Deşi trecem printr-o perioadă importantă de creştere, atât la nivelul PIB-ului, cât şi la nivelul companiilor din România, revenirea economiei nu este pe măsura potenţialului şi pe măsura aşteptărilor, în special din cauza dinamicii investiţiilor publice, a declarat Alexandru Reff, country managing partner al companiei de consultanţă Deloitte.
„Economia creşte şi odată cu ea cresc şi companiile din România. Ne împlinim potenţialul de creştere? Valorificăm întru totul contextul favorabil macroeconomic regional şi global şi local în care ne găsim? Au evoluat companiile din România pe măsura aşteptărilor şi pe măsura factorilor favorizanţi care sunt în economie? Răspunsul este că mai degrabă nu“, a explicat executivul în cadrul emisiunii de business ZF Live.
Alexandru Reff explică faptul că, deşi există campioni în economie în diferite domenii de activitate, care au crescut spectaculos, uitându-ne totuşi la imaginea de ansamblu, atât la regiunile, cât şi în domeniile care au rămas în urmă, nu vorbim de o revenire pe măsura aşteptărilor şi potenţialului. „Vorbim de nişte venituri care sunt sub cele realizate în 2008. Imaginea care se desprinde este aceea a unei economii favorizate în special de creşterea consumului, impulsionat de nişte politici publice pro-ciclice şi care riscă o aterizare dură. Vorbim despre o dinamică a investiţiilor dezamăgitoare în planul investiţiilor străine directe, şi de o evoluţie aproape catastrofală a investiţiilor publice.“
România a ajuns la cel mai jos nivel al investiţiilor publice din ultimii 12 ani. Resursele bugetare se alocă în principal spre salarii, pensii şi alte tipuri de cheltuieli operaţionale şi se face foarte puţin din perspectiva lucrurilor care ar asigura o dezvoltare durabilă pe termen lung şi pentru luarea unor măsuri anticiclice.
„Situaţia începe să semene cu ce ne amintim că am trăit în anii 2007-2008, când se făceau angajări masive în sectorul public. Acum din nou vorbim de angajări în sectorul public şi de creşterea costurilor cu acei angajaţi, în condiţiile în care piaţa ar absorbi o mare parte a acelora care ar putea fi restructuraţi într-un demers de eficientizare a administraţiei publice. Dinamicile demografice sunt dramatice, suntem a doua ţară ca număr de emigranţi după Siria, care trece printr-un război civil.“
El spune că România nu a reuşit să atragă fondurile europene care ar fi fost menite să contrabalanseze aceste tendinţe migratorii. Avem deficit de forţă de muncă şi totuşi angajăm în sectorul public în dauna unor investiţii care sunt extrem de necesare.
Există un proiect al Băncii de Dezvoltare, care este reflectarea în plan local a unei filozofii noi la nivelul Comisiei Europene, de creare a unor instrumente alternative de finanţare care să înlocuiască grant-urile ca formă nerambursabilă de finanţare, cu ideea că există un excedent de lichiditate în sectorul bancar şi de capital în zona de investiţii şi că problema principală este plasarea acestuia într-o manieră profitabilă.
Alexandru Reff spune că una dintre cauzele principale pentru care nu ne atingem potenţialul de creştere este lipsa de capital. Businessurile româneşti sunt relativ noi, au fost foarte îndatorate, nu au crescut prin consolidări, nu au avut un acces facil la bursă sau piaţa de capital. Recursul a fost fie la finanţări bancare, fie la capital străin.
„În tot acest peisaj au lipsit aproape cu desăvârşire statul şi investiţiile publice. Este nevoie de aceste investiţii, în particular în infrastructură, care nu pot fi susţinute doar de iniţiativă privată şi finanţări bancare. Polonia este un exemplu strălucit de utilizare eficientă a unei bănci de dezvoltare. Ei finanţează multe dintre proiectele lor majore prin felul acesta, avem speranţa că angajamentul decidenţilor este real şi va duce la implementarea acestui proiect vital pentru România.“
Alexandru Reff consideră că anul 2018 va fi un an bun, în condiţiile în care suntem încă într-o dinamică de creştere, iar încrederea este prezentă la cei mai mulţi dintre actorii economici.
Conjunctura internaţională este mai fericită decât oricând şi dacă nu va fi tulburată, va continua să furnizeze un context foarte favorabil de dezvoltare şi pe economia românească. Totuşi, el avertizează legat de problemele pe care le pot ridica politicile publice pro-ciclice.
„Nu sunt profetul unei crize care ar trebui să vină. Ştim totuşi că economia are o evoluţie ciclică. Probabil faptul că revenirea a fost foarte lentă în primii ani, face ca perioada să se poată prelungi, dar e foarte greu de anticipat că mai sunt ani buni înainte de o corecţie. E greu de spus ce segmente vor fi mai afectate, dar se creează această impresie că, cel puţin la nivel de politici publice, se creează nişte premise ca tipul de reacţie la o eventuală corecţie să nu fie optim şi că am putea avea o aterizare dură. Nu văd niciun motiv ca pe termen scurt să nu ne aşteptăm la continuarea creşterii”.
Ce a mai declarat Alexandru Reff la ZF Live
Un top dă măsura succesului, chiar dacă topurile se pot face după criterii diferite. Nu trebuie să absolutizăm dimensiunea cifrei de afaceri în ceea ce priveşte leadershipul unei companii, dar cota de piaţă, respectiv dinamica evoluţiei de la un an la altul sunt măsuri foarte relevante pentru succesul de care se bucură.
Noi nu vedem leadershipul doar ca agregare de cifre, pentru că ele vorbesc despre segmente de piaţă diferite. Ar fi interesant ca pe viitor să ne uităm şi la o combinaţie de forma de a contribui şi măsuri ale succesului, cum ar fi şi percepţia brandului şi nivelul de satisfacţie al clienţilor. Doar urmărirea unor indicatori financiari nu este suficientă.
Perspectiva mea nu este diferită de cea care rezultă din studiul Top 1000 cele mai mari companii din România. Vorbim în România nu de o creştere doar a PIB-ului, care totuşi este spectaculoasă, dar şi de o perioadă de creştere pentru companiile din România.
Vorbim de o creştere semnificativă a cifrei de afaceri, de undeva la 5-6% a cifrei de afaceri totale cumulate a celor 1.000 de companii, şi, discutând gradul de reprezentativitate a acestor companii, au o pondere de 48% din cifra de afaceri totală şi aproximativ 1 milion de salariaţi, adică aproape 25% din numărul total de salariaţi din România.
Băncile au în continuare nevoie de curăţirea portofoliilor. Asta permite ridicarea de capital suplimentar şi alocarea capitalului spre finanţări noi, cu costuri suportabile de către împrumutaţi. Toate aceste măsuri de intervenţie neconformă cu principiile de piaţă creează o presiune care doar într-o primă fază e pe sistemul bancar.
