Ziarul de Duminică

1.1. vânzătorul de iluzii macabre/ de Emilia Ajule

1.1. vânzătorul de iluzii macabre/ de Emilia Ajule
17.06.2016, 00:05 80

ţi-ai făcut-o singurică cu mâna ta mi-ar spune mama

când te-ai apucat de cerşit atenţie de parcă viaţa nu ţi-ar fi

                                                      oferit destulă pân-acum

nu credeam

să pot învăţa atât de multă ură când mi-ai aruncat cei doi

                                                                                bănuţi

păreai, scuzaţi clişeul, soarele pe cerul meu cu toate că am

                                                     început să-mi amintesc

durerea ce-mi făcea viaţa highway to hell

umbra ta i-a rănit pe toţi cei care m-au iubit vreodată

ţi-aş fi putut scrie despre orice fel de iubire

dar ai vrut să sorbi pelinul din mine

să dai în vileag că sunt o traficantă de închipuiri frumoase

o hoaţă a plăcerilor interzise

oare ce te mai opreşte s-o faci public împotriva voinţei mele

la 16 ani scriam că sunt atee deşi încă credeam

apoi vrând să scap de chinul relativităţii m-am hotărât să

                                                                 devin alcoolică

unchiu-mio mă plătea la 7 ani când se întâlnea cu amicii

pentru fiecare pahar de bere băut primeam o bancnotă

din nepotrivire de viciu am decis să încerc altceva

gen iubire punctuală strict textuală

acum aş putea continua ipocrizia

dar mă opresc aici

cât încă mai am putere să zâmbesc

iluzia doare.

(poate-ar trebui specificat pe ambalaj)

 

Poem selectat din volumul „Jurnalul unor cuvinte ingrate”, apărut la Editura Paralela 45, Colecţia Qpoem.

„Qpoem este proiectul celei mai solidare comunităţi de poeţi şi iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toţi într-o uriaşă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, aşa cum centrul este peste tot.” – Călin Vlasie

 
 
 

Emilia Ajule (n. 1984, în Cluj-Napoca) frecventează grădiniţa de limbă germană şi şcoala cu profil german „George Coşbuc”. Absolventă în 2005 a Facultăţii de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia de Limbi Moderne Aplicate. Bursieră între 2005 şi 2006 la The University of Osnabrück, Germania, unde, participând la seminariile profesorilor Catedrei de anglistică şi germanistică, devine tot mai interesată de domeniul lingvisticii. Scrie articole teoretice despre integrarea traducerii în conceptul textualităţii actuale. Din 2012, lucrează ca traducătoare în Germania, unul dintre marile ei visuri fiind ca, printr-o traducere adecvată, să lărgească accesul şi să stârnească interesul vorbitorilor de limbă germană pentru literatura română. Este membră a grupului literar Qpoem. A publicat poezie pe portalul literar www.qpoem.com, din 2015.

„«Jurnalul unor cuvinte ingrate» cu care debutează Emilia Ajule este, de fapt, o reacţie de rană, de fiinţă rănită care se apără zgîriind şi lovind. Cuvintele ei sunt ingrate mai degrabă pentru că nu sunt graţioase şi sfioase decît pentru că nu se angajează în ode şi imnuri. Dar fondul din care ies (unul de psihisme încărcate, lăsate cel mai adesea în subsolul sau pragul poemelor) nici nu poate pretinde descărcări de graţie. Ci mai curînd un limbaj agresiv, tăios şi abraziv. Aşa că Emilia foloseşte un limbaj de şmirghel, de resentiment şi o sintaxă zburlită şi burzuluită, cu care-şi apără rezervele de idealitate şi candoare. Cerneala de sepie iritată e aruncată direct pe pagină, dar de fapt poemele (multe puse pe voci şi recuperînd în secvenţe brutale biografii de striviţi şi excluşi) perseverează (într-un fel de clandestinitate) în compasiune. Cinismul abrupt al notaţiilor e doar faţa ofensivă a acestui lirism de rană şi de compasiune.” – Al. Cistelecan

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO