De cele mai multe ori sunt antreprenori care se gândesc să vândă sau chiar au primit o oferta şi vor să vadă oferta. Ce întrebări au: e bună oferta? Cum o negociem? Cum ne poziţionăm? Cum facem din această ofertă un exit?
► Dacă vrei să vinzi o companie bine trebuie să vinzi o companie care are plan de creştere credibil. Eu cred că merge foarte bine o combinaţie. Să fie antreprenorul cu gândirea strategică şi executivul care să fie un foarte bun executant.
► Vinzi dacă vrei să faci altceva. Vorbeam cu Cristi Pop, care a fost acţionar Animax şi zicea: „Nu mai am chef, fac asta de peste zece ani, nu mai am chef să o fac“. Atunci poţi să vinzi sau să atragi un partener şi să te muţi la nivel de superviser în board, să nu mai fii executiv, dar să contribui la strategie. Ar trebui să îţi atragi un partener când ai ambiţii de creştere.
► Antrenorul care să aibă un fond lângă el este unul care să creadă în dezvoltare accelerată şi să fie deschis la sfaturi şi la idei.
► Dacă eşti în zona de confort şi ai unu, două, trei milioane, nu ai nevoie de mine. Dacă vrei să îţi laşi compania moştenire copiilor, banii de la private equity sunt cei mai scumpi bani pe care ai putea să îi ai vreodată. Nu îţi recomand, mai bine du-te la bancă, mai bine listează-te cu o parte mică şi rămâi acţionar în firmă. Dar dacă vrei să creşti accelerat o perioadă şi apoi să te ajut să vindem împreună, să îţi dublez sau să îţi triplez poziţia de acum, valoarea de acum, atunci s-ar putea să ai mai mulţi bani împreună cu un fond, chiar dacă iniţial cedezi o parte din companie.
► Un motiv pentru care ai merge spre bursă şi nu spre private equity este dacă tu vrei să rămâi în controlul companiei şi nu te gândeşti la un exit în următorii cinci ani.
► Dacă iei un fond de investiţii ca partener, din prima zi discutăm când şi cui vom vinde. Deci dacă te-ai asociat cu un fond, în cinci ani vindem mult mai bine decât acum. Dacă nu vrei să vinzi azi, sau vrei să laşi businessul în familie, atunci listarea este o opţiune mai bună.
► Antreprenorii români cred că prin listarea la bursă îşi bagă în casă o problemă: trebuie să fii mult mai riguros, trebuie să faci lucrurile mai bine, mai corect, trebuie să ai un sistem de raportare care înseamnă costuri, trebuie să fii auditat IFRS, 3 ani în spate şi după aia în fiecare an, ceea ce iar înseamnă costuri şi de multe ori antreprenorii zic: dacă nu am nevoie de bani, de ce să mă leg la cap. Pe de altă parte, o listare la bursă creşte brandul companiei, creşte încrederea companiei, creşte încrederea potenţialilor antreprenori în companie, automat e mai multă încredere în compania listată care este mai transparentă şi te ajută să vii şi cu diverse scheme de retenţie a angajaţilor.
