Atena de Casa Cosmina. Romanu de Radulescu. Bob de Serafim. Catalina de Dascalu. Patru alaturari de nume care, pentru necunoscatori, pot parea cel putin ciudate. Insa amestecul acesta de iz domnesc cu aroma de stana de oi, de noblete princiara peste care se suprapune o doza sanatoasa de asprime neaosa poate deveni, in scurt timp, una dintre cele mai placute si mai frumoase afaceri romanesti. Astfel de titluri sunt dovada autenticitatii cainelui ciobanesc romanesc, o rasa proaspat omologata international si care, intr-o societate dornica de noutate si exotism, are foarte mari sanse sa devina o afacere de succes.
In conditiile in care un pui se vinde cu aproximativ 300 de euro se poate spune ca orice crescator de ciobanesti mioritici omologati poate "da lovitura". Unul dintre acestia este clujeanul Horia Sulea, care la finala din 2004 a Concursului International organizat de Clubul National de Caini Ciobanesti Romanesti (CNCCR), desfasurata in februarie la Brasov, prin canisa lui numita "Casa de Sulea", a obtinut trei premii, cu acelasi exemplar: Romanu de Radulescu. Desi acesta este numele oficial al cainelui, folosit in actele CNCCR si la concursuri, stapanii, insa, il striga simplu: Vifor.
Vifor, prieten cu Mihu
Alb, cu niste pete negricioase pierdute in zona urechilor, superbul caine are 85 de centimetri inaltime si cantareste 72 de kilograme. La Brasov a fost inscris la clasa juniori, pentru ca avea doar 10 luni. "Nu credeam ca va ajunge atat de departe la primul lui concurs", spune Horia Sulea. Vifor a castigat clasa juniori, cu calificativ Excelent 1, titlul de "cel mai bun caine al rasei" (CMBR) si cea mai importanta distinctie, Best in Show, acordata de public. De fapt, cel mai frumos exemplar. Vifor, care implineste un an in aceasta saptamana, are si un companion, pe Mihu, care are 8 luni. In curtea casei din Floresti a lui Sulea, cei doi stau legati. Daca stapanul i-ar lasa liberi, printre rondourile de flori, ar schimba cu totul estetica locului. Mihu, adica Mihu de Butte, e mai slab cu 20 de kilograme si mai scund cu 15 centimetri. Cam "rotofei" la varsta lui.
"Vifor a venit la noi cand avea 9 luni. La Bucuresti a fost rasfatat. Pretinde sa fie hranit din mana. Am vrut sa-l dezvatam, dar a stat o saptamana cu mancarea in farfurie si nu s-a atins de ea. A slabit pana la 40 de kilograme. E incapatanat si plin de personalitate, dar nu renuntam", spun fetele lui Horia Sulea, Madalina si Andrada.
Horia Sulea e un om linistit. Creste ciobanesti de 40 de ani, dar spune ca s-a ferit sa intre in divergentele dintre asociatiile din Romania. "Am stat pe margine pana anul trecut. Cand am vazut ca s-a strans o mana de oameni, care vor cu adevarat sa faca ceva pentru rasa, m-am alaturat. Omologarea Mioriticului este cea mai importanta realizare, dar si faptul ca s-au gasit 60 de linii de sange diferite. Exista canise ale rasei in toata Europa si peste Ocean", explica Sulea, care este si presedintele filialei Cluj a CNCCR.
Pana acum, a crescut vreo 60 de ciobanesti. "Primul catel l-am avut la 8 ani. Codrut il chema. Din pacate, a murit tragic. Intr-o noapte cu furtuna s-a speriat si a incercat sa treaca pe sub un gard. S-a spanzurat cu lantul, desi era lung". O alta tragedie este recenta. In 18 martie, cu o zi inainte de a implini 6 luni, i-a murit Rex de Amzar, un mioritic pe care platise 1000 de euro unei canise bucurestene. "A avut o forma acuta de parvoviroza, desi carnetul de sanatate ii era la zi. Am vorbit cu cei care mi l-au dat si probabil voi primi alt pui", povesteste Sulea.
Mioriticul cu pasaport belgian
Sulea nu este singurul clujean indragostit de mioritici. Ioan Farcas, proprietarul catelei Atena de Casa Cosmina a prins drag de aceasta rasa in urma cu cinci ani cand s-a mutat de la bloc la curte. "Totdeauna mi-am dorit un caine si, dupa ce ne-am mutat, am cumparat-o pe Blanca de la un vecin. Pe-atunci am dat pe ea 200 de marci. Avea patru luni cand am adus-o acasa, era micuta si foarte prietenoasa", isi aminteste Farcas.
Blanca nu a crescut foarte mult, iar constitutia sa nu este recomandata pentru imperecheri foarte dese. Ca urmare, Farcas a preferat sa o lase sa faca o singura tura de pui, in 2003. Au iesit zece la numar si au fost imprastiati, mai apoi, in toata tara: la Sighet, Targu-Mures, Bucuresti etc. Pentru ca au o linie genealogica de exceptie puii au fost vanduti cu 300 de euro bucata, iar cel mai frumos dintre cei zece, Atena, a ramas in familie si a locuit pentru o vreme in Belgia.
"Fiica mea, Cosmina, locuieste in Anvers si a tinut-o timp de doi ani pe Atena la ea. Este o rasa putin intalnita in Belgia, cand mergeam pe strada cu ea toti intorceau capul si intrebau ce rasa e", povesteste proprietarul. Desi e un caine prietenos si atasat stapanului, Atena are o meteahna: nu prea iubeste copiii. Explicatia pe care o da Farcas e pe cat de simpla, pe atat de trista: "Cand statea in Anvers, copiii din vecini aruncau cu pietre dupa ea, in curte". Cu toata raceala pe care o manifesta fata de puii de oameni, Atena se dovedeste un caine de exceptie care castiga premii peste premii. Saptamana trecuta, spre exemplu, la prima expoiztie organizata la Cluj de Clubul National de Caini Ciobanesti Romanesti, a primit titlul Excelent I si cel de Caine cu Aptitudini de Campion (CAC).
Un Haiduc italian
Acelasi premiu l-a primit si un alt superb exemplar de ciobanesc mioritic, in varsta de sase luni si jumatate, pe nume Bob de Serafim. Alintat Haiduc. Aflat la primul sau concurs, Haiduc a incantat audienta cu atitudinea lui eleganta si, in acelasi timp, bonoma. Proprietarul lui, italianul Maurizio Gagliardi, care in prezent locuieste la Ramnicu-Valcea, este un vechi crescator de caini, prin mainile lui trecand mai multe rase, de la ciobanesti germani si Beagle, la dobermani si maidanezi. De data aceasta a ales ciobanescul mioritic, motivele alegerii fiind destul de bine conturate: "In primul rand, am fost impresionat de eforturile care s-au facut pentru recunoasterea rasei pe plan international. Apoi, imi place caracterul miorticilor - e echilibrat, calm, linistit. Mai apropiat de varsta mea, as spune", explica Gagliardi. De altfel, relatia dintre Maurizio si Haiduc este foarte stransa si aparte. Stapanul vorbeste cu Haiduc doar in romaneste si ii pregateste in fiecare zi felul preferat de mancare: lapte si branza cu mamaliga si cu zer de oaie.
Pentru Bogdan si Corina Hancu, canisa de ciobanesti carpatini pe care o au in Targoviste nu reprezinta o afacere, ci un mod de selectie si imbunatatire a rasei. Au inceput sa se ocupe de caini in urma cu sase ani. "Doream un caine de paza in curte si am ales, din ziar, un ciobanesc mioritic pe care l-am cumparat de la Azuga. Din pacate, era rancaci, adica nu-i cobora un testicol si din acest motiv nu putea fi primit in expozitii. Ca urmare, am cumparat o alta femela, de data asta din rasa ciobanesc carpatin, de la Gura Humorului", povesteste Corina Hancu. Astazi in canisa familiei Hancu exista trei femele din rasa ciobanesc carpatin Codruta, Catalina si Bela si un mascul de trei ani si jumatate, pe nume Shep. Desi are doar noua luni, Catalina a luat la Cluj premiul RPJ (Romania Prim Junior), apropiindu-se incet, dar sigur de Codruta care pana acum a castigat tot ce se putea castiga.
Cu toate ca un pui de carpatin se vinde cu 200-300 de euro, familia Hancu nu vede totul ca o afacere deosebit de banoasa. "Sunt oameni care vin, vad ca avem cinci pui de vanzare si incep sa faca rapid calcule. ''1.000 de euro. Ce afacere buna!''. Dar nu asa se pune problema. Nu iesim cu prea mult profit. Un caine mananca pe zi de 40.000 de mii de lei, spre exemplu. Apoi trebuie sa-i pregatesti pentru concursuri, sa le dai vitamine, miere, lapte. E o afacere buna pentru ca o faci cu dragoste. Asta conteaza cel mai mult. Este foarte important sa nu-ti bati joc de caini si sa cauti sa imbunatatesti rasa cat mai bine", explica proprietarii.
Moda mioriticului la export
Mioriticii incep "sa prinda" radacini si in strainatate. Ioan Farcas se gandeste ca belgienii care s-au aratat impresionati de caracterul acestei rase vor dori sa devina proprietarii unui pui al Atenei. Si Maurizio Gagliardi doreste sa promoveze mioriticul pe plaiurile urmasilor Romei, italianul a optand pentru aceasta rasa deoarece a considerat-o dintotdeauna o viitoare afacere de succes. "Exista in acest moment ceva asemanator la noi, in regiunea Toscana. Se numeste Pastore Maremano, dar cred ca mioriticii ar avea mare succes acolo. Din pacate, in Italia totul se deruleaza in functie de moda, incepand de la mersul la biserica si terminand cu masina si cainele pe care ti le cumperi. Conteaza mai putin ce ai in cap si mai mult daca esti imbracat in Armani sau Versace. Important e sa fie ceva nou, de care nu a auzit nimeni. Daca iti iei doberman esti catalogat drept mecanic de la Fiat. In aceste conditii cred ca ciobanestii mioritici vor fi bine primiti", spune italianul. Pana acum, din discutiile pe care le-a avut cu cei de acasa si-a dat seama ca cel putin 20-30 dintre ei sunt dornici sa aiba un exemplar de ciobanesc romanesc in curte pe care ar da 400 de euro cel putin.
Anul trecut, Horia Sulea a "exportat" cinci pui in Germania si unul in Canada. Evita sa spuna cat costa Vifor, pentru ca asta ii poate aduce necazuri. "E scump. Dar adevarata lui valoare se va vedea dupa primii pui". Sulea da un exemplu sumbru in privinta "pietei" de mioritici. "Putina lume stie ca celebrul Ursu de Romania, mioriticul care a castigat in anul 2000 titlul ''Best in Show'', la Milano, a murit ''subit'', dupa cateva luni. Dupa concurs, proprietarului Cezar Osiceanu i s-au oferit 100.000 de marci pentru Ursu. A refuzat, iar Ursu a fost gasit electrocutat".
Si lui i s-au oferit cateva zeci de mii de euro pe Vifor, dupa concursul de la Brasov, si a refuzat elegant. "Nu am nevoie de publicitate pe aceasta parte. Vifor nu e de vanzare". Stapanul prefera sa povesteasca cum Vifor mananca 1,5 kilograme de carne de vita fiarta pe zi, in afara alimentatiei specifice, sau ca animalul prefera mamaliga cu supa de carne. Pentru el, mioriticii nu inseamna o afacere. Cel putin deocamdata.
6.000 de exemplare
In 9 aprilie, la Cluj a avut loc primul concurs al Clubului National de Caini Ciobanesti Romanesti (CNCCR), care a reprezentat a doua etapa a campionatului 2005. Clubul a fost infiintat in decembrie 1997 si acum are filiale in aproape toate judetele tarii. In cei aproape 8 ani de activitate a organizat trei editii de campionat national (1998, 1999 si 2000) si patru editii de campionat international (2001-2004). La CNCCR sunt inscrise aproximativ 6.000 de exemplare de ciobanesti mioritici si carpatini. In mai 2004, rasa Ciobanesc romanesc mioritic a fost omologata de Uniunea Canina Internationala.
Trei rase de ciobanesti
Ciobanestii romanesti sunt de trei tipuri: mioritici, carpatini si de Bucovina. Mioriticul se pare ca a fost adus in nordul Marii Negre, in jurul Marii Caspice, de catre hoardele de tatari, de aici raspandindu-se in Moldova. Ciobanescul Carpatin s-a constitui ca rasa endemica (specifica teritoriului de azi al Romaniei), in epoca bronzului. Ciobanescul de Bucovina este considerat o varitate a unei rase balcanice care se asemana foarte mult cu rasa bulgara Karakatcean sau cu cea bosniaca Tornjak. transilvania@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
