Companiile pot ajunge în pragul falimentului nu din decizii de business greşite, ci din schimbarea ulterioară a interpretării fiscale a unor reguli pe care le-au aplicat corect la momentul respectiv. Într-un mediu legislativ volatil, riscul major pentru antreprenori este ca o practică validată în prezent să fie reconsiderată peste ani, cu efecte financiare retroactive semnificative.
„Aceasta este principala teamă, că o interpretare pe care astăzi o consideri corectă şi la date, pe practică comparativă să fie întoarsă peste câţiva ani de zile şi să constaţi că tot ce ai făcut nu a fost în regulă şi te bagă în faliment numai prin simplă inspecţie fiscală”, a declarat Emil Duca la ZF Live.
Presiunea este resimţită acut în sectoare precum producţia, unde variabilele operaţionale pot afecta randamentele şi implicit tratamentul fiscal al pierderilor. Diferenţele dintre pierderile normate şi cele efective pot genera costuri suplimentare într-un context în care companiile se confruntă deja cu marje reduse şi volatilitate a preţurilor materiilor prime.
„O altă zonă cu probleme este cea de fabricaţie în care oricât ai vrea să te încadrezi în procente de pierderi normate există situaţii în care lucrurile deraiază. Primeşti materii prime de proastă calitate şi nu te mai încadrezi în randamentul pe care îl aveai şi ai vrut să îl suporţi. Pe lângă pierderea efectivă de bani pentru că ai cumpărat ceva de proastă calitate, mai suporţi şi impozite pe această pierdere”, a mai spus Emil Duca la ZF Live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business.
