♦ Şocul inflaţionist pe care l-am văzut a avut o natură exogenă: preţurile la energie, liberalizarea preţului la energie din iulie anul trecut, ajustările şi corecţiile fiscale, creşterea TVA, precum şi efectele generate de preţul petrolului în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, a spus Ionuţ Dumitru în cadrul ZF Live ♦ „Această inflaţie de aproape 11% pe care o vedem acum e generată în cea mai mare parte de trei şocuri majore, iar toate au o natură exogenă, în sensul că nu pot fi influenţate prin politica monetară. Ar fi inutil şi total contraproductiv să întăreşti politica monetară când te confrunţi cu astfel de şocuri, pentru că nu le poţi controla. Ar presupune ca celelalte preţuri pe care banca centrală le poate influenţa prin politica monetară să fie reduse atât de mult încât să aduci inflaţia în ţintă, ceea ce ar însemna un efort şi un cost în termeni de activitate economică mult prea mari şi inacceptabile“.
Într-un context în care inflaţia a urcat spre 11%, iar presiunile asupra preţurilor au fost alimentate de şocuri externe şi măsuri fiscale, deciziile băncii centrale au fost analizate atent atât de economişti, cât şi de mediul de afaceri. Deşi la prima vedere nivelul dobânzii de politică monetară ar putea părea redus în raport cu inflaţia, explicaţia stă în natura factorilor care au generat creşterea preţurilor, a spus Ionuţ Dumitru, economist-şef, Raiffeisen Bank România, în cadrul emisiunii de business ZF Live.
Dobânda-cheie este menţinută de BNR din vara anului 2024 la 6,5%.
„Cu această traiectorie mai înaltă a inflaţiei, chiar dacă ea va fi în scădere, foarte rapidă, în iulie-august, probabil că atitudinea cea mai prudentă a unei bănci centrale, într-un astfel de context, este să monitorizeze situaţia. Aşa cum nu a crescut dobânda când inflaţia s-a dus foarte mult în sus, pentru că ai o inflaţie de aproape 11% şi o dobândă de politică monetară de 6,5%, cineva ar putea spune că dobânzile sunt prea mici. Nu trebuie judecat în felul acesta, ci trebuie analizată natura şocului inflaţionist“.
