Venind acasă cu modificări mai mult de formă ale condiţiilor de bailout, echipa greacă de negociatori condusă de ministrul de finanţe Yanis Varoufakis poate spune electoratului că a obţinut ceva ce nimeni nu a mai făcut până acum.
Gardienii finanţelor din zona euro se pot lăuda şi ei că au înăbuşit revolta antiausteritate a Greciei şi că n-au lăsat ţara să renunţe la dozele de austeritate.
Roadele eforturilor de compromis ale celor două tabere se vor vedea luni, când creditorii Greciei vor digera propunerile de reforme economice promise de Atena, una din concesiile obţinute de Varoufakis.
Abia acum se va vedea dacă Grecia şi zona euro au reuşit să evite probleme mai serioase decât negocierile, cum ar fi falimentul Greciei, poate grexitul şi un precedent periculos.
Ce s-a vrut şi ce s-a obţinut
Ales cu mandatul imposibil de a renegocia condiţiile dure de bailout ale Greciei şi rămânerea în acelaşi timp a ţării în zona euro, partidul Syriza a obţinut prin acordul convenit vineri cu miniştrii de finanţe din Eurogroup dreptul de a primi credite, fără de care băncile greceşti s-ar fi prăbuşit, cu preţul deciderii propriilor măsuri de austeritate. Acestea va trebui mai întâi acceptate de zona euro. Ministrul de finanţe al Germaniei Wolfgang Schaeuble pare aproape fericit că liderii nonconformişti ai Syriza, care vorbeau aproape cu nesimţire despre daune pentru cel de-al Doilea Război Mondial, a trebuit să se trezească la realitate, scrie The Guardian.
Syriza a vrut extinderea programului de bailout internaţional cu patru luni, un acord pentru reprogramarea plăţii datoriilor Greciei şi fonduri noi pentru recapitalizarea băncilor. De asemenea, guvernul elen a vrut dreptul de a negocia noi ţine bugetare, mult mai laxe, şi de a fi liber să decidă cum le atinge. Varoufakis a câştigat extinderea, fondurile pentru bănci şi libertatea de a decide cum organizează bugetul Greciei – concesii pe care guvernele anterioare nici măcar nu au încercat să le obţină. Însă Grecia a trebuit să accepte că nu poate abandona ţinta de a avea un surplus bugetar primar, adică surplus care nu ia în calcul plata dobânzilor la datorii, şi nici să-şi reprogrameze plata datoriilor.
Cea mai importantă parte a înţelegerii, cel puţin în ceea ce-l priveşte pe Varoufakis, este că Atena nu trebuie să mai ţintească pentru anul viitor un surplus bugetar primar de 4,5% din PIB, notează Forbes. Nivelul ţintei bugetare va depinde de „circumstanţele economice“.
Syriza este acum forţată să facă ceea ce majoritatea grecilor şi creditorii ţării cred că este o necesitate. Guvernul trebuie să modernizeze statul, să-i atingă cu aparatul de colectare a taxelor nu doar pe cetăţenii de rând, ci şi familiile de top, pragul de sus al clasei mijlocii şi pe armatorii de nave, în rândul cărora evaziunea fiscală este un obicei adânc înrădăcinat.
După negocierile de vineri Syriza se poate lăuda că aşa-numita troikă a creditorilor internaţionali – Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional -, o entitate hulită de greci, nu va mai exista. Însă aceste instituţii vor rămâne cele care vor supraveghea extinderea finanţării pentru Grecia. În mod similar, acordul de vineri a introdus expresia de „acordul suprem pentru facilitatea de asistenţă financiară“, care-l va înlocui pe termenul de „program“ de bailout.
Ce s-ar fi pierdut
Austeritatea şi ieşirea Greciei din zona euro sunt subiecte fierbinţi în toată zona euro în condiţiile în care mai multe state cu probleme economice au făcut ce au promis creditorilor internaţionali, iar forţele de sciziune din uniune sunt mai puternice ca niciodată. Dacă negocierile ar fi mers rău şi, aşa cum au prezis mulţi, Grecia s-ar îndrepta către ieşirea din zona euro, s-ar fi dovedit că armatele eurosceptice din Marea Britanie au dreptate. Zona euro s-ar fi expus pericolului dezmembrării sau prăbuşirii. Dacă Grecia ar fi înghiţit fără concesii pretenţiile creditorilor, s-ar fi pus problema puterii democraţiei în UE.
Fără finanţare de la creditori, băncile elene s-ar fi prăbuşit, iar Grecia ar fi fost forţată să iasă din zona euro, cu consecinţe extreme de dureroase pe termen mediu şi scurt pentru alegătorii greci.
Dacă Grecia ar fi obţinut tot ce a cerut, miniştrii din Portugalia şi Irlanda ar fi trebuit să se întoarcă acasă şi să spună electoratului că dacă ei ar fi negociat, ar fi putut obţine o austeritate mai “dulce“.
Pe lângă problemele economice, există şi riscuri geopolitice. O Europă dezbinată ar fi o ţintă facilă pentru abiţiile economică-politice ale preşedintelui rus Vladimir Putin, care susţine un război contra guvernului de la Kiev.
