Ziarul de Duminică

Against Girl's Culture?

18.06.2003, 00:00 106



Motivul aparitiei atat de tarzii a ideologiei feministe si reactia vehementa - fie ea ironica - pe care aceasta a starnit-o atat in unele medii academice, cat si in common sense-ul social, sunt explicate de autoarele feministe prin temerea barbatilor de a pierde privilegii: conjugale (servilismul si grija maternala a femeilor) si pe piata de munca (job-uri si pozitii ierarhice considerate pana spre a doua jumatate a secolului trecut drept exclusiv masculine). Explicatia se articuleaza prin invocarea traditiei si a conservatorismului sexist - perpetue si constante atat in societatile vechi, cat si in cele moderne, atat in mediile politice conservatoare prin excelenta, cat si in cele recunoscute ca liberale.



Pentru spatiul romanesc, un raspuns mai specific este oferit de Mihaela Miroiu in lucrarea Societatea Retro (Ed. Trei, Bucuresti, 1999), care constata ca statul totalitar a avut un rol trumatizant in emanciparea femeilor, intrucat, prin politica pro-natalitate, acesta a exercitat un control asupra femeilor "pana la nivel uterin". Luand locul barbatului, statul totalitar a raspandit o falsa propaganda a emanciparii femeii de tip comunist - prin munca si copii. Infantilizarea maselor, specifica atat conservatorismului de stanga cat si elitismului de dreapta, este reinterpretata si universalizata sub forma infantilizarii specifice a femeii: femeia a fost perceputa constant ca simpla reproducatoare a speciei, apropiata de natura, irationala, neajutorata, casnica, servila, subordonata in toate privintele barbatului.



De aceea, Mihaela Miroiu identifica societatea comunista cu o societatea feminizata, iar lipsa de drepturi, libertati si fericire pe care a cunoscut-o aceasta societate este comparabila, potrivit autoarei, cu lipsa universala de drepturi, libertati si fericire pe care femeile le-au cunoscut si le cunosc in societatile patriarhale sau sexiste.



Care sunt resursele interne ale acestui tip de conservatorism si cum au permis ele perpetuarea societatilor patriarhale de-a lungul mileniilor? O buna pista de cercetare ar fi analiza mai nuantata a conceptelor de conservatorism si traditie; o analiza efecuata intr-un spatiu situat in afara diverselor ideologii conservatoare.



Conservatorismul presupune generic pastrarea unei stari de fapt, manifesta in pozitia politica, sociala, economica, spirituala, stare care este considerata perfecta si superioara in raport cu schimbarile cotidiane mundane. In orice conceptie crestina, de exemplu, conservatorismul presupune pastrarea credintei drepte, asa cum a fost ea revelata de Iisus si de comunitatea initiala, originara, de credinciosi. De la aceasta norma se revendica atat bisericile recunoscute, ortodoxa, catolica si protestante, cat si gruparile sectare care sunt structurate pe formarea unui cerc restrans de initiati in jurul unui vizionar sau clar-vazator, reproducand (sau, mai degraba, incercand sa imite) astfel experienta mesianica originara. Revolutia si emanciparea, opuse categoric conservatorismului crestin, sunt expresii simbolice ale diavolului, primul razvratit care a incercat sa darame Ordinea (divina).



Conservatorismul musulman, atat de contestat de ideologia feminista, presupune, intr-un grad diferit, acelasi lucru. Orice societate musulmana este organizata prin aplicarea si supunerea la normele Coranului, norme pe care arhanghelul Gabriel le-a dictat lui Muhammad. Aceste norme, venite prin intermediul ingerului direct de la Allah, sunt expresia dorintei divine - orice incalcare a lor este o incalcare a vointei lui Dumnezeu. Este de la sine inteles ca, intrucat Coranul si societatea islamica sunt expresia lui Dumnezeu, normele coranice nu pot fi schimbate de oameni, cu atat mai mult de oameni nemusulmani. Adica necredinciosi. La fel ca si in cazul crestin, in care bisericile aspira la conservarea si/sau refacerea cercului initial de credinciosi, musulmanii doresc refacerea constructiei sociale din timpul lui Muhammad. Este ciudat cum, in Islam, termenii de reforma sau revolutie semnifica tocmai intoarcerea la comunitatea initiala; nicidecum schimbarea ordinii, cum este definita Revolutia de ganditorii europeni sau americani. Cazul cel mai recent al unei astfel de reforme este cel al statului taliban din Afganistan. Talibanii impuneau reguli si legi ce pareau absurde in exteriorul Islamului - interzicerea mass-media, a muzicii, a cinematografului, a sportului, a accesului femeilor la educatie; purtarea obligatorie a unei anumite tinute vestimentare; obligativitatea barbii pentru toata populatia masculina etc. - tocmai din dorinta de a copia cat mai fidel comunitatea sociala din timpul vietii lui Muhammad.



Traditia, valoare incontestabila a conservatorismului, presupune pastrarea unor norme si valori, mostenite pe cale orala, a caror origine se pierde in istoria indepartata, straveche a grupului social. Orice analiza antropoligica respectabila asupra traditiei unei comunitati arata ca aceste norme si valori au in mare parte legatura cu miturile intemeietoare ale respectivului grup social.



Acum, intrucat conservatorismul sexist se manifesta universal, consider ca este necesar sa mergem dincolo de miturile intemeietoare ale unui grup social sau altul si sa luam in calcul miturile arhaice, miturile intemeietoare ale intregii umanitati: miturile Cosmogoniei. Indiferent de mitul cosmogonic pe care il analizam vom observa, cu rarisime exceptii, ca, universul si/sau primul om au fost create de o forta, zeita, principiu, erou feminin. Or, tocmai de aici apare atributul de reproducatoare, sensibila la destinul biologic al speciei, semnalat de feministe in profilul de personalitate stramb cu care sunt etichetate femeile. In acelasi profil este inclus si "eternul feminin", "concept salvator" care exprima "felul in care arata o femeie, ... trecand in invizibilitate purtatoarele sale materiale" potrivit Mihaelei Miroiu. Dincolo de felul cum arata o femeie, cred insa ca, din perspectiva miturilor arhetipale, "eternul femin" indica si ce este destinata sa faca o femeie, la fel cum, pe baza acelorasi mituri, putem construi un "etern masculin" care sa prescrie punctual destinul unui barbat.



Emanciparea femeilor s-a produs atat de tarziu si a starnit atat de multe polemici pentru ca feminismul reprezinta o rasturnare a ordinii arhetipale, conservata de-a lungul secolelor in mentalul colectiv, prin traditii si obiceiuri care incercau sa pastreze comunitatea originara a primilor oameni. Din acest motiv, aceasta rasturnare simbolica a fost blamata constant si inhibata pe rand de credintele religioase si apoi de normele laice. Tot din acest motiv, ideile feministe sunt inexistente sau apar mascat chiar si in cele mai inovatoare etici ale istoriei contemporane (de exemplu, femeile nu sunt subiect explicit al imperativului categoric kantian).



Prin caracterul revolutionar pe care il presupune, feminismul rupe cu toate traditiile si ordinile normative dinaintea secolului XX. Fiind prin excelenta o ideologie inovatoare, revolutionara feminismul pare imposibil de aplicat in afara unui spatiu politic laic, democratic si liberal. De aceea, ne putem intreba serios daca pretentia de universalism a feminismului este dezirabila. Mai mult, este posibil si moral exportul de feminism? O logica simpla ar arata ca feminismul este un exercitiu de maturitate al unei societati moderne, cu o oarecare experienta in respectarea drepturilor si libertatilor individuale, in timp ce, intr-o societate traditionalista, exportul de feminism, la fel ca si exportul de democratie, ar fi o grefa politica, o constructie artificiala lipsita de fond.



 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO