Un atentat sub semnul hazardului
Un atentat (Vezi mai pe larg cartea noastră, Arcul aşteptării 1914.1915.1916, Ed. Eminescu, 1981) făptuit de şapte tineri. Cinci dintre ei aveau sub 20 de ani: Gavrilo Princip – 19 ani, 11 luni, Nedeljko Cabrinovič – 19 ani, 5 luni, Trifko Grabez – 18 ani, 10 luni, Vasco Cubilovič – 17 ani, 6 luni, Cvetko Popovič – 18 ani, 3 luni. Ceilalţi doi aveau peste 20 de ani, Danilo Ilic – 24, iar Mehmed Mehmed-Basič: – 27. Singurul dintre ei care locuia la Sarajevo era Danilo Ilic. De aceea el era şi organizatorul şi recrutorul grupului. Princip era sufletul complotului. Terminase şase clase gimnaziale. Pe celelalte două n-a mai vrut să le facă. Plecase din sătucul Gornji Obljaj, unde se născuse, venise la Sarajevo, unde se împrietenise cu cu Ilic şi foarte tare cu Cabrinovič, intrând amândoi în societatea „Tinerii bosniaci”. Tinerii sunt hotărâţi, dar n-au nicio experienţă. Erau toţi înaripaţi de atmosfera de fierbinte naţionalism în care trăiau atunci sârbii care visau mărirea statului lor. Aceşti tineri se trezesc la 27 iunie în Sarajevo. Era într-o sâmbătă. Într-un oraş pavoazat pe tot drumul pe care trebuia să-l urmeze cortegiul oficial a doua zi. Pe tot cheiul pârâului Miljacka, ce împărţea oraşul în două erau portretele lui Ferdinand şi ale soţiei sale. Portrete şi ghirlande. Spre surpriza celor mai mulţi în seara zilei de 27 iunie pe străzi sunt şi Ferdinand cu soţia sa, care, în ajunul vizitei oficiale vor să vadă oraşul. Oamenii aplaudă cuplul princiar. Populaţia din Sarajevo nu număra decât o minoritate sârbească. Erau croaţi, musulmani cei mai mulţi. Ei ştiau de intenţiile reformatoare ale lui Franz Ferdinand şi-l primeau cu căldură în oraşul lor. Cei şapte tineri conspiratori nu sunt mişcaţi de această primire călduroasă. Dimpotrivă, ei se consideră deja eroi.
A doua zi, duminică dimineaţa, la 10.10, în timp ce trece convoiul oficial pe cheiul Miljacka, un tânăr subţire într-o manta neagră, era Nedelko Cabrinovic, îl întreabă pe poliţistul din faţa lui în ce maşină vine Franz Ferdinand. Culmea e că poliţistul chiar îi spune. Câteva secunde mai târziu a amorsat o grenadă de mână şi a aruncat-o spre maşina arhiducelui. Când şoferul, un ceh, Leopold Sojka, vede zburând un obiect negru spre el, apasă pe accelerator. Arhiducele ridică mâna pentru a-şi proteja soţia. Grenada cade pe capota strânsă, se rostogoleşte pe caldarâm şi explodează sub roata stângă, spate, a următoarei maşini, făcând o groapă mare în şosea. Principele opreşte maşina şi întreabă dacă cineva este rănit. Automobilul următor fusese avariat şi nu mai putea circula. Doi ofiţeri sângerau, locotenent-coloneii Erich von Merizzi şi Alexander Waldeck. Alţi 20 de spectatori erau răniţi. Cabrinovic, pentru a nu fi prins viu, înghite capsula de cianură. Ea nu-şi produce efectul, nu se ştie de ce. Şi atunci se aruncă în pârâu. Dar e prins de poliţie care-l salvează de furia mulţimii, care voia să-l linşeze.
Atentatul părea că a eşuat. Perechea princiară ajunge la primărie. Primirea decurge potrivit protocolului. Arhiducele era crispat. „Dle primar, eu vin ca prieten şi sunt primit cu bombe”, îi reproşează arhiducele primarului. În sârbo-croată monologa prin primărie: „astăzi mai primim câteva gloanţe”. Aveau să fie ultimele cuvinte auzite de la el. Ora 10,45. Franz Ferdinand părăseşte primăria. Ia loc tot în cea de a treia maşină (în total erau şase). Maşinile merg cu viteză mare pe chei. La colţul străzilor Appelkai cu Franz Josepf, prima maşină, cu detectivul şef, o ia la dreapta, cea de a doua o urmează. Când şi cea de-a treia ajunge la intersecţie merge înainte, cum fusese prevăzut; nevăzându-le pe celelalte două, şoferul opreşte şi vrea să se întoarcă. În acel moment, un tânăr scund, cu părul lung, cu ochii albaştri, a scos pistolul şi a tras. „Când am văzut maşina oprindu-se în faţa mea, declara el la 45 de minute după atentat, am ridicat pistolul şi fără să ochesc am tras poate două gloanţe, poate mai multe”. Fuseseră două. Până când ajung la Konak, la 11,30, principele moştenitor al Austro-Ungariei şi Sofia de Hohenberg muriseră, ea cea dintâi. Clopotele bisericilor din Sarajevo încep să bată unul după altul prelung. Ceea ce nu izbutise primul conspirator izbuteşte al doilea. Dar de ce cele două maşini din convoiul oficial au luat-o pe alt drum? Cum se face că maşina arhiducelui rămâne în urmă? Cum izbuteşte un tânăr neexperimentat, cum era Princip, să facă două victime mortale cu doar două împuşcături asupra unor ţinte în mişcare? Hazardul. A fost unul din cele mai diletant pregătite atentate din epoca modernă. Numai hazardul a făcut ca el să reuşească.Gavrilo Princip a tras de două ori, fără să se uite. Şi ambele gloanţe au nimerit ţinta. Primul a lovit pe ducesă în abdomen, al doilea pe arhiduce în vena jugulară. Cei doi mor unul în braţele celuilalt, acoperiţi de sângele lor amestecat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
