Privit din Statele Unite, peisajul antreprenorial şi tehnologic românesc capătă o cu totul altă valoare decât cea percepută pe plan local, arată o discuţie recentă despre poziţionarea internaţională a specialiştilor şi companiilor din România. Specialiştii români din IT şi din domeniul tehnic sunt consideraţi, dincolo de Ocean, repere de excelenţă, în timp ce, acasă, acest potenţial rămâne adesea subevaluat, este de părere Patricia Kovacevic, avocat
„Credeţi-mă, perspectiva este altfel. Am aflat că în domeniul medical absolut toate soft-urile şi toate programările se fac în România sau foarte multe să fac în România. Şi toată lumea se uită la România din Statele Unite ca la o rezervă de genii IT, de exemplu, sau chiar şi genii în tehnică. Trebuie să ne să introspectăm un pic mai mult, să vedem totuşi ce talente avem.” a declarat Patricia Kovacevic la ZF Live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business.
Diferenţa de percepţie nu ţine doar de imaginea externă a talentului românesc, ci şi de modul în care este construită o afacere încă din faza incipientă. În Statele Unite, chiar şi cea mai mare piaţă internă este considerată insuficientă pentru un proiect cu potenţial real de creştere, motiv pentru care antreprenorii americani îşi proiectează modelele de business la scară globală din primul moment. Această abordare contrastează cu practica frecventă din România, unde multe companii îşi dimensionează iniţial activitatea exclusiv pentru piaţa locală, urmând ca extinderea pe plan internaţional să vină mai târziu.
„Orice piaţă inevitabilă este mică, chiar şi pentru americani, doar piaţa americană este mică şi ei vor să creeze afaceri la scară globală chiar de la început, din momentul în care ai ideea.” a mai spus Kovacevic la ZF Live.
Concluzia care reiese din această comparaţie este una directă: companiile româneşti dispun de resursa umană şi de competenţele tehnice necesare pentru a concura la nivel internaţional, însă le lipseşte, în multe cazuri, perspectiva globală asumată de la momentul fondării. Modelul american arată că scalabilitatea internaţională nu este o etapă ulterioară a dezvoltării unei afaceri, ci o premisă a planificării strategice iniţiale.
