Ziarul de Duminică

Acum un veac – oameni şi probleme (II)/ de Ion Bulei

FOTO: Sofia la 1900

FOTO: Sofia la 1900

Autor: Ion Bulei

26.03.2015, 23:49 75

„Ofiţer de mare încredere”

 

În 1906 e din nou trimis în Austria. Intenţia era de a crea o şcoală de tragere, condusă numai de ofiţeri de infanterie şi având ca profesori doar ofiţeri de infanterie. Pentru pregătirea lor se trimite un grup de ofiţeri români la Şcoala de tragere a infanteriei de la Spandau, în Germania şi Bruck, în Austria, câte şase săptămâni la fiecare şcoală. Casieria le dă banii necesari pentru echipare, drum, soldă şi indemnizaţie pentru străinătate. A fost un foarte bun stagiu de pregătire (totul a fost doar exerciţiu practic, nimic teoretic). Şcoala urmărea să formeze buni instructori de tragere şi buni conducători ai focului în ofensivă şi defensivă. La terminarea cursurilor au vizitat fabrici furnizoare de materiale, de unde au adus în ţară cataloage, prospecte, fotografii, modele. Întors în ţară, sub coordonarea colonelului D. Antonescu, crează Şcoala de tragere a infanteriei române. În august 1908 dă examenul de maior. Un fel de examen naţional, la care participă căpitani din garnizoanele din Bucureşti, Târgovişte, Ploieşti, Giurgiu. Comisia de examninare era alcătuită din comandanţii corpului de armată, ai diviziei şi brigăzii din care proveneau candidaţii. Trece examenul nu fără dificultăţi. În noiembrie 1909 ajunge şef de cabinet al generalului Crăiniceanu, devenit ministru de Război. Amintirile sale din această perioadă sunt sugestive pentru cunoaşterea activităţii unui ministru de război. Cea mai interesantă pagină e aceea a dosarelor privind victimele de la 1907 (vezi Victimele răscoalei de la 1907). Dar nici alte episoade nu sunt lipsite de farmec. Iată un exemplu: „Într-o zi a intrat în cabinetul meu g-lul C. Prezan, pe care nu-l cunoşteam decât din vedere, după timpul când fusese aghiotant regal; blond-chataine, cu o barbă Henri IV, bine aranjată, într-o ţinută foarte corectă. D-sa zâmbitor mi-a spus: – Generalul  Prezan, comandantul Brigăzii 13 infanterie, doresc să fiu primit în audienţă de către domnul ministru, căruia vă rog să mă anunţaţi. – Dle general, vă rog să luaţi loc, vă voi anunţa de îndată ce mă va suna dl. Ministru, care acuma lucrează cu dl general Coandă. D-sa a luat loc pe scaun şi a început a se uita pe nişte reviste. Când am fost chemat de ministru, l-am anunţat pe g-lul Prezan. Ministrul s-a adresat răstit la mine, spunând: – Dă-l afară pe peştele asta – Cum să-l dau afară pe un fost aghiotant regal şi actual general comandant de brigadă? – Să-l dai afară, m-ai înţeles? Am ieşit de la ministru, adresându-mă generalului, i-am spus: – D-le general, dl ministru  vă roagă să mai aşteptaţi puţin, are încă ceva de lucru. Cum ştiam că g-ral Crăiniceanu ţinuse în prima căsnicie pe sora g-lui Prezan şi avusese şi un fiu, pe căpitan C. Crăiniceanu de la Cavalerie, mi s-a părut că hotărârea ministrului era cel puţin inoportună, de aceea m-am dus la g-lul Boteanu, secretarul general, i-am spus chestia, el s-a mirat şi mi-a spus: – Lasă că mă duc eu  la ministru, chiar acum, am să vorbesc să-l primească pe g-l Prezan în audienţă. După zece minute, ministrul m-a sunat. – General Prezan mai este aici? – Da, dle ministru. – Spune-i să intre. L-am introdus la ministru, acolo a stat cam un sfert de oră, când a ieşit, g-l Prezan era roşu ca focul şi cu ochii plânşi. Văzându-l în aşa hal eu am părăsit imediat cabinetul şi l-am lăsat singur ca să se liniştească în voie, iar eu m-am plimbat pe sală. După câtva timp g-lul Prezan a ieşit, s-a îndreptat direct la mine, mi-a dat mâna spunându-mi – Îţi mulţumesc foarte mult, apreciez delicateţea d-tale. Eu n-am ştiut ce s-a întâmplat atunci. Numai peste vreo două săptămâni, venind vorba de g-lul Prezan, ministrul mi-a spus: – Acest domn general este un peşte  ordinar, se ridică şi se menţine prin nevasta lui. I-am recomadat mai demult şi i-am recomadat şi acum să se divorţeze de ea, dar aceasta nu-i convine, pentru că ar pierde propteau fustei. Eu am tăcut, n-am făcut nicio reflexie, deşi ştiam tot ceea ce ştia toată lumea.”

Între 1910-1913 Gh. Dabija e ataşat militar în Bulgaria. Fusese recomandat regelui de g-lul Mavrocordat, ca „ofiţer de mare încredere”. Nu e trimis la Viena, unde e preferat G. Eremia, nici la Berlin, de unde urma sa-şi închie misiunea căpitanul I. Răşcanu. Mai puţin atractive, paginile lui Gh. Dabija din perioada bulgară a activităţii sale lasă să se întrevadă destule aspecte ale diplomaţiei militare în preajma unei crize balcanice.

 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO