La catedrala ortodoxă Sfântul Andrei din Bangui, capitala Republicii Centrale Africane, monseniorul Regis Saint Clair Voyemawa a trecut de la patriarhia de Constantinopol la cea de la Moscova, conform Financial Times.
Rusia a finanţat restaurarea frescelor şi o nouă faţadă pentru catedrala sa dărăpănată şi a plătit pentru ca Voyemawa să petreacă trei luni la Moscova anul trecut. A donat 6.000 de dolari pentru a construi o sală de clasă unde 60 de copii, toţi orfani din cauza războiului civil din ţară, primesc cursuri de bază de limba rusă. Recent, mai mulţi copii mici stăteau în faţa unei tablă repetând "do svidaniya, papa; do svidaniya, maman", în timp ce alţii scriau "spassiva" pe tabla personală.
Influenţele ruseşti de la catedrală sunt mai mult decât un simplu exerciţiu de deschidere culturală, ele fac parte din influenţa tot mai mare pe care Moscova o exercită acum asupra vieţii politice şi economice a Republicii Centrale Africane, unul dintre cele mai sărace şi mai slabe state din lume.
Această relaţie este exemplul cel mai izbitor al eficienţei Moscovei în anumite părţi ale Africii cu o strategie de reducere a preţului care amestecă propaganda, vânzarea de arme, activitatea minieră şi mercenarii.
Prezenţa Rusiei în această ţară include aproximativ 1.500 de paramilitari mascaţi din infamul grup Wagner, operaţiuni cu aur şi diamante şi chiar o mică distilerie care produce pliculeţe de vodcă Wa Na Wa de 15 cenţi, cu logo-ul unui rinocer şi sloganul:"Fabricat în Republica Centrafricană cu tehnologie rusească".
În Europa, invazia lui Vladimir Putin în Ucraina a fost un dezastru umilitor şi costisitor pentru statul rus. Slăbiciunile armatei sale au fost expuse şi zeci de mii de soldaţi au fost ucişi. Sancţiunile au izolat economia Rusiei de multe pieţe şi tehnologii internaţionale.
Dar în Africa, Rusia a făcut progrese spectaculoase. Chiar şi în anul care a trecut de când trupele ruseşti au intrat în Ucraina, Moscova a înregistrat noi succese pe continent.
Ajutat de un amestec volatil de teroare jihadistă, sentimente anti-franceze şi lovituri de stat, a reuşit să sfideze influenţa occidentală şi să stabilească ceea ce un consilier senior al lui Emmanuel Macron numeşte "un al doilea front" în Africa. "Este vorba despre slăbirea Europei şi deschiderea unui front în care Europa şi Franţa sunt percepute ca fiind fragile", spune el.
Samuel Ramani, membru al think-tank-ului Rusi şi autor al unei cărţi în curs de apariţie despre Rusia în Africa, spune că Moscova s-a concentrat pe o fâşie de ţări care se întinde din Mali până în Sudan. "Ei cred că pot construi o "centură de lovituri de stat" care să le ofere influenţă şi să înlăture Occidentul", spune el.
În ceea ce Ramani caracterizează ca fiind punctul culminant al unui joc de lungă durată care datează din epoca sovietică, dar care s-a accelerat de când Putin a recâştigat preşedinţia rusă în 2012. El spune că Moscova a folosit o "armată obscură de instrumente de proiecţie a puterii" pentru a efectua "intervenţii hibride".
Aceste instrumente, spune Ramani, combină "operaţiunile de contrainsurgenţă, vânzările de arme, promovarea autocraţiei şi puterea uşoară". Prin utilizarea lor, concluzionează el, Rusia a devenit "o mare putere la nivelul întregului continent".
Câştigurile Rusiei, concentrate în Africa francofonă, au venit în mare parte pe seama Franţei. Sentimentul anti-francez a ajuns la punctul de fierbere în mai multe foste colonii franceze, unde intervenţiile sale militare s-au întors împotriva sa şi unde diplomaţii şi întreprinderile sale sunt acuzate de amestec neocolonial. Propagandiştii ruşi au devenit experţi în transformarea sentimentului anti-francez în cel puţin aparenţa unei creşteri pro-Moscova a opiniei publice.
Sylvie Baïpo-Temon, ministrul de externe al Republicii Centrale Africane (RCA) cu educaţie franceză, vede o legătură între greşelile percepute ale Franţei şi succesele Rusiei. Ea acuză Franţa că nu a reuşit să pacifice ţara în cadrul unei intervenţii militare anterioare, Operaţiunea Sangaris, care s-a încheiat brusc în 2016.
Rusia "s-a oferit graţios să pună la dispoziţie arme", spune ea despre negocierile ulterioare. Ultimul contingent de soldaţi francezi a părăsit ţara luna trecută: "Cum natura detestă vidul, a sosit Rusia".
Putin şi-a dezvăluit pentru prima dată în mod dramatic ambiţiile sale africane în octombrie 2019, când a găzduit 43 de şefi de stat africani la primul summit Rusia-Africa de la Soci. De atunci, o serie de ţări, de la RCA la Mali şi de la Burkina Faso la Sudan, au fost trase mai aproape de orbita Moscovei.
"Rusia a avut un succes spectaculos", spune Peter Pham, trimis special al SUA în Sahel în administraţia Trump şi acum la Consiliul Atlantic. "Abordarea lor diplomatică faţă de regiune este de a căuta în mod oportunist unde, pentru un cost foarte mic, pot înţepa Occidentul."
Moscova a împuns deosebit de tare în Sahel, o fâşie instabilă din punct de vedere politic de semideşert. În mai multe ţări care luptă împotriva insurgenţelor jihadiste, loviturile de stat au instalat guverne militare antagoniste faţă de Franţa şi care simpatizează în mod deschis cu Moscova.
În septembrie, Abdoulaye Maiga, prim-ministru interimar al guvernului militar din Mali, a folosit un discurs la ONU pentru a denunţa "junta franceză" şi pentru a lăuda "cooperarea exemplară şi fructuoasă dintre Mali şi Rusia".
În aceeaşi lună, generalii din Burkina Faso au preluat puterea pentru a doua oară în opt luni, eveniment marcat de manifestanţi care au fluturat steaguri ruseşti pe străzile din Ouagadougou, capitala ţării.
Nana Akufo-Addo, preşedintele Ghanei, a afirmat că noua juntă din Burkina Faso a apelat deja la mercenari ruşi din Wagner pentru a lupta împotriva jihadiştilor. "Astăzi, mercenarii ruşi se află la graniţa noastră nordică", a declarat el în decembrie. Guvernul din Burkina a negat acuzaţiile, dar în ianuarie, fără avertisment, a dat trupelor franceze staţionate în ţară din 2018 o lună pentru a pleca.
În Sudan, o altă ţară instabilă, Moscova a cultivat legături strânse cu generalul-locotenent Mohamed Hamdan Dagalo, mai bine cunoscut sub numele de Hemeti, numărul doi în administraţia rezultată în urma unei lovituri de stat din 2019 pentru a-l înlătura pe fostul dictator Omar al-Bashir.
Companiile ruseşti care operează în Sudan profită de pe urma exporturilor ilegale de aur, potrivit Trezoreriei SUA, ale căror transporturi au crescut de la invazia Rusiei în Ucraina. Moscova a obţinut, de asemenea, un acord de principiu pentru accesul militar la Port Sudan, un punct strategic de la Marea Roşie. Evgheni Prigozhin, fondatorul Wagner, a negat orice legătură cu minele din Sudan şi Republica Centrală Africană (RCA).
Cel mai uluitor succes al Rusiei a venit în Mali, unde colonelul Assimi Goita, liderul juntei militare, urmăreşte modelul din RCA. El a contractat mercenari Wagner pentru a lupta împotriva insurgenţilor, în cazul din Mali afiliaţi la Al-Qaeda şi Statul Islamic. Ambasadorul Franţei a fost expulzat în 2021. Trupele franceze, care au intervenit în 2013 la invitaţia Bamako pentru a lupta împotriva islamiştilor care ameninţau să invadeze ţara, s-au retras în Niger în august.
"Trei ţări au fost deja scoase de sub controlul francez, RCA, Mali şi Burkina Faso", s-a lăudat într-o postare pe Colonelcassad, un canal pro-rus de pe Telegram. "Macron prezidează efectiv la prăbuşirea imperiului neocolonial francez în nord-vestul Africii, Niger şi minele sale de uraniu sunt următoarele".
În timp ce piesele de domino cad, un oficial francez de rang înalt care ajută la modelarea strategiei franceze pentru Africa nu contestă succesul Rusiei. "Mali, RCA şi Burkina au eşuat în încercarea lor de a înfrunta provocarea terorismului", a declarat acesta, vorbind sub protecţia anonimatului. "Wagner a venit ca noul joc în oraş".
Succesul Rusiei în Africa a luat prin surprindere Occidentul, care se concentrase mai mult pe incursiunile făcute de China. Încă din 2021, Tibor Nagy, fostul secretar de stat adjunct al SUA pentru afaceri africane, i-a declarat lui Ramani că Washingtonul "vedea China ca pe Marele Danez şi Rusia ca pe micul Chihuahua" pe continent.
Cu toate acestea, deşi comerţul dintre Rusia şi Africa a fost de numai 15,6 miliarde de dolari în 2021, potrivit FMI, o fracţiune din cele 254 de miliarde de dolari dintre China şi Africa în acelaşi an, Moscova a exercitat o influenţă supradimensionată.
Strategia Rusiei a fost susţinută de agenda propagandistică mai amplă a lui Putin de a prezenta Rusia ca un bastion împotriva aventurismului Occidentului în ţări precum Irak şi Libia. În cea din urmă, răsturnarea lui Muammer Gaddafi, susţinută de Occident în 2011, a declanşat un val de arme şi luptători care destabilizează Sahelul până în prezent.
Mesajul "anticolonial" al lui Putin, articulat într-un discurs din septembrie pentru a sărbători anexarea teritoriului ucrainean cucerit de trupele ruse, a rezonat în ţările în care suspiciunea faţă de fostele puteri coloniale este profundă şi nostalgia pentru Uniunea Sovietică încă mai pâlpâie. În martie, 25 de ţări africane s-au abţinut de la vot în cadrul unei rezoluţii ONU de condamnare a invaziei Rusiei în Ucraina.
Nu totul a mers aşa cum a vrut Rusia. În Mozambic, unde legăturile cu Moscova din epoca sovietică sunt atât de profunde încât steagul naţional prezintă un Kalaşnikov, Wagner a părăsit ţara în 2021, după ce cinci dintre oamenii săi au fost ucişi de militanţi islamişti într-o operaţiune eşuată. "Au venit îmbrăcaţi ca nişte roboţi, cu camere Go-Pro şi tot felul de echipamente de lux", spune un înalt oficial al apărării din Mozambic.
În Africa de Sud, Rusia are încă legături strânse cu Congresul Naţional African aflat la putere, care a refuzat să condamne invazia Moscovei în Ucraina. Liga de Tineret a Congresului a trimis observatori la referendumul fals organizat de Rusia în patru provincii ucrainene în septembrie, un exerciţiu pe care l-a descris ca fiind "un proces frumos şi minunat".
Cu toate acestea, încercările Moscovei de a încheia un acord nuclear de 70 de miliarde de dolari au căzut în dizgraţia instanţelor din Africa de Sud şi au eşuat atunci când Jacob Zuma, care s-a format în Uniunea Sovietică şi care l-a numit recent pe Putin "un om al păcii" a fost forţat să părăsească preşedinţia în 2018.
Mai recent, efortul Rusiei de a-şi câştiga prieteni prin "diplomaţia vaccinurilor" s-a întors împotriva sa atunci când dozele promise nu s-au materializat, iar oficialii africani s-au plâns că vaccinul Sputnik împotriva Covid-19 era mai scump decât omologii occidentali.
Cu toate acestea, Rusia a avut mai multe succese decât eşecuri. Pătrunderea sa în RCA, un "stat client" virtual al Moscovei, potrivit oficialilor francezi, dezvăluie modul său preferat de operare.
Una dintre cele mai sărace ţări din lume, Republica Centrală Africană este atât de fragilă, încât grupuri de rebeli controlează anumite părţi ale ţării. Preşedintele său, Faustin Archange Touadéra, îşi datorează supravieţuirea mercenarilor Wagner, care au ajutat la reprimarea unei tentative de răsturnare a sa înainte de alegerile din 2020. Astăzi, aceştia asigură unul dintre inelele securităţii sale personale. "Nu este vorba doar de faptul că sunt protecţia sa apropiată, ci şi de faptul că este un ostatic", spune un diplomat occidental din Bangui.
Rusia şi-a văzut pentru prima dată şansa în RCA în 2017, după ce un acord propus de Franţa pentru a furniza guvernului învins al RCA puşti de asalt AK-47 confiscate din Somalia a eşuat după ce Moscova însăşi s-a opus transferului. Preşedintele Touadéra, care s-a întâlnit cu Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, în cadrul unei vizite private la Moscova, s-a adresat în schimb Rusiei pentru arme şi instructori militari.
"Pentru arme în valoare de câteva milioane de dolari, au achiziţionat în esenţă un guvern", spune Pham, fostul emisar american, care afirmă că reticenţa occidentală de a trata cu administraţii nesănătoase a oferit Rusiei o deschidere.
Occidentul a repetat greşeala în Mali, spune Pham, atunci când Departamentul de Stat al SUA a pus veto la vânzarea unui avion de transport Airbus echipat cu un transponder fabricat în SUA. Ministrul de externe din Mali a zburat la Moscova pentru a căuta o alternativă. "Ei i-au arătat avioane şi servicii suplimentare şi aşa a intrat Wagner", spune el.
În RCA, Rusia a înfiinţat rapid un centru de comandă şi o bază de antrenament la aproximativ 80 km de Bangui. Mercenarii de la Wagner şi de la alte companii militare private ruseşti, plus soldaţii ruandezi, au fost de atunci creditaţi cu restabilirea unui anumit grad de ordine.
"De când au venit aici, este linişte", spune Gaultier Koumboti, supraveghetor la Centrul Cultural Rus din Bangui, deschis recent.
Prezenţa Rusiei merge mult dincolo de domeniul militar. În timpul unei călătorii recente de reportaj în capitala Bangui, FT a văzut dovezi ale puterii culturale şi comerciale.
Touadéra a introdus rusa ca limbă obligatorie în universităţi, alături de sango şi franceză. În luna mai, RCA a devenit doar a doua ţară, după El Salvador, care a făcut din bitcoin o monedă oficială, o mişcare într-o ţară cu o penetrare a internetului de doar 10% pe care analiştii o suspectează că reprezintă o modalitate de a ocoli sancţiunile financiare împotriva Rusiei.
Rusia modelează, de asemenea, peisajul politic. Diplomaţii raportează o prezenţă puternică a lui Wagner, în uniforme şi haine civile, la sediile guvernamentale.
Danièle Darlan, fosta şefă a Curţii Constituţionale, a fost destituită la sfârşitul lunii octombrie după ce a blocat o încercare de modificare a Constituţiei astfel încât Touadéra să poată candida pentru un al treilea mandat. În martie, ea a primit vizita a doi diplomaţi ruşi care au îndemnat-o să susţină amendamentul, amintesc diplomaţii occidentali.
Păzită în prezent de soldaţi ai ONU din cauza ameninţărilor cu moartea la adresa ei, ea a declarat că nu are nici-o îndoială că Moscova se află în spatele demiterii sale, deoarece ruşii îl fac pe Touadéra "mai dictatorial în fiecare zi".
"Ruşii sunt peste tot, în instituţii, în ministere, în societatea civilă, în mass-media, peste tot", spune un ofiţer de informaţii din Bangui.
În RCA, ca şi în alte părţi ale Africii, Rusia poate că face lucrurile pe bani puţini, dar extrage un preţ. "Wagner nu lucrează pe gratis", spune Roland Marchal, un academician de la Sciences Po.
În afară de o perioadă bine documentată de colectare a veniturilor vamale la graniţa cu Camerun, Trezoreria SUA afirmă că Wagner controlează "numeroase" mine de aur şi diamante din RCA şi chiar a refuzat accesul oficialilor guvernamentali care au încercat să inspecteze operaţiunile sale miniere.
În 2021, un grup de experţi ai ONU a concluzionat că 95 % din aurul extras în RCA a fost exportat ilegal. O parte din el este transportat prin intermediul unor piste de aterizare din Sudan, spun analiştii, diplomaţii occidentali şi oficialii din domeniul securităţii, unde Hemeti, liderul militar cu legături strânse cu Rusia, este puternic implicat în sectorul minier.
"Pentru ruşi, această ţară este El Dorado", spune un ofiţer superior din domeniul apărării, referindu-se la faptul că Rusia are carte albă pentru a exploata resursele. "Nu există nici-un stat. Nu există graniţe. Nu există controale".
Martorii spun că mercenarii ruşi se numără printre cei care au atacat minele artizanale din zonele rebele de la graniţa cu Ciad şi Sudan pentru a elimina concurenţii. În martie, potrivit persoanelor care au vorbit cu FT, zeci de persoane au fost ucise atunci când soldaţi vorbitori de limbă rusă şi foşti rebeli din RCA recrutaţi de Wagner au desfăşurat vehicule înarmate şi un elicopter de atac.
O persoană care a fugit de la locul faptei a declarat "Ruşii ne-au urmărit timp de trei zile întregi până când am ajuns în Sudan. Am văzut oameni ucişi şi cadavre lăsate pe marginea drumului".
Succesul Rusiei în înlăturarea rivalilor şi în infiltrarea guvernelor ridică întrebarea cât de mult mai poate progresa pe continent. În august, Gilbert Kabanda, ministrul apărării din Republica Democrată Congo, o ţară bogată în minerale, vitală în lanţul de aprovizionare cu baterii, a raportat discuţii "fructuoase" cu omologul său rus despre o posibilă cooperare militară în războiul Republicii Democratice Congo cu rebelii din est.
În octombrie, preşedintele Felix Tshisekedi a exclus, într-un interviu acordat FT, orice posibilitate ca guvernul său să contracteze mercenari Wagner pentru a lupta în bătăliile sale. De atunci, au fost observate persoane suspecte de a fi militari ruşi în regiune. Un raport al serviciilor de informaţii occidentale consultat de FT a concluzionat că prima fază a unei "proceduri de instalare a lui Wagner" ar fi putut începe în paralel cu investiţiile miniere.
Cu toate acestea, victoriile Rusiei pe continent s-ar putea să fi atins deja punctul culminant. Analiştii spun că tacticile ruseşti funcţionează cel mai bine în statele cu instituţii foarte slabe. În Mali, unde statul este ceva mai robust, Wagner nu a convins autorităţile să predea aurul şi alte concesiuni miniere, spun ei. Chiar şi în Republica Centrală Africană, luna trecută, rebelii au ucis mai mulţi mercenari Wagner în timpul unor încăierări în apropierea graniţei cu Sudanul, potrivit diplomaţilor din ţară.
Spre deosebire de acum câţiva ani, când strategia în Africa începea să se desfăşoare, activitatea rusă are puţine şanse să treacă neobservată. Luna trecută, SUA au desemnat Wagner drept "organizaţie criminală transnaţională".
Turul lui Lavrov în patru state africane în iulie anul trecut a fost urmat rapid de o serie de vizite ale unor înalţi oficiali americani, inclusiv Antony Blinken, secretar de stat american şi Janet Yellen, secretarul Trezoreriei, care a petrecut 10 zile pe continent în ianuarie anul acesta. Amândoi au adus mesaje care urmăreau să contracareze direct propaganda rusă.
SUA urmează să continue cu vizitele pe continent ale vicepreşedintelui Kamala Harris şi ale preşedintelui Joe Biden, în cursul acestui an.
La câteva zile după vizita lui Lavrov de anul trecut, Macron a ţinut un discurs în Benin în care a atras atenţia asupra acţiunilor Rusiei. Departe de a fi un prieten al Africii, a spus preşedintele Franţei, Rusia s-a dezvăluit ca fiind "una dintre ultimele puteri coloniale imperiale".
Răspunsul diplomatic occidental, spune Ramani, este un semn clar al "erodării avantajului invizibil al Rusiei".
