♦ Datele de la ONRC şi ANAF sunt uşor de accesat - dar problema este că datele se contrazic pentru că nu sunt sincronizate. „ONRC-ul îţi spune despre o firmă că e în funcţiune, iar ANAF-ul spune că e radiată din 2016 sau 2018. E o problemă mare“.
Doi oameni - un dezvoltator software cu peste 20 de ani de experienţă şi un consultant în achiziţii publice - au construit, cu ajutorul AI, o infrastructură de date publice care adună la un loc informaţii de la ANAF, SEAP, ONRC şi Monitorul Oficial. Fără inteligenţă artificială, aceeaşi muncă le-ar fi cerut celor doi, sau unei echipe mici, un an sau doi, estimează Radu Ciocan, cofondator, alături de Alexandru Angelescu, al platformelor SICAP.pro şi harta-firmelor.ro. În noul context, afirmaţiile că ar putea apărea un unicorn, o firmă cu o evaluare de peste un miliard de dolari, cu o echipă de o singură persoană, nu sunt exagerate.
„E chiar un pariu, ceva de genul One Person Unicorn: pariul e că, în următorul an sau doi, o singură persoană să dezvolte o soluţie care să ajungă la o capitalizare de un miliard de dolari. Şi e foarte probabil să se ajungă acolo mai devreme decât au pariat cei care au pus pariul“, a declarat Radu Ciocan, cofondator al SICAP.pro şi harta-firmelor.ro, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.
Cel mai bun reper pentru cât s-a schimbat construitul de software este chiar primul proiect la care a lucrat Radu Ciocan. SICAP.ai, un instrument gratuit de căutare a licitaţiilor, a pornit în 2020, în pandemie, iar atunci extragerea datelor de pe portalul public a fost o muncă de săptămâni: „a trebuit să mă uit în browser, în view source, să văd cum se fac accesările“, îşi aminteşte Ciocan - view source fiind opţiunea prin care se vede codul-sursă din spatele unei pagini web. Astăzi, spune el, aceeaşi operaţiune se rezolvă altfel: „acum, în 2026, se poate face în 5 minute: intri pe Claude, îi dai site-ul şi îţi vine cu răspunsul exact ce trebuie să faci şi construieşte ceva ce poate fi rulat - practic un MVP“, adică o primă versiune funcţională a unui produs.
Schimbarea nu ţine doar de viteză, ci de cine face munca.
„Toată munca de scris cod o face AI-ul, şi o face foarte bine, şi poate rula ore, zile în şir pe o problemă, fără să se oprească. Anul trecut, cel mai performant model de atunci ţinea poate o oră, două, trei; acum a ajuns la multe zile în şir“, a explicat Ciocan. El a dat drept exemplu chiar un model lansat în noaptea dinaintea înregistrării, Claude Fable 5.1, care „poate face chestii complexe săptămâni la rând“.
Întrebaţi cât au investit în cele două proiecte, cei doi au răspuns aproape la unison. „Ca bani, nu mult“, a spus Ciocan; „calculează 5 abonamente Claude Max“, a completat Angelescu, referindu-se la costul lunar al instrumentelor de inteligenţă artificială folosite. Un abonament Claude Max în varianta cu acces maxim la resurse are un cost de 180 de euro plus TVA pe lună. Restul, spun ei, a fost timp - „care se cuantifică diferit şi costă diferit la fiecare“. Fără inteligenţa artificială, munca ar fi arătat cu totul altfel: „dacă am fi vrut să facem manual, fără AI, probabil ne-ar fi luat un an, doi“, a estimat Ciocan, referindu-se la munca lor doi sau a unei echipe mici; Angelescu a adăugat că ar fi durat „mai mult“.
Comprimarea nu vine, însă, fără riscuri, iar Ciocan a fost explicit în privinţa lor. „Intrăm într-o zonă în care e foarte uşor să dezvolţi software, dar la fel de uşor ca acest software să se spargă“, a spus el. Rezultatul depinde de omul care conduce inteligenţa artificială: dacă îl pui „pe un macaz greşit“, poţi ajunge la o soluţie care merge, dar în spatele căreia nu se ştie ce e şi care se dezvoltă greu mai departe. Iar consecvenţa rămâne partea grea - de-a lungul carierei, spune el, a abandonat „20-30“ de proiecte, „pentru că e foarte dificil să stai pe aceeaşi idee“.
Pe acest fond, Ciocan descrie miza următorilor ani printr-o formulă care circulă în industrie: „One Person Unicorn“ - un unicorn, în limbajul start-upurilor, fiind o companie evaluată la peste un miliard de dolari. Pariul, spune el, este că o singură persoană va putea ridica un astfel de business, iar termenul ar putea fi chiar mai scurt decât estimează cei care l-au lansat.
Condiţia, adaugă Angelescu, nu e doar tehnică. „Atâta timp cât ai, în primul rând, viziune. Al doilea, gândire analitică. Dacă le ai pe astea două, apoi ai disponibilitatea şi dorinţa - obligatorie - să înveţi ceva tehnic“, a spus el. Ciocan completează în aceeaşi direcţie: cu cât cineva e mai „polimat“, adică ştie mai multe din mai multe domenii, cu atât inteligenţa artificială îl ajută să itereze mai repede şi să afle dacă ce a construit aduce sau nu valoare. Pasiunea pentru dezvoltare a devenit, recunoaşte el, aproape o dependenţă: „cei mega pasionaţi de dezvoltare suntem cumva sclavii AI-ului - ne trezim şi ne culcăm cu AI“.
Cum stă statul la datele publice, în ochii celor care le folosesc zilnic
Fiindcă lucrează zi de zi cu bazele de date ale statului, cei doi au şi o evaluare a lor, sursă cu sursă. Cel mai bine notat este SEAP, sistemul electronic de achiziţii publice, de unde vin datele despre licitaţii. „Are o notă foarte mare“, spune Ciocan: la nivel european, România este, alături de Bulgaria, poate Spania şi încă vreo două ţări, în topul celor cu date publice din licitaţii. Deschiderea acestor date a fost, aminteşte el, o condiţie de aderare la Uniunea Europeană, „să avem datele aceestea cât mai accesibile, deschise“. Reproşul ţine de acces: de circa un an şi jumătate, portalul blochează adresa IP a celor care fac prea multe cereri într-un timp scurt. „Eu am păţit-o cu Claude, din greşeală, să-mi fie blocat IP-ul“, povesteşte Angelescu - deblocarea se face printr-un e-mail. Soluţia pe care o propun este modelul spaniol: publicarea zilnică a tuturor datelor despre licitaţii pe portalul de date deschise data.gov.ro, ca să nu mai fie nevoie ca zeci de firme să interogheze direct portalul.
Datele de la ONRC şi ANAF sunt, spun ei, cel mai uşor de accesat - dar problema este că datele se contrazic pentru că nu sunt sincronizate. „ONRC-ul îţi spune despre o firmă că e în funcţiune, iar ANAF-ul spune că e radiată din 2016 sau 2018. E o problemă mare“, arată Angelescu; de aceea, pentru fiecare informaţie trebuie stabilit care sursă are prioritate.
La ONRC, o schimbare apare repede, în câteva zile, dar lipseşte accesul facil la istoric - la acţionarii din trecut, de pildă -, care se obţine doar printr-o cerere, fără garanţia aprobării. La ANAF, infrastructura Angelescu ar mai vrea făcute publice datoriile istorice ale firmelor: instituţia publică un set complet o dată la trei luni, dar fără istoricul de dinainte.
Un alt reproş ţine de consecvenţa şi consistenţa livrării datelor de pe portalul de date deschise. „Chiar şi aceleaşi seturi care se varsă lunar pe data.gov pot avea o structură diferită - numărul de coloane, tipul de coloane“, spune Ciocan, iar o modificare neobservată poate duce la cifre greşite de afaceri sau profit pentru anumiţi ani, descoperite uneori abia când le semnalează un utilizator.
Deasupra tuturor, ca autoritate, stă însă Monitorul Oficial - însă cu o infrastructură învechită şi aplicaţii rămase la nivelul anilor Õ90 - una dintre ele pentru consultarea ediţiilor Monitorului Oficial fiind disponibilă doar pe sisteme Microsoft Windows, dar cu o interfaţă şi tehnologii vechi. Monitorul Oficial este astfel rămas în urma ANAF sau SEAP spre exemplu.
„Adevărul absolut despre companii se află la Monitorul Oficial - chiar dacă apare cu întârziere“, spune Angelescu, referindu-se la deciziile şi menţiunile pe care firmele sunt obligate prin lege să le publice în partea a IV-a, oferind astfel transparenţă privind ceea ce se întâmplă în interiorul companiilor. Problema este însă că o schimbare de administrator poate ajunge să apară în Monitorul Oficial după două-trei luni sau chiar mai mult, în timp ce la ONRC apare în câteva zile într-o bază care nu poate fi accesată însă la fel de uşor - ONRC nu oferă public aceste date în timp ce Monitorul Oficial oferă, e adevărat, de o manieră rudimentară - acces timp de 10 zile la ediţiile publicaţiilor din partea a IV-a.
Cine sunt fondatorii
Radu Ciocan lucrează în dezvoltare software de peste 20 de ani, dintre care ultimii 11 în Londra, unde s-a mutat în 2015, după ce a trecut prin start-upuri din zona de social media şi fintech. Alexandru Angelescu lucrează în consultanţă pe achiziţii publice din 2016 şi vine din zona de management de proiect.
Povestea proiectelor a început în 2020, în pandemie, când Ciocan a lansat SICAP.ai, un instrument gratuit şi open source (cu cod sursă deschis) pentru căutarea licitaţiilor publice; până în 2022 ajunsese la câteva mii de utilizatori pe zi, fără promovare. Angelescu a fost la început unul dintre utilizatori; cei doi au dezvoltat apoi împreună SICAP.pro, o platformă de notificări şi analiză pentru firmele care participă la licitaţii, care are deja clienţi, şi harta-firmelor.ro, un agregator de date despre companii, care reuneşte informaţii de la ANAF, SEAP, ONRC şi Monitorul Oficial.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE