ZF Utile

Noul Cod Civil – care sunt cele mai importante prevederi ale legii de 1.000 de pagini care va schimba toată viaţa socială în România

Noul Cod Civil – care sunt cele mai importante prevederi ale legii de 1.000 de pagini care va schimba toată viaţa socială în România
25.09.2011, 16:18 9743

Noul Cod civil al României, prin care sunt reglementate raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil, va intra în vigoare la 1 octombrie. Care sunt cele mai importante prevederi şi de ce este important?

Codul este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.

Minorii în vârstă de 16 ani se pot căsători cu acordul părinţilor.

Noul Cod civil prevede că, pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul.

Articolul 272 privind vârsta matrimonială stipulează: "(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani. (2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului. (3) Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă. (4) De asemenea, în condiţiile art. 398, este suficientă încuviinţarea părintelui care exercită autoritatea părintească. (5) Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti".

Articolul 274 interzice căsătora între rude.

"(1) Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. (2) Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va putea pronunţa pe baza unui aviz medical special dat în acest sens. (3) În cazul adopţiei, dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile atât între cei care au devenit rude prin adopţie, cât şi între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei", stipulează articolul citat.

Interzicerea căsătoriei între tutore şi persoana minoră este prevăzută de articolul 275 din noul Cod civil, care intră în vigoare la 1 octombrie.

Căsătoria este oprită între tutore şi persoana minoră care se află sub tutela sa

Noul Cod civil al României reglementează încheierea logodnei

Noul Cod civil al României reglementează încheierea logodnei, care nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, neputând fi condiţie pentru căsătorie.

Articolul 266 din noul Cod civil prevede că "(1) logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria; (2) dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepţia avizului medical şi a autorizării instanţei de tutelă".

Alineatul (3) arată că încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

"(4) Încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei. (5) Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie", mai prevede articolul citat.

Articolul 267 stipulează că "(1) logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria; (2) clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă; (3) ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă".

În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite. Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii. Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici, prevede articolul 268.

În continuare, articolul 269 reglementează răspunderea pentru ruperea logodnei.

"(1) Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. (2) Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condiţiile alin. (1)", arată articolul citat.

Dreptul la acţiune întemeiat pe dispoziţiile art. 268 şi 269 se prescrie într-un an de la ruperea logodnei.

Noul Cod civil prevede că în cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puţin doi ani de la data primirii ultimelor informaţii despre ea.

Atunci când este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aştepta împlinirea vreunui termen de la dispariţie, stipulează noul cod.

Potrivit articolului 49 din Noul Cod civil al României, care intră în vigoare la 1 octombrie, în cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puţin doi ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă.

"Dacă data primirii ultimelor informaţii sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut în alin. (1) se socoteşte de la sfârşitul lunii în care s-au primit ultimele informaţii sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârşitul anului calendaristic", prevede alineatul 2 al articolului 49.

Cazurile speciale sunt reglementate de articolul 50, care notează la alineanul (1) că cel dispărut în împrejurări deosebite, cum sunt inundaţiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptăţeşte a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puţin şase luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.

"(2) Dacă ziua în care a intervenit împrejurarea când a avut loc dispariţia nu poate fi stabilită, sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile articolul 49 alineatul (2). (3) Atunci când este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aştepta împlinirea vreunui termen de la dispariţie", stipulează noua lege.

Articolul 51 reglementează procedura de declarare a morţii, respectiv soluţionarea cererii de declarare a morţii care se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

În ce priveşte data prezumată a morţii celui dispărut, articolul 52 prevede că "(1) cel declarat mort este socotit că a încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morţii. Dacă hotărârea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii; (2) în lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50, după caz; (3) instanţa judecătorească poate rectifica data morţii stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (1) şi (2), dacă se dovedeşte că nu era posibil ca persoana declarată moartă să fi decedat la acea dată. În acest caz, data morţii este cea stabilită prin hotărârea de rectificare".

Cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.

Anularea hotărârii de declarare a morţii este stabilită de articolul 54, care prevede că "(1) dacă cel declarat mort este în viaţă, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea; (2) cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale în natură, iar dacă aceasta nu este cu putinţă, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze decât dacă, sub rezerva dispoziţiilor în materie de carte funciară, se va face dovada că la data dobândirii ştia ori trebuia să ştie că persoana declarată moartă este în viaţă".

Orice persoană interesată poate cere oricând anularea hotărârii declarative de moarte, în cazul în care se descoperă certificatul de deces al celui declarat mort, mai prevede articolul 55 din Noul Cod civil al României, care intră în vigoare la 1 octombrie.

Viaţa privată va fi mult mai bine protejată

Interceptarea fără drept a unei convorbiri private, comisă prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea în cunoştinţă de cauză a unei asemenea interceptări, precum şi ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, potrivit noului Cod civil, constituie atingeri ale vieţii private.

Articolul 70 din noul Cod civil al României reglementează dreptul la libera exprimare. "(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare. (2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele prevăzute la art. 75", prevede articolul citat.

Articolul 75 impune limitele: "(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte. (2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune".

Potrivit articolului 71 referitor la dreptul la viaţa privată, "(1) orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private". Alineatul (2) prevede că nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la articolul 75, iar alineatul (3) al articolului 71 stipulează că este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Articolul 72 privind dreptul la demnitate prevede că orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Dreptul la propria imagine este reglementat de articolul 73, care arată: "(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile".

Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private: "a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal; b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări; c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia; d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal; e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză; g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite; h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană; i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele", stipulează articolul 74 din noul Cod civil.

Articolul 76 privind prezumţia de consimţământ prevede: "Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris".

În continuare, articolul 77 arată că orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea specială.

Cum va fi influenţată relaţia între creditori şi împrumutaţi prin noul Cod Civil

Noul Cod Civil, ce va intra în vigoare la 1 octombrie, va influenţa considerabil relaţia dintre creditori şi împrumutaţi, susţine casa de avocatură Reff & Asociaţii, clienţii urmând să beneficieze de drepturi suplimentare, iar băncile vor dispune de instrumente noi pentru flexibilizarea creditării.

De asemenea, prin noul Cod Civil, o serie de clauze care se regăseau şi până acum în contractele de credit şi de garanţie primesc o reglementare legală.

Totuşi, reprezentanţii Ref şi Asociaţii avertizează că anumite reglementări sunt neclare sau incomplete, atrăgând riscuri de interpretare de natură să diminueze nivelul de protecţie acordat de lege creditorilor garantaţi.

"Noul Cod Civil are un impact direct asupra termenilor contractuali şi interpretarea lor în contractele de credit şi garanţie. În plus faţă de aspectele teoretice care vor impune o revizuire completă a documentaţiei standard de credit şi garanţii pentru a se asigura validitatea acestora conform noului Cod Civil, va fi interesant de văzut impactul asupra negocierilor comerciale într-o perioadă care oricum nu este una uşoara pentru comunitatea bancară", a declarat, într-un comunicat, Andrei Burz-Pînzaru, coordonatorul practicii de drept bancar şi financiar din cadrul Reff & Asociaţii.

Ce spun avocaţii de business despre noul Cod civil: în primele luni va crea confuzii

La rândul său, Simina Mut, managing associate în cadrul Reff & Asociaţii, arată că atât băncile, cât şi împrumutaţii trebuie să analizeze în detaliu impactul noului Cod Civil asupra negocierilor care vor fi în curs la 1 octombrie asupra contractelor de credit în vigoare şi garanţiilor existente, formalităţilor de publicitate pentru garanţii.

Burz-Pînzaru a arătat că un impact "spectaculos" va apărea în cazul în care creditorii vor implementa instrumentul juridic nou introdus - fiducia.

"Personal, consider că impactul cel mai spectaculos va apărea în cazul în care creditorii vor implementa instrumentul juridic nou introdus - fiducia, care va permite creditorilor să utilizeze în scop de garanţie echivalentul românesc al trustului - concept specific mai degrabă unor jurisdicţii ca Marea Britanie sau SUA. Acest concept nu a fost folosit în mod tradiţional ca instrument de garantare, dar prezintă caracteristici interesante care îl pot transforma dintr-un instrument de management al activelor într-unul de garanţie. Pe de altă parte, utilizarea acestei structuri juridice în scop de garantare este de natură să creeze probleme comerciale semnificative care cu siguranţă nu vor fi bine primite de către împrumutaţi", a mai spus Burz-Pînzaru.

Printre prevederile noului Cod Civil, se numără acordarea de către bănci a unui termen minim de 15 zile împrumutaţilor pentru rambursarea creditului în caz de denunţare unilaterală a contractului de către bancă. Mai mult, în lipsă de stipulaţie contrară, băncile nu vor putea denunţa unilateral contractele de credit decât pentru motive temeinice, care privesc beneficiarul facilităţii de credit.

De asemenea, executarea ipotecilor mobiliare poate fi pusă sub un serios semn al întrebării în condiţiile în care noul Cod Civil prevede că opoziţia la executare suspendă de drept procedura de vânzare până la soluţionarea definitivă a cauzei. În plus, dacă până acum puteau formula opoziţie la executare debitorul, alţi creditori ai debitorului având garanţii asupra aceluiaşi bun şi proprietarul bunului, conform noului Cod pot face opoziţie, în plus faţă de cei de mai sus, fidejusorii, codebitorii solidari, precum şi orice persoană care a notificat existenţa unui drept sau a unei pretenţii cu privire la bunul executat.

Olteanu: Litigiile privind creditele în derulare la 1 octombrie se judecă după actualul Cod Civil

Noul Cod Civil introduce şi conceptul de "perfectare" a ipotecilor, ceea ce înseamnă, în primul rând, că simpla înscriere în arhiva electronică nu va mai constitui formalitate suficientă pentru a asigura eficienţa şi opozabilitatea garanţiilor asupra bunurilor mobile.

Cu privire la conturile bancare, noul cod prevede dreptul titularului de a dispune în mod liber de sumele din contul curent, fără altă condiţie decât notificarea prealabilă, în măsura în care aceasta a fost agreată contractual. În funcţie de interpretarea care se va da acestei prevederi, împrumutaţii ar putea să se prevaleze de aceasta pentru a justifica refuzul de respectare a condiţiilor prevăzute în contractul de credit referitoare la utilizarea sumelor puse la dispoziţie.

Un alt concept nou referitor la conturi este acela de "control asupra contului" - ca modalitate alternativă de asigurare a publicităţii garanţiei, fără a mai fi necesară înscrierea la arhivă. Conform noului cod, ipoteca creditorului care are controlul unui cont este preferată ipotecii unui creditor care nu are controlul asupra acestuia. Acest nou concept poate ridica probleme semnificative în cazul garanţiilor asupra conturilor deschise de împrumutaţi la alte bănci decât creditorul şi va fi de natura să extindă practicile băncilor de a impune împrumutaţilor restricţii privind deschiderea de conturi la alte bănci.

Nestor, NNDKP: Consultanţa pentru noul Cod civil poate impacta cu până la 10% afacerile firmei

AFACERI DE LA ZERO