ZF Live

VIDEO ZF Live. Viorel Sbora, partener ATIPIC Transfer Pricing Solutions: Legislaţia preţurilor de transfer este interpretabilă. De multe ori este mai important să ştii cum interpretează un inspector fiscal legea decât să ştii să citeşti efectiv legea

Autor: Ştefan Stan

30.06.2017, 00:05 708
Legislaţia preţurilor de transfer este una foarte interpretabilă, de multe ori mai important decât modul în care este citită legea de un consultant de transfer pricing fiind cât de bine cunoaşte un consultant modul în care interpretează inspectorii fiscali legea, a spus Viorel Sbora, partener ATIPIC Transfer Pricing Solutions, la emisiunea de buisness ZF Live.

„Piesa de bază într-un dosar de preţuri de transfer este studiul de comparabilitate. Dacă cumpăraţi un măr pe care aţi dat x lei, eu vin, caut metode, şi găsesc un măr ca al dumneavoastră şi vă zic că trebuia să daţi pe acel măr între 2 şi 3 lei“.

Inspectorii fiscali nu analizează întotdeauna preţurile, ci marjele de profit, pentru că de multe ori preţurile nu sunt publice.

„Principala problemă este că în ultima perioadă autorităţile au început să interpreteze şi legislaţia inter­naţională şi legislaţia locală într-un fel în care aproape tot timpul ajungem să facem un studiu de comparabilitate la nivel de UE. Adică eu compar de exemplu un prestator de servicii IT din Germania cu unul din România, la nivel de marje de profit“, explică Sbora.

Orice antreprenor care deţine două companii între care se fac tranzacţii are obligativitatea de a face tranzacţii la valoarea de piaţă, chiar dacă nu este neapărat obligat să pregătească dosarul preţurilor de transfer.

Din perspectiva legislaţiei locale, în 2008 a apărut o primă reglementare mai serioasă, iar companiile au fost nevoite din acel moment să pregătească dosarul preţurilor de transfer la cerinţa auto­rităţilor fiscale. Înainte nu exista obligaţia de a pregăti dosarul în avans, era obligaţia de a pregăti tranzacţii la valoarea de piaţă.

„În legislaţia din 2008 era prevăzut expres că grupurile de companii rezi­dente din România nu au obligativitatea de a pregăti dosarul preţurilor de transfer nici la solicitarea autorităţilor. Acest lucru s-a schimbat în 2010, când inclusiv grupurile de companii româ­neşti au fost obligate să pregătească dosarul la cererea autorităţile fiscale. Lucurile s-au schimbat din nou în 2016, când a apărut o nouă legislaţie de pre­ţuri de transfer, mai complexă decât cea veche şi care solicita marilor contri­buabili să pregătească dosarul preţurilor de transfer anual“, a spus Viorel Sbora.

Iniţial, marii contribuabili erau reprezentaţi de primele 1.500 de companii din România după cifra de afaceri.

Ulterior a apărut o nouă legislaţie cu privire la definirea marilor contribuabili, ceea ce a condus la dublarea numărului de mari contribuabili de la 1.500 la peste 2.900.

„În acest moment, una dintre cele mai importante prevederi ale definiţiei este că se consideră mari contribuabili toate companiile din România care sunt deţinute sau deţin în proporţie mai mare de 50% alte companii. Concret, un grup românesc care anterior trebuia să pregătească dosarul preţurilor de transfer pentru o companie - care era în primele 1.500 în funcţie de cifra de afaceri – şi poate mai avea 5 companii pe lângă, cu care făcea tranzacţii şi pe care le deţinea peste 50%, va fi nevoit să pregătească dosarul preţurilor de transfer pentru fiecare firmă în parte.“

Viorel Sbora vorbeşte şi despre inspectorii fiscali şi explică faptul că, spre deosebire de acum 2-3 ani, aceştia au început să fie foarte bine pregătiţi, au început să facă metodologii de control, nişte proceduri interne prin care verifică dosarele preţurilor de transfer. Inspectorii au o direcţie specializată şi se întâmplă în practică să vină o echipă în inspecţie la contribuabil, şi după ce a venit, solicită dosarul şi îl trimite mai departe la departamentul central.

„Poate pe viitor statul se va gândi şi va schimba abordarea, să pună să documenteze tranzacţiile cu exteriorul, nu tranzacţiile între companiile ro­mâneşti. Să pui companiile să aibă în fiecare an costuri de zeci de mii de euro când vorbim de un antreprenor român care se luptă cu o multinaţională de miliarde de euro este mult mai complicat.“

 

Ce a mai spus Viorel Sbora:

- Una dintre schemele des întâlnite este cu redevenţa, cum este cazul Ikea, care a vândut marca comercială Ikea din Suedia în Luxemburg. Pentru România nu este niciun impact acest lucru, pentru că noi oricum plăteam o redevenţă. Fie că plătim la Luxemburg, fie că plătim în Suedia, nu ne interesează.

- Legislaţia de preţuri de transfer este interpretabilă. Eu ca şi consultant de preţuri de transfer nu pot merge la o companie să-i spun că trebuia să obţină 3% marjă de profit din distribuţia de mere. Eu vin cu un interval.

- Fiscul nu este neapărat interesat de marja de profit, ci mai degrabă să compare preţ cu preţ. Fiscul ar fi foarte fericit să vezi că ai cumpărat de la o parte independentă cu 3 lei, apoi ai cumpărat de la partea afiliată cu 3 lei. Lucrurile nu sunt atât de simple, de cele mai multe ori nu se poate aplica această modalitate de a justifica preţurile de transfer şi se recurge la alte metode de a verifica preţurile de transfer. 

- Având în vedere schimbarea legislaţiei, odată din 2016 când au trebuti pregătite 1.500 de dosare dintr-un foc, iar de anul acesta încă 1.500 de dosare, este o piaţă mare pentru consultanţi, unde forţa de muncă este subdimensionată în acest moment. Chiar dacă s-a dublat numărul de consultanţi în ultimul an, tot nu este suficient.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

ZF Live
AFACERI DE LA ZERO