Ada Hausvater este directoarea Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara, care organizează Festivalul European al Spectacolului (FEST). Este doctor în teatru, titlu acordat de Universitatea „George Enescu” din Iaşi, în urma susţinerii tezei de doctorat cu titlul „Sistemul de regie al lui Vsevolod Meyerhold şi teatrul românesc contemporan. De la teorie la exemplificări scenice”. Este senator de onoare al Universităţii de Vest, titlu acordat de senatul Universităţii de Vest Timişoara, şi Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, titlu acordat de Ministerul Culturii şi Comunicaţiei din Franţa.
Organizat de Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara, cu sprijinul Ministerului Culturii, al Primăriei şi al Consiliului Local al Municipiului Timişoara, cărora, anul acesta, li s-au alăturat Institutul Cultural Român şi Uniunea Teatrală din România (UNITER), Festivalul European al Spectacolului Timişoara - Festival al Dramaturgiei Româneşti (FEST-FDR) a propus, în premieră pentru ediţia 2014, ca evenimentul să fie prezentat în două perioade diferite. Astfel, Festivalul Dramaturgiei Româneşti (FDR) a avut loc în perioada 14 - 18 mai, iar Festivalul European al Spectacolului (FEST) s-a desfăşurat săptămâna trecută. Festivalul European al Spectacolului a inclus şi o secţiune outdoor, în care reprezentaţiile au fost scoase din sălile de teatru şi montate în spaţii neconvenţionale.
- Cum şi când s-a conturat ideea desfăşurării acestui festival?
- Acum trei ani, Festivalul Dramaturgiei a devenit Festivalul European al Spectacolului de Teatru, odată cu intrarea noastră, pe de-o parte, în European Theatre Convention, pe de altă parte, în European Festivals Association. Festivalul nostru este, alături de Festivalul Enescu, singurul festival din România efectiv în European Festival Association. Aşadar, de trei ani de zile am îmbogăţit festivalul... Festivalul Dramaturgiei Româneşti are 20 de ani de experienţă şi, de când eu conduc Teatrul Naţional şi automat conduc acest festival, ne-am întors mult către dramaturgia românească, desigur şi clasică, dar cu precădere contemporană, în ideea cum teatrul, forma de scriere dramatică de astăzi răspunde societăţii contemporane. În felul acesta a fost o serie întreagă de ediţii în care am văzut spectacole pe texte care încearcă, caută să descopere cu precădere texte preocupate de o introspecţie socială şi, în momentul în care am plasat FEST-FDR-ul în inima FEST-ului, ne-am gândit că ar fi foarte relevant să vezi dramatugia românească astăzi într-un context european.
Până la urmă, ne întrebăm cine suntem noi în contextul acestei Europe, în acest context internaţional şi cum ne definim şi care e locul nostru efectiv în această Europă. Aşa am început să aducem spectacole şi din altă parte, preocupate de evenimentul ăsta social, preocupate de o experienţă reală şi de o dorinţă de a schimba lucrurile în jur. Cred că teatrul contemporan, spectacolul modern, de astăzi, vrea în momentul în care ieşi din sală să fi descoperit ceva. Experienţa ta, chiar dacă stai în scaun şi te uiţi la un spectacol, nu stai. Real, nimeni nu stă în scaun. La un spectacol important eşti extrem de activ. Sufletul, mintea - totul e în mişcare. Acest tip de festival l-am gândit şi acest tip de proces artistic îl visăm noi în spectacolele pe care le aducem.
- Anul acesta e pentru prima dată când festivalul a fost prezentat în două perioade diferite. De ce aţi ales această modalitate de desfăşurare?
- Pe o parte, era foarte clar dacă într-o perioadă bine definită vedeam dramaturgie şi spectacol pe texte şi pe concept românesc, cum a fost FDR-ul, şi urmând, cum este acum, să vedem demersul acesta internaţional în care atragem mult public care poate până acum n-a fost în teatru, care poate până acum a zis „nu merg în teatru, e plictisitor”. Nu ştii dacă e plictisitor, hai să vedem. Oameni care mănâncă îngheţată pe stradă şi care, cu siguranţă, vor fi atraşi şi poate data viitoare vor veni la teatru. Urmând ca perioada următoare, respectiv aceasta, să dezvoltăm spectacolul şi artele spectacolului diferite şi cu precădere de viziune internaţionale. Avem, de asemenea, spectacole de teatru-dans, spectacole în sală, dar, în general, reprezintă un concept care merge mai departe de cuvânt. În prima parte e bazat destul de mult pe cuvânt. În plus, anul acesta avem două spectacole pe care le împărţim cu Festivalul din Sibiu, respectiv „Efectul dăunător al tutunului” şi „Întoarcerea acasă”. E prima oară când noi lucrăm în parteneriat şi mi se pare un lucru absolut minunat. E unul dintre lucrurile pe care, de asemenea, mi le-am dorit foarte mult. Pe de-o parte, teatrul uneşte oamenii, pe de altă parte, uneşte instituţiile şi ne pune împreună să dezvoltăm această societate. Nu cred că putem lucra fără comunicare, fără colaborare, nu cred că putem dezvolta nimic dacă încercăm de unul singur să facem câte ceva. Mi se pare fantastic că aceste spectacole - şi cu ajutorul Institutului Francez - au fost la Sibiu, acum au venit la noi, unul merge în Bucureşti. Este important că facă acest tur în România, în care publicul să le poată vedea în mai multe oraşe. Aşadar, avem multe motive pentru care îl împărţim în două etape.
- Este acest festival un mijloc de a îndemna publicul să vină la teatru? Are şi un rol educativ.
- Exact. Este foarte important. Primul spectacol, „Ósmego Dnia”, al unei trupe poloneze, celebră, care a făcut mare carieră inclusiv pe vremea comuniştilor în Polonia, m-a făcut să înţeleg cât de important este spectacolul în stradă şi era impresionantă reacţia oamenilor, trecătorilor, care veneau la spectacol, poate la început speriaţi, poate miraţi, dar în orice caz captivaţi şi într-un final am văzut că în săli au început să apară alţi oameni. Cumva, toată societatea noastră parcă aşteaptă ca cineva să spună „haide, vino”. Oamenii vor, dar se tem, n-au ştiut, sunt o mie de prejudecăţi şi în felul acesta se apropie mai mult şi este minunat. Este aşa o satisfacţie să îi vezi pe oameni cum comunică între ei, mie mi se pare fantastic.
- Care a fost publicul festivalului? Au fost doar timişoreni sau au fost şi persoane din afara oraşului, venite special pentru acest festival?
- Sunt foarte mulţi turişti în Timişoara, anul acesta. Surprinzător, am văzut o grămadă de turişti americani, japonezi. Cred că Timişoara este într-o dezvoltare pe viteză înainte şi asta mi se pare fantastic. La spectacole vin vorbitori de alte limbi, vin foarte mulţi. În mod evident, e o deschidere către Timişoara şi asta este fantastic. În săli, avem public care vine din afara Timişoarei. Primim mesaje şi întrebări din afară - când se joacă nu ştiu ce spectacol, să vină să-l vadă. Este fantastic.
- Are, totuşi, acest festival şi puncte slabe? Ce ar trebui îmbunătăţit, astfel încât festivalul să fie mai cunoscut şi să atragă şi mai mulţi spectatori?
- Probabil ar trebui o susţinere încă mult mai densă, non-stop, cu informaţii pretutindeni.
- Susţinere din partea mass-media?
- Poate că da, dar nu doar din partea mass-media. Inclusiv noi, toată promovarea pe Facebook, pe diferite medii, pe care noi o facem, dar... Acum, dacă ar fi să spun ce aş mai vrea, ar fi să găsesc formule diferite de a transmite diferit informaţii despre fiecare lucru, în aşa fel încât cei care au citit primele informaţii şi au simţit că nu se regăsesc poate că în următorul calup se vor regăsi şi atunci vor veni. Un spectator câştigat într-o sală de teatru înseamnă un pas înainte către civilizaţie. E ca şi când omul respectiv cu totul altfel se va purta, va avea altă înţelegere, e nevoie de multă educaţie.
- Vorbeaţi despre spectacolele din afara ţării. V-aţi gândit pe cine o să aduceţi pentru ediţia din 2015 a festivalului?
- Cu siguranţă pentru anul viitor pregătim - şi chiar astăzi am început să lucrăm la acest eveniment - Festivalul Art of Ageing. Noi suntem membri ai European Theatre Convention, aşa cum am spus mai devreme, şi este pentru prima oară când European Theatre Convention organizează un festival în care avem, pe de-o parte, adunarea generală a tuturor companiilor de teatru care sunt membri ai acestei convenţii, pe de altă parte, sunt câteva spectacole pe care noi le-am făcut cu mai multe teatre în coproducţie, toate le vom găzdui noi, în Timişoara. Luăm această temă - îmbătrânirea activă - şi aceste teatre au creat un text şi au cercetat ce înseamnă această îmbătrânire, însemnând, de asemenea, şi actori tineri şi actori în vârstă. Vom juca în Timişoara aceste spectacole. În cadrul festivalului european, va fi această întâlnire. Este primul lucru la care ne gândim în momentul acesta.
- Se va schimba data festivalului?
- Va avea loc în aprilie, 16 - 19 aprilie.
- Multe din aceste spectacole se joacă în spaţii neconvenţionale. Aţi scos teatrul din sălile obişnuite...
- Da şi mi-aş dori foarte mult să reuşim să facem şi o stagiune integral outdoor. Am încercat acum un an, dar n-am mai avut capacitate umană, noi avem două luni de vară libere şi, dacă am lucra şi în perioada aceia, oamenii n-ar mai avea vacanţă deloc. Mi-aş dori foarte mult să avem o stagiune outdoor, în care scoatem spectacolele noastre din teatru şi le jucăm în parcul de la Sala 2. E absolut în regulă, sunt convinsă că oamenii vor veni şi înăuntru, chiar dacă îl vor vedea jucat afară. Actorii sunt minunaţi, avem spectacole importante care îi fac pe cei din sală să plece altfel. E important să mergi la un spectacol şi să nu te gândeşti ce vei face după o oră când te vei duce acasă, ci la ce se întâmplă pe scenă. Or, la noi aşa sunt. Sunt genul de spectacole în care „acum” este cel mai important.
Fotografii de Andreea Alexandru
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
