ZF Real Estate by Storia. Cum va arăta oraşul în care vom locui peste 20 de ani? „Oraşul de 15 minute“ este noul ideal urban, însă traficul, lipsa infrastructurii şi dezvoltarea haotică împing tot mai mulţi oameni spre chirie şi periferie

♦ În Bucureşti, accesibilitatea unei locuinţe nu mai ţine doar de preţ, ci şi de timpul pe care îl pierzi zilnic în trafic ♦ Locuinţa viitorului nu înseamnă doar eficienţă energetică, ci şi acces rapid la şcoli, transport şi spaţii verzi, motiv pentru care conceptul „oraşului de 15 minute“ devine tot mai prezent în discuţiile despre viitorul Capitalei.

„Cartierul perfect al Capitalei ar arăta ca un oraş de 15 minute, în care ai totul la înde­mâ­nă: zone de cumpără­turi, parc, şcoli şi trans­port public aproape. Să poţi coborî din bloc şi să ai acces rapid la tot ceea ce con­tează pentru viaţa de zi cu zi“, descrie Georgian Marcu ide­alul urban care apare deseori şi în planurile dezvol­tato­rilor imobiliari. În prac­tică însă, diferenţa dintre ideal şi realitate este încă foarte mare într-un oraş în care mulţi locuitori petrec zilnic ore în trafic.

Pentru unii, flexibilitatea mun­cii remote sau apropierea biroului de casă poate transforma deja anumite cartiere în mici ecosisteme funcţio­nale.

Pentru alţii însă, mai ales pentru familiile care locuiesc în zonele peri­ferice ale Capitalei sau în localităţile-satelit din nordul Bucureştiului, dependenţa de maşină rămâne aproape totală.

„Cred că sunt oameni care şi acum trăiesc într-un oraş de 15 minute. Dar diferă foarte mult situaţia fiecăruia în funcţie de stilul de viaţă şi de locul în care lucrezi“, spune el. În acest context, închirierea unei locuinţe aproape de birou începe să devină pentru mulţi o alegere mai logică decât naveta zilnică.

Pe măsură ce dezvoltarea imobiliară s-a mutat tot mai mult spre periferie, problema infrastructurii a devenit tot mai vizibilă. Zone precum Pipera, Corbeanca, Otopeni sau Baloteşti concentrează mii de locuinţe noi, însă fără dezvoltarea simultană a şcolilor, transportului public sau a infrastructurii sociale. „Anul trecut era practic un Pipera întreg în construcţie. Vorbim despre zeci de mii de apartamente şi case noi. Asta înseamnă zeci de mii de maşini care intră zilnic în Bucureşti pentru că infrastructura nu a ţinut pasul cu dezvoltarea“, spune Marcu. În opinia sa, autorităţile locale ar trebui să reinvestească taxele generate de noile dezvoltări în infrastructură şi servicii publice. „Nu este deloc o viaţă bună să petreci o oră şi jumătate în trafic până la şcoală. Sunt foarte multe lucruri care se pot face, dar ai nevoie şi de bani, şi de viziune.“ Una dintre soluţiile pe care le vede necesare este extinderea transportului public metropolitan, inclusiv prin conexiuni de tip metrou uşor către localităţile din jurul Capitalei. „Ideal ar fi să ai metrou sau transport rapid până în toate localităţile din jurul Bucureştiului. Să nu mai scoţi toate maşinile pe DN1 în fiecare dimineaţă.“ În paralel, lipsa construcţiilor noi în Capitală riscă să amplifice problema accesibilităţii locuinţelor. Georgian Marcu avertizează că discursul anti-dezvoltare, tot mai prezent în spaţiul public, poate avea efecte pe termen lung asupra pieţei. „S-a format un curent de opinie împotriva dezvoltării. Problema este că oamenii vor înţelege efectele peste cinci-zece ani, când piaţa nu va mai fi deloc accesibilă. Odată ce preţurile au crescut, nu le mai poţi aduce înapoi la nivelul din 2020.“ Exemplul zonei Aviaţiei este relevant pentru ritmul accelerat al pieţei. „În 2019 am dat avans pentru apartamente de două camere la aproximativ 95.000 de euro plus TVA. Astăzi, aceleaşi apartamente se revând cu peste 220.000 de euro.“

În opinia sa, Bucureştiul şi Ilfovul ar avea nevoie de aproximativ 25.000 de locuinţe noi pe an pentru a menţine un echilibru între cerere şi ofertă. „Dacă se construieşte mai puţin, preţurile cresc. Dacă se construieşte mai mult, preţurile scad.“ În ceea ce priveşte direcţia dezvoltării urbane, Marcu observă la nivel internaţional o tendinţă de densificare a zonelor centrale şi de limitare a extinderii periferice. Bucureştiul a mers însă în sens invers în ultimii ani, cu turnuri rezidenţiale ridicate în exteriorul oraşului şi dezvoltări mai joase în zonele centrale. „În mod normal, ar trebui să densifici zonele care au deja infrastructură, transport, şcoli şi servicii. Dacă duci dezvoltarea doar în periferie, nu faci decât să amplifici traficul.“