ZF IT Generation. Start-up Pitch. Alexandru Aramă, fondator Picior de Play – platformă care aduce teatrul din săli în online: Avem 13.000 de consumatori care cumpără bilete la spectacole, în creştere cu 20% faţă de anul trecut

♦ „Aproximativ 30% din audienţa noastră este formată din români din afara ţării. Cei mai mulţi sunt din Europa de Nord - Germania, Marea Britanie, Olanda, Belgia - şi din America de Nord, Statele Unite şi Canada.“

Start-up-ul românesc Picior de Play, platformă de streaming care aduce teatrul din sălile de spectacole în mediul online, a ajuns la aproximativ 13.000 de consumatori care cumpără bilete la spectacole, înregistrând anul trecut o creştere de 20% faţă de 2023.

„Avem în momentul de faţă undeva la 13.000 de clienţi plătitori care cumpără bilete de pe platforma Picior de Play. În ceea ce priveşte cifra de afaceri, ajungem la 100.000 euro pe an, cel puţin la finalul anul trecut aşa a fost. Estimarea în momentul de faţă este spre 130.000-140.000 euro la final de 2025 dacă lucrurile merg la fel în continuare“, a spus Alexandru Aramă, fondator al platformei Picior de Play, în cadrul emisiunii ZF IT Generation, rubrica Start-up Pitch.

Proiectul Picior de Play a luat naştere în a doua parte a pandemiei, când actorii căutau o cale să ajungă la publicul lor prin spectacole.

„Suntem mai mulţi cofondatori. De altfel, ideea în sine aparţine unei echipe de artişti care, aflaţi într-un context pandemic care nu se mai termina, au început să simtă nevoia de a se regăsi cumva într-un spaţiu online cu spectatorii cu care nu se puteau vedea în săli. Nevoia asta era din ce în ce mai pregnantă şi de o parte şi de alta.“

Alexandru Aramă a explicat că cei care aleg să urmărească spectacolele online au parte de o experienţă mai complexă. Astfel, Picior de Play pune accent pe transmisiunea live, pentru că există un anumit tip de conexiune între spectator şi actor.

„Structura spectacolului e formată din trei părţi. Există un intro în care de obicei o gazdă preia o cameră mobilă şi prezintă locul, contextul, ce se întâmplă, piesa.“

„Un fel de caiet de spectacol, video. Uneori, în funcţie de cum e set-up-ul sau cum este grupul de actori, reuşim să ajungem şi la cabine. Îi vedem un pic pe actori înainte de a deveni personaje. E o experienţă pentru spectator, pe care în mod normal în sală nu o are.“

Apoi spectacolul propriu-zis este filmat într-o manieră cinematică, cu trei - cinci camere, în funcţie de complexitatea spectacolului şi numărul de persoane de pe scenă.

„Camerele urmăresc foarte de aproape povestea cu prim planuri, cu ochi, cu lacrimi, cu detalii de pe scenă. De multe ori regizorul stă lângă editorul live, registrul spectacolului şi anticipează un pic momentele, astfel încât de foarte multe ori ceea ce vezi pe platformă e mai aproape de viziunea regizorală a regizorului care a planificat respectivul spectacol, văzând detalii care poate în sală, de exemplu, e posibil să le ratezi. Iar la final există un moment în care rămânem pe scenă împreună cu actorii, de cele mai multe ori, şi uneori şi cu regizorii. Depinde de structura echipei de artişti la momentul respectiv şi aceeaşi gazdă de la început foloseşte o tabletă în care sunt comentariile oamenilor de acasă. Avem şi un chat în timpul spectacolului, un live în care se trimit tot felul de aplauze verbale sau tot felul de întrebări ş.a.m.d., şi se creează o conversaţie practic între cei de acasă şi cei de pe scenă, care e valoroasă şi pentru noi şi pentru alţii. Adică şi actorii sunt de foarte multe ori profund impresionaţi de vorbele, de emoţiile pe care le obţin de la oamenii de acasă“, a mai spus Alexandru Aramă.

El a adăugat că aproximativ 30% din audienţa de pe platforma Picior de Play este formată din români din afara ţării.

„Cei mai mulţi sunt din Europa de Nord - Germania, Marea Britanie, Olanda, Belgia - şi din America de Nord, Statele Unite şi Canada. Am avut un român din Malaezia, la alt spectacol era cineva din Kabul sau din tot felul de locuri unde sunt români. Cel din Kabul ne-a şi comentat pe chat şi ne-a spus că e în Kabul şi că stă acolo două săptămâni şi s-a uitat la spectacol şi îi place.“

Picior de Play a participat şi în cadrul Românii sunt Antreprenori, ediţia din 2023, unde a ocupat locul II la categoria Start-up şi a câştigat premiul de 10.000 de euro.

„Probabil cea mai semnificativă experienţă pe care am avut-o, completată şi de un premiu. Noi am mers cu gândul că avem un proiect cultural printre atâtea proiecte cu tot felul de aplicaţii şi de softuri deştepte. Dar proiectul nostru a fost de interes. Toate experienţele pe care le-am avut mai departe ne-au întărit convingerea că poţi să faci cultură şi într-un context antreprenorial, care să îşi propună să fie sustenabil, să crească impactul, să folosească termeni de genul scalare şi care să îi ajute şi pe unii, şi pe alţii să înţeleagă de fapt despre ce e vorba acolo şi încotro se aduce proiectul respectiv.“

În luna mai, Picior de Play urmează să îşi prezinte planurile de dezvoltare în cadrul unei alte competiţii pentru start-up-uri care are loc la Viena.

„Suntem unul dintre cele trei proiecte din ţară care mergem să pitch-uim în Viena pentru o potenţială finanţare pentru proiecte de impact social. Aşa că îi dăm înainte şi sperăm să reuşim să atragem finanţarea care să ne ajute să scalăm. Premiul pe care l-am câştigat în urmă cu doi ani a fost de 10.000 euro.“

Pentru echipa Picior de Play, 2025 nu înseamnă doar consolidare, ci şi noi direcţii de dezvoltare. Planurile pentru a doua parte a anului vizează îmbunătăţiri care, speră fondatorii, vor aduce un plus semnificativ în experienţa oferită utilizatorilor şi în consolidarea poziţiei platformei pe piaţa culturală digitală.

„Avem planuri de a face schimbări în a doua parte a anului, motiv pentru care acolo sperăm să fie şi mai bine. Important pentru noi este să vedem creşterea asta organică – e genul de lucru care ne dă încredere că suntem pe un drum bun. Iar când avem noi încredere în povestea asta, o putem transmite mai departe şi partenerilor noştri“, a precizat Alexandru Aramă.

Pentru că, dincolo de publicul spectator – esenţial în orice act artistic –, povestea Picior de Play se ţese şi cu teatrele partenere, producătorii de conţinut, mediul instituţional sau formatele de spectacole alternative aflate încă în testare, a mai transmis Alexandru Aramă.

 

Ce a mai spus Alexandru Aramă

Folosim deja inteligenţa artificială (AI). Spre exemplu, facem transcrierea spectacolului de teatru şi traducerea cu două unelte diferite de AI, care la final generează o titrare pe care ulterior o argumentăm manual cu detalii legate de ceea ce se întâmplă în interiorul spectacolului. Dincolo de cuvintele propriu-zise. Avem foarte multe planuri şi foarte multe intenţii de a începe să producem în primul rând conţinutul nostru, astfel încât fie să integrăm şi mai mult tehnologia în spectacolul de teatru, în poveste şi să integrăm şi să apropiem şi mai mult spectatorul de acasă de ceea ce se întâmplă pe scenă. Şi avem o grămadă de idee aici. evident că e o chestiune de capacitate financiară de a putea să le dezvoltăm. Apropo de ieşit din ţară cu spectacolele noastre nu e neapărat spre Anglia sau spre ţările vorbitoare de limbă engleză, acolo unde pieţele de teatru sunt foarte dezvoltate şi există diverse alternative, mai mult sau mai puţin, nu ştiu comparabilă. Dar există cât de cât alternative, cât de-a lungul acestor ani am intrat în contact cu foarte mulţi actori din aceste pieţe culturale, din ţări de pe lângă noi sau din ţări cam de acelaşi tip cu al nostru, care se confruntă cu aceleaşi provocări, ca ale noastre, în care relaţia dintre spectacol şi spre actori este cam aceeaşi, distanţa dintre scene şi spectatori cam aceeaşi. Şi fie că e vorba de Ungaria, de Polonia, de Ungaria, de Albania, de tot felul de astfel de ţări în care pare că propunerea noastră se potriveşte, s-ar potrivi mai bine şi s-ar putea integra mai rapid decât dacă ne-am duce în ţări super competitive, acolo unde, repet, sunt şi opţiuni, sau industria teatrului în care se joacă oamenii de acolo e un pic diferită de cea pe care o avem noi aici.

Toţi cei care au fost în jurul proiectului din primele momente au rămas în jurul proiectului, motiv pentru care echipa de producţie cu care lucrăm e cam aceeaşi. Nu prea s-a schimbat nimic acolo. Oamenii fac treaba asta cu foarte mult drag, cu foarte multă pasiune. E costisitor, evident că e producţie, sunt echipamente, sunt oameni, o întreagă desfăşurare de forţe. Când venim, în câte un loc, se întâmplă lucruri în locul respectiv, nu scoatem un Gopro şi un telefon. Şi treaba asta pune presiune pe modelul antreprenorial, pe nevoia noastră de a creşte, de a scala, de a ajunge la audienţe în plus, de a rămâne sustenabil şi de a avea perspective de creştere mai departe.

De exemplu, noi ne uităm în statistici de foarte mult şi ne minunăm cât de mulţi oameni se uită de pe telefon. Nici nu-ţi imaginezi că te uiţi la teatru pe telefon. Şi da, pe de altă parte, dacă ne gândim toţi în vieţile noastre când ni se mai întâmplă să mai rămânem cu ochii în câte un filmuleţ, pe câte ceva şi cu ochii în telefon. Dacă povestea e bună, o trăieşti în orice tip de context şi te uiţi în orice fel de ecran şi te bucuri de ea, indiferent de faptul că ai putea să o vezi pe un televizor sau pe un ecran mai mare.

Competenţele de developer sunt în interiorul echipei noastre, motiv pentru care iniţial n-a fost nevoie de o investiţie foarte mare, dar s-au adunat foarte multe ore în schimb oferite proiectului şi treaba asta ne-a ajutat să depăşim şi momentele complicate. Apropo că a fost în al 2-lea an destul de greu pentru noi când probabil dacă ar fi trebuit să susţinem doar financiar proiectul în perioada aia ar fi fost mult mai complicat decât ne-a fost aşa. Cu resursele noastre ne-am descurcat, am mânca mai puţin, dar am reuşit să facem lucrurile să iasă.

E o experienţă foarte asemănătoare spectacolul lui de teatru. Adică încercăm să facem din Picior de Play o sală de teatru virtual. în sensul în care intri pe platformă, nu ştiu acum, de exemplu, şi vezi că e disponibil spectacolul Fata din curcubeu, cu Brezoianu. Îţi cumperi bilet şi ai la dispoziţie o perioadă cam de 2 săptămâni, de obicei atât stau spectacolele pe platforma noastră, timp în care poţi s-o vezi şi să o revezi de ori câte ori vrei. Dacă e un live, să zicem, e spectacolul are loc vineri, de exemplu, la ora 7:00 te uiţi la live. de asemenea, după live rămâne în format înregistrat timp de 10-14 zile, astfel încât să poţi să-l vezi în cazul în care poate nu ai putut participa până la urmă la live. Sau poate că ţi-a plăcut atât de mult încât vrei să-l vezi din nou. Totul la acelaşi cost al unui bilet.

Picior de Play elimină distanţa dintre spectatori şi scenele de spectacol. Picior de play se concentrează de 4 ani pe misiunea de a aduce teatrul mai aproape de audienţele din România, trăind într-o ţară în care doar una din 10 persoane are acces la teatru. Şi lăsăm la o parte, statistica asta aşa rece şi imaginile, că în spatele ei, de fapt, sunt milioane de persoane care nu au acces la poveştile astea, fie că ne uităm la situaţii obiective, poate cum sunt 1.000.000 de persoane cu dizabilităţi într-o ţară aproape inaccesibilă, 2 milioane de bătrâni aflaţi în tot felul de contexte de mobilitate redusă, date de vârstă, de boli, de situaţie economică sau de 3 milioane de copii, adolescenţi, tineri care trăiesc în diverse comunităţi izolate geografic sau economic, o perspectivă mai de grabă pesimistă asupra viitorului. Sau că 12 milioane de români nu au acces la niciun teatru. Nu există, pur şi simplu, nici fix, nici intinerant. Sau că 5 milioane de români nici măcar nu locuiesc în România. Toţi oamenii ăştia, de fapt, în esenţă sau fiecare dintre ei, este privat de accesul la poveştile emoţionante, inspiraţionale, bune pe care teatru le aduce în vieţile noastre. Iar povestea sau problema mai departe e că acolo unde lipsesc poveştile bune, în minţile oamenilor îşi fac loc tot felul de poveşti rele. Iar chestiunea asta o simţim la nivel social şi nu doar în România. E o chestiune mai extinsă, motiv pentru care noi folosim tehnologia, folosim streaming-ul online şi o experienţă pe care spectatorii noştri o apreciază foarte mult şi le ducem teatrul în casă.