România rămâne unul dintre puţinele state europene fără un sistem funcţional de dosar medical electronic integrat, în timp ce Israel oferă de 20 de ani fiecărui cetăţean acces complet la istoricul medical personal printr-o aplicaţie pe telefon, indiferent de unitatea medicală unde au fost efectuate investigaţiile, a explicat Elena Ovreiu, lector universitar în cadrul UPB şi expert în digitalizar în sănătate.
„În Israel, de exemplu, fiecare persoană israeliană are toate datele medicale de acum 20 de ani salvate, pe care le vede într-o aplicaţie pe telefon. Nu contează la ce spital a fost, la ce clinică, nu contează unde a făcut acele analize. Pur şi simplu le are pe toate integrate. Le vede în ordine, longitudinal, în funcţie de timp şi tipul analizelor făcute.” a declarat Elena Ovreiu la ZF Live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business.
Diferenţa dintre cele două sisteme nu este una de nuanţă, ci una structurală. Modelul israelian presupune interoperabilitate completă între toate unităţile medicale, publice şi private, astfel încât datele pacientului sunt centralizate automat şi accesibile în timp real. Pacientul devine astfel proprietarul propriului dosar medical. Această arhitectură digitală reduce duplicarea investigaţiilor, scurtează timpii de diagnostic şi elimină riscurile asociate lipsei de informaţie medicală în situaţii de urgenţă.
„La noi poate avem un dosar medical într-un spital. Adică ce investigaţii am făcut acolo rămân acolo. Nu avem acces la ele. Cel mai de cele mai multe ori plecăm acasă cu foaie.” a mai spus Elena Ovreiu la emisiunea de business ZF Live.
În absenţa unui sistem de interoperabilitate, pacientul român este obligat să gestioneze fizic propriul istoric medical, cu riscul permanent al pierderii documentelor, al imposibilităţii accesării rapide a datelor de către medici şi al repetării inutile a investigaţiilor deja efectuate.
