Piaţa imobiliară românească oferă randamente de aproximativ 7%, competitive faţă de alte pieţe din regiune, însă suferă de un deficit cronic de promovare şi de o imagine negativă în rândul investitorilor străini, factori care limitează semnificativ afluxul de capital extern, a explicat Mihnea Şerbănescu, general manager, Cushman & Wakefield Echinox.
Caracterul de nişă al pieţei locale funcţionează ca un filtru care limitează accesul capitalului extern la cercul restrâns al investitorilor familiarizaţi cu specificul ei, în timp ce marea masă a investitorilor internaţionali rămâne neinformată sau dezinteresată.
„E o piaţă destul de specială, este o piaţă nepromovată şi atunci doar cei care o înţeleg pot să aprecieze în complexitatea lor anumite active şi să găsească oportun să investească bani cu un randament aproximativ 7%", a declarat Mihnea Şerbănescu, la emisiunea de business ZF Live, realizată cu sprijinul Orange Business.
Mecanismul de decizie al investitorului extern este ilustrat printr-o comparaţie directă cu pieţele din Europa de Vest. Randamentul de 7% nu reuşeşte să se impună în faţa percepţiei negative formate în afara graniţelor, acolo unde deciziile de alocare a capitalului se iau adesea pe baza notorietăţii şi a imaginii de ţară, nu exclusiv pe baza cifrelor.
„Când eşti în afara României, repet, o piaţă total nepromovată, ba chiar cu uşoară aură negativă, spui: de ce aş investi cu 7% în România când pot să am acest randament în Peninsula Iberică sau Italia?", a mai declarat acesta.
Faţă de vecinii din Europa Centrală şi de Est, România păstrează un avantaj pe componenta de rentabilitate, însă acest câştig este erodat de doi factori structurali: lichiditatea scăzută şi absenţa unui efort sistematic de construire a imaginii. Lichiditatea redusă înseamnă că ieşirea dintr-o investiţie imobiliară locală este mai dificilă şi mai lentă decât în pieţe mai mature, ceea ce creşte riscul perceput şi descurajează investitorii instituţionali cu orizonturi de timp definite.
„Faţă de pieţele din Europa Centrală şi de Est, într-adevăr, avem avantajul rentabilităţii, dar dezavantajul unei lichidităţi mult mai slabe, coroborat cu ceea ce eu cred că contează în orice act de vânzare, imaginea, care la noi nu este absolut deloc întreţinută, promovată", a mai spus Şerbănescu.
Consecinţa directă este că piaţa imobiliară românească rămâne valorificată preponderent de investitori locali sau de străini cu cunoştinţe directe despre ea, în timp ce capitalul instituţional internaţional se orientează spre destinaţii mai vizibile şi mai bine poziţionate ca brand. Potenţialul de atragere a investiţiilor externe rămâne astfel subdezvoltat faţă de fundamentele economice reale ale pieţei.
