Legislaţia din România a fost gândită pentru a proteja debitorii în dauna creditorilor, iar acest lucru ţine în loc dezvoltarea relaţiilor comerciale normale
Gabriel Biriş, avocat la casa de avocatură Biriş Goran, spune că legislaţia din România pune accentul pe drepturile debitorului şi mai puţin pe cele ale creditorului atunci când vine vorba de un credit comercial. Creditorul este pus de multe ori în situaţia de a nu i se plăti facturile şi el poate apela doar în câteva excepţii la un executor judecătoresc pentru a-şi putea recupera banii.
„Statul se gândeşte cum să îi ajute pe cei care nu îşi achită datoriile să nu le plătească, să fie protejat în cazul în care creditorul, adică vânzătorul, ar vrea să îşi recupereze banii. Criza aceasta ar trebui folosită să îndreptăm greşelile trecutului, nu putem să continuăm cu protejarea celor care nu îşi achită datorii asumate în faţa celor care au de încasat aceste creanţe”, spune Gabriel Biriş, avocat la casa de avocatură Biriş Goran, în cadrul emisiunii de business ZF Live.
Legislaţia din România ar trebui modificată pentru a întări desciplina financiară. Creditul comercial în România este mult mai mare decât creditul bancar, iar dacă un astfel de credit comercial nu este plătit poate porduce un efect în lanţ. O soluţie pentru ca legea să nu mai protejeze doar debitorii, după părerea lui Gabriel Biriş, este ca odată ce s-a emis o factură debitorul are cinci zile la dispoziţie să o conteste, dacă nu este contestată, ea trebuie plătită şi poate avea titlu executoriu.
„Indisciplina asta ne ţine foarte mult în loc dezvoltarea relaţiilor comerciale normale. Ar trebui să se întâmple ca în cazul contractelor pe care noi, avocaţii, le avem cu clienţii noştri. Contractele de asistenţă juridică sunt titlu executoriu, în momentul în care nu îţi achiţi factura, mă duc la executorul judecătoresc şi ţi se iau banii direct din cont”, afirmă avocatul.
Din cauza favorizării debitorilor, de-a lungul timpului, multe companii, care ar fi putut avea un business sănătos, au ajuns să aibă probleme financiare şi au intrat în insolvenţă pentru că nu li s-au plătit facturile. Facturile ar trebui să devină titlu executoriu, spune Gabriel Biriş, şi astfel încărcarea instanţelor cu procese pe această speţă ar putea fi evitate.
„În momentul în care vorbim de relaţii comerciale, vorbim şi de TVA, gândiţi-vă care este ridicolul situaţiei azi, dacă avem o companie care îşi plăteşte angajaţii, produce un bun sau livrează un serviciu, emite o factură, colectează TVA, pe care cumpărătorul îl deduce, dar nu îşi achită factura. Cumpărătorul în continuare deduce acel TVA, dar vânzătorul trebuie să plătească TVA-ul la stat pe care nu l-a încasat, iar asta nu are cum să facă bine climatului de business”, precizează Gabriel Biriş
Avocatul este de părere că nu este firesc ca scutirile de taxe şi impozite, aşa numitele tratamente preferenţiale, să continue dacă vrem să se vorbească de stabilitate şi predictabilitate economică. Tratamentele preferenţiale pot crea o coeziune a naţiei prin simplul motiv că pentru aceeaşi sumă o persoană plăteşte un impozit mult mai mare decât o alta, astfel apare o frustrare din partea celor care nu beneficiază de scutirile fiscale.
„Din păcate, în ultimii ani am asistat la o efervescenţă în a da tot felul de scutiri, de tratamente preferenţiale. Toate lucrurile acestea au făcut ca nivelul veniturilor bugetare să ajungă, de la 30% la 27% din PIB, ori nu putem să vorbim de stabilitate şi predictabilitate în condiţiile în care baza de impunere este subminată de tot felul de astfel de tratamente”, adaugă Gabriel Biriş.
Avocatul propune ca aceste scutiri de taxe şi impozite să fie eliminate şi să fie plafonată baza de calcul la constribuţiile sociale.
El dă exemplul unui paralelipiped care în cazul actual înseamnă impozite mari luate de la câţiva oameni, adică o bază mică cu o înălţime mare face ca paralelipipedul să fie instabil. Pe când impozitele mici luate de la toţi cetăţenii ar înseamna ca paralelipipedul să aibă o bază mare şi o înălţime mică, astfel o stabilitate economică.
„Avem două contribuţii, 10% la sănătate şi 25% la pensii. Contribuţia la sănătate este un procent din cât câştigăm bazat pe principiul solidarităţii. Pentru salarii, contribuţiile sunt mari şi neplafonate, avem tot felul de tertipuri pentru a evita plata lor. La pesnii este o solidaritate intergeneraţională, plătim contribuţia la pensie în speranţa că cineva o să ne plătească şi nouă când ieşim la pensie, din contribuţiile la pensii se plătesc astăzi pensiile. Acest lucru trebuie limitat, atât beneficiul cât şi contribuţia, pentru că altfel vom continua să avem discuţii despre pensii speciale”, spune avocatul.
