi, chinezi, europeni, şi dacă nu avem o zonă de risc uşor de identificat noi le propunem să depună aşa numitul <<patent pending>>. Adică se face o redactare de brevet cu un buget foarte rezonabil şi 2-3 ani rămâi cu acea cerere de brevet care se va abandona, însă piaţa înţelege că ai un <<patent pending>>, deci ai o cerere de brevet în curs. Iar investitorii sunt mult mai liniştiţi să vadă că nu am atât de mult risc într-o cutie neagră de la alte brevete existente. În plus, brevetul meu ar trebui să justifice că am o tehnologie inovatoare”, a precizat Cosmovici, explicând că discută mereu cu start-up-urile pentru a vedea ce algoritmi are thnologia, ce flow de date există şi dacă este un produs atât hardware, cât şi software pentru că în acest caz se pot depune şi două brevete.

Înregistrarea unui brevet în SUA costă circa 13.000 – 15.000 de dolari, însă pentru a proteja tehnologia în mai multe pieţe este nevoie de sute de mii de dolari sau chiar de milioane de dolari.

Cosmovici Intellectual Property are în portofoliu circa 20 de proiecte tech din România care şi-au lansat produsele în SUA.

„Noi depunem în jur de 500 de mărci pe an în America, mărci americane din care o parte sunt ale clientelei româneşti ale companiilor din România, iar o mică parte sunt start-up-uri. Am avut mărci depuse şi înregistrate şi negociate cu mult efort din cauza anumitor troli care veneau în spate, iar alte mărci s-au depus şi s-au înregistrat destul de uşor.”

Un moment bun în care start-up-urile tech să atace piaţa din SUA este acela în care finanţările atrase depăşesc un milion de euro, se află în intervalul 1-10 milioane de euro, fiindcă atunci compania are şi resursele necesare pentru a se proteja şi apăra în cazul în care are nevoie să se apere, în cazul în care îi sunt copiate produsele spre exemplu.