Ziarul de Duminică

Adevarata istorie a kosonilor dacici (I)

Adevarata istorie a kosonilor dacici (I)

Foto: koson dacic, avers si revers

20.04.2007, 17:21 4273

Sa ne lasam pentru cateva clipe fantezia sa zboare... Ne aflam cu mai bine de 2.000 de ani in urma, in prima jumatate a secolului I i.Hr., in padurile dese din Muntii Orastiei. In atelierele mesterilor daci de la Sarmizegetusa Regia este agitatie mare. Campionii prelucrarii fierului in aceasta parte a Europei, iscusitii argintari, se pregatesc pentru o operatie speciala. De jur imprejur, sute de stante asteapta sa intre in functiune si sa transforme gramezile de aur strans cu migala din nisipul raului Strei in monede. Este momentul cand se pregatesc sa intre in istorie acei banuti care au infierbantat fantezia cautatorilor de aur si pe care istoricii i-au botezat kosoni. Adevarata lor poveste ne-o spune conf. dr. Radu Ardevan, de la Catedra de istorie antica si arheologie, Facultatea de istorie si filosofie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, specializat in epigrafie si numismatica antica. (Radu Constantinescu)

Aspectul
Kosonii sunt monede de aur intalnite in Dacia si numai in Dacia. Lucru ciudat, chiar foarte ciudat deoarece, altfel, dacii nu au batut niciodata nici un fel de piese din aur si nici nu l-au folosit la podoabe sau bijuterii. Si totusi in spatiul civilizatiei dacilor au fost produse la un anumit moment al istoriei aceste monede care au constituit, si constituie inca, o enigma pentru istoricii nostri.
Piesele de aur au greutatea unui stater grecesc sau elenistic de 8 grame si ceva (in medie, cam 8,40 g), dar aspectul lor nu este de moneda greaca. Aceasta avea pastila mai groasa, care se batea la rece. Kosonii au pastila plata, batuta la cald, tehnica folosita de romani. In al doilea rand, figuratia acestor monede se inspira din denarul republican roman. Pe avers apare un vultur care sta pe o ghioaga, ghioaga lui Heracles, evident, si tine intr-una din gheare o cununa de laur. Aceasta este o imagine copiata de pe un denar roman republican de argint, batut in jurul anilor 120 i.Hr. Pe revers apare o alta imagine, un demnitar in toga, incadrat de doua personaje tot in toga care poarta niste manunchiuri pe umar. Este magistratul roman insotit de asa-numitii lictori, slujitorii lui, care poarta manunchiul de nuiele si securea cu doua taisuri, semn al autoritatii magistratului, care poate condamna la pedeapsa cu bataia sau cu decapitarea. Mesterii daci s-au inspirat din numismatica romana. Aici se cunoaste un asemenea tip de moneda batuta prin anii 50 i. Hr., numai ca pe pastila sa apare imaginea a doi magistrati, evident cei doi consuli, incadrati de doi lictori. Pe koson apare un singur demnitar, semn ca s-a dorit reprezentarea puterii personale a cuiva, infatisata cu mijloacele artei romane. Mai adaug faptul ca legenda monedei este in limba greaca, cu litere grecesti, si este cuvantul koson, scris cu sigma, a carui talcuire a dat batai de cap carturarilor europeni doua secole si mai bine. Ca problema sa fie si mai complicata, pe reversul unor monede apare o monograma de litere ingemanate. S-au emis diferite ipoteze de interpretare a acesteia, dar adevarul este ca, pana in prezent, nu s-a descifrat semnificatia ei.

Raspandirea
Cu toate dificultatile de care aminteam, explicarea acestor detalii morfologice constituie problema cea mai usoara a kosonilor. Ceea ce face din kosoni un caz aparte al numismaticii europene este raspandirea lor. Acesti kosoni au fost gasiti numai in Transilvania si, mai precis, numai in zona ei de sud-vest, in preajma marilor cetati dacice din Muntii Orastiei. In literatura exista informatii despre kosoni aparuti in secolul al XIX -lea in diferite puncte din Transilvania, la Timisoara, Oradea, Sighisoara, ba chiar in Oltenia de nord. Dar toate aceste informatii cred ca se refera nu la locul emiterii lor, ci atesta circulatia monedelor, dupa halucinanta goana dupa aur pe care au cunoscut-o Muntii Orastiei intre anii 1803 si 1805, cand descoperirea unui asemenea tezaur a incendiat spiritele, iar statul austriac a intervenit cu jandarmi ca sa controleze situatia. Ceea ce se semnala in comertul cu antichitati, monede vandute la Oradea sau Alba Iulia, erau piese dispersate din descoperirile din Muntii Orastiei si ajunse, prin comert clandestin, la diverse persoane care le-au valorificat. In concluzie, piese kosoni au aparut doar in zona Muntilor Orastiei. Iar aparitia lor are o intreaga poveste.

Descoperirea kosonilor
Aspectul ciudat este acesta: de ce moneda a fost batuta in cantitate mare si apoi stocata si nefolosita? Pentru ca, se stie, kosonii nu au circulat in epoca. Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, vreau sa prezint povestea descoperirii lor. O relatare dintr-un document al vremii spune ca pe la sfarsitul secolului al XV-lea s-ar fi descoperit in apa Streiului o comoara. Mii de monede de aur. Descoperitorii a trebuit sa predea materialul. Alte informatii nu sunt. Dar judecand dupa ceea ce s-a intamplat mai tarziu, putem banui ca era vorba de un lot de monede antice, intre care existau si kosoni.
A doua mare descoperire survine in jurul anilor 1530 si anume in bazinul apei Sebesului, in zona cetatilor dacice. Atunci s-au gasit, spun izvoarele, zeci de mii de monede din aur, bani din antichitate, cu legende in greaca, citite de cunoscatori ai limbii din Transilvania. In documentele vremii s-a consemnat numele regelui macedonean Lysimah. Acest nume spunea ceva unor oameni care cunosteau cultura Renasterii si care incepusera sa citeasca si sa cunoasca textele autorilor antici. Nu se aminteste nimic in acel moment despre kosoni. Dar in literatura europeana numismatica din secolele XVI si XVII apar primele referiri la moneda koson. De aceea suntem indreptatiti sa credem ca in acea gramada de piese descoperita la 1530 au fost si kosoni care, pentru moment, nu le spuneau nimic celor care i-au examinat. Monedele de aur respective au fost gasite intr-o situatie tensionata pentru Transilvania. Dupa caderea regatului maghiar, Transilvania era un teren de confruntare intre adeptii Imperiului Habsburgic si cei ai concilierii cu turcii. In Transilvania, atunci, rolul politic fundamental il avea cardinalul Martinuzzi, care era principal sfetnic al regatului si care, impreuna cu aliatul lui din Moldova, Petru Rares, au luptat sa lichideze influenta habsburgica. In toiul acestor evenimente, cei doi aliati si-au impartit comoara, au topit-o, au transformat-o in bani si au folosit-o pentru plata mercenarilor. Probabil, cateva piese au fost extrase si au intrat, firesc, in comertul de antichitati, s-au raspandit, au ajuns la colectionari din spatiul german care le-au putut studia, chiar daca atunci nu aveau nici o idee despre provenienta lor. Exemplarele de kosoni care au ajuns in Occident in urma acestor evenimente au starnit curiozitate. Lumea savanta se gandea la inceput ca ar fi vorba de insula Kos, din bazinul marii Egee, sau de cetatea Cosa din Italia, care le-ar fi putut bate candva. Azi stim ca o asemenea ipoteza este exclusa, intrucat kosonii au aparut numai in spatiul transilvan.
A treia mare descoperire dateaza din anii 1803-1805. In 1803, doi tarani romani au gasit tot in zona muntilor Orastiei un nou tezaur. Ei au inceput sa vanda din piese, lumea s-a sesizat, au inceput sa vina cautatori de comori, statul austriac s-a alarmat, a trimis jandarmi si un inginer de mine cu o echipa de lucratori sa recupereze tezaurul si sa cerceteze cu atentie zona pentru a incerca sa descopere si alte comori de care statul austriac ar fi avut nevoie. Cei doi descoperitori au fost nevoiti sa predea comoara, care a fost confiscata de autoritati. Descoperirile au fost insa minore. In schimb, acesti cautatori de comori oficiali au descoperit ruinele de la Sarmizegetusa Regia si au facut acolo primele sondaje. Iar insemnarile lor sunt foarte importante pentru aspectul de atunci al ruinelor. Monedele confiscate, cu miile, au fost trimise la monetaria din Alba Iulia si topite pentru a fi transformate in moneda moderna. Dar zeci, poate sute de bucati au fost sustrase si au intrat in comertul de antichitati. In acest context, se vorbeste in documentele vremii din nou despre piese lysimah, dar se vorbeste si despre monede koson. Deci ele apar impreuna. In aceasta perioada, kosonii au inceput sa fie achizitionati si de muzee. Acum intra primii 20 de kosoni in cabinetul numismatic imperial de la Viena, iar patru ajung in colectia Muzeului din Cluj. Acesta este contextul in care a inceput sa se scrie si sa se vorbeasca despre aceste monede, ca si despre monedele lysimah descoperite in Muntii Orastiei.
De atunci, asemenea descoperiri nu au mai survenit, desi in anii '25 au inceput sapaturi arheologice sistematice in zona cetatilor dacice sub conducerea arheologilor Universitatii din Cluj, sapaturi care continua pana astazi. Un alt mare lot de kosoni a aparut doar dupa 1989, reprezentand "descoperiri" ale cautatorilor de comori care au impanzit Muntii Orastiei in acei ani, cand infractionalitatea culturala s-a desfasurat agresiv in aceasta zona, cu pagube mari pentru patrimoniul cultural national. S-au scos atunci din tara loturi mari de monede si au fost vandute pe piata de antichitati din Occident. Din fericire, o parte din piese au fost recuperate de politie sau au fost vandute de descoperitori. Un lot considerabil de kosoni a fost achizitionat, in limita banilor avuti la dispozitie, de Banca Nationala a Romaniei; vreo 40 de bucati a achizitionat, datorita unor sponsorizari, Muzeul din Deva, iar 20 de bucati le-a cumparat, tot datorita unor sponsorizari, Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Si ma simt dator sa adaug ca acest gest nobil, venit din partea oamenilor cu posibilitati financiare, constituie o dovada de patriotism mai elocventa decat zeci de declaratii sforaitoare televizate. Kosonii pastrati la Cluj provin din doua loturi. Asa cum am amintit, primele patru bucati au intrat prin diferite donatii in vechile colectii ale muzeului, inca din secolul al XIX-lea. Aceste piese au fost studiate de Max Bahrfeld la 1910 si publicate in 1912. Unul dintre ei provine sigur din zona Muntilor Orastiei deoarece se stie cine l-a donat si unde l-a gasit. Acum, intregul lot de kosoni clujeni, impreuna cu toate piesele antice de aur, fac obiectul unui volum in pregatire, o editare completa a colectiei de aur antic a muzeului din Cluj de care se ocupa cercetatorul Cristian Gazdac.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO