Ziarul de Duminică

Al şaptelea val / de Daniel Glattauer

Al şaptelea val / de Daniel Glattauer

Autor: Daniel Glattauer

05.10.2012, 00:00 118

" Alert, savuros şi scris parcă dintr-o răsuflare,Al şaptelea valvorbeşte despre intensitatea unei poveşti de dragoste, începută printr-un e-mail." -Daily Mirror. "O idilă care, deşi susţinută de tehnologia zilelor noastre, pare totodată clasică şi modernă." Sunday Times

Leo şi Emmi ajung să corespondeze întâmplător, fără să se fi întâlnit vreodată. Deşi nu au nicio intenţie să dea curs acestui dialog virtual, ambii se trezesc seduşi de jocul de replici şi cuvinte care se naşte (între ei). Un joc care devine amuzant. Mai întâi. Apoi, irezistibil de plăcut. Apoi, pasional. Într-un final, rătăcit şi îndrăgostit, Leo părăseşte Austria cu destinaţia Boston... Aşa se termina romanul epistolary Dragoste virtuală.

Continuarea lui - Al şaptelea val - îi aduce din nou împreună pe Leo şi Emmi, însă tot într-o realitate virtuală. Încă nu s-au întâlnit, dar intensitatea corespondenţei lor electronice ameninţă în continuare căsnicia femeii. După doi ani, Leo se întoarce din Boston şi cei doi reiau schimbul de e-mailuri. Reîncepe să îi frământe aceeaşi întrebare: mai pot oare să se ascundă în spatele cuvintelor sau a venit vremea să se vadă pentru prima dată faţă în faţă? Între timp însă, în viaţa lui Leo a apărut o altă femeie, Pamela. Încercând să clarifice relaţia complicată pe care o au, Leo şi Emmi hotărăsc, în sfârşit, să aibă acea întâlnire pe care au amânat-o atâta timp.

Întrebarea este: va supravieţui relaţia lor virtuală acestui test al realităţii?

Daniel Glattauers-a născut la Viena în 1960. Este scriitor şi jurnalist. Din 1989 ţine o rubrică în Der Standard, iar articolele sale au fost reunite în trei volume. Al şaptelea val, continuarea poveştii din Dragoste virtuală, a apărut în 2011.

În ziua următoare

Subject: Pai bine

Hai sa ne întâlnim. Leo.

După trei minute

RE:RE:

Un bărbat, patru cuvinte! O idee genială, Leo. Unde?

Peste o oră

RE:

Într-o cafenea.

După un minut

RE:RE:

Cu zece ieşiri prin spate şi cinci ieşiri de urgenţă.

Peste cinci minute

RE:

Recomand cafeneaua Huber, de la centrul de expoziţii. Mai aproape decât acolo n-am fost niciodată şi nicăieri. (Spaţial, vreau să zic.)

Peste 40 de secunde

RE:RE:

Iar o s-o trimiţi pe soră-ta mai mare să cerceteze Terenul-Emmi?

Peste 50 de secunde

RE:

Nu, de data asta o să te abordez singur, frontal şi direct.

Peste trei minute

RE:RE:

Leo, să ştii că fermitatea asta necaracteristică a ta mă cam irită. De ce atât de brusc? De ce vrei să te întâlneşti cu mine?

Peste 40 de secunde

RE:

Pentru că aşa vrei tu.

Peste 30 de secunde

RE:RE:

Şi pentru că vrei să scapi de chestia asta.

Peste două minute

RE:

Pentru că vreau să scapi de gândul că vreau să scap de chestia asta.

Peste 30 de secunde

RE: RE:

Leo, nu schimba subiectul! Zi-mi că vrei să scapi şi gata!

Peste un minut

RE:

Amândoi vrem să scăpăm de asta. Vrem să scăpăm cât se poate de decent. Parcă ziceai că vrei un "sfârşit decent". Sunt cuvintele tale, dragă Emmi.

După 50 de secunde

RE:RE:

Dar nu vreau să te întâlneşti cu mine doar ca să te ştii scăpat. Nu sunt dentistul tău!

Peste un minut şi jumătate

RE:

Asta, deşi nimereşti nervul destul de des. EMMI, TE ROG!! Hai să ducem chestia asta la capăt. A fost dorinţa ta expresă şi încă una îndreptăţită. Ai promis că n-o să distrugi prin asta "relaţia noastră". Am încredere în tine şi în ce înseamnă "noi" pentru tine şi pentru mine, şi pentru amândoi. Ne întâlnim faţă-n faţă, şi stăm la o cafea o oră. Când ai timp? Sâmbătă? Duminică? Pe la prânz? După-masă?

Peste trei ore

No subject

Să înteleg că azi n-o să mai primesc niciun răspuns, Emmi? Dacă nu, noapte bună! (Dacă da, noapte bună!)

Dupa un minut

RE:RE:

Leo, mai simţi ceva atunci când îmi scrii? Pentru că eu simt că nu mai simţi nimic. Şi sentimentul ăsta nu-mi place deloc.

Peste doua minute

RE:

Emmi, am nişte dulapuri şi cufere imense pline cu sentimente faţă de tine. Dar am şi o cheie care se potriveşte la ele.

Peste 40 de secunde

RE:RE:

Nu cumva cheia asta e din Boston şi se numeşte "Pamela"?

Peste 50 de secunde

RE:

Nu, e o cheie universală şi se numeşte "simţul realităţii".

Peste 30 de secunde

RE:RE:

Dar la tine închide doar într-o singură direcţie. Funcţionează doar pentru încuiat. Şi sentimentele din dulap se sufocă, săracele.

Peste 40 de secunde

RE:RE:

Simţul realităţii are grijă ca sentimentele mele să primească destul oxigen.

Peste 30 de secunde

RE:RE:

Dar n-au voie să iasă de acolo. Nu sunt niciodată libere. Leo, ascultă-mă pe mine, sentimentele tale trăiesc într-o gospodărie limitată. N-ar strica să le mai îmbunătăţeşti condiţiile de trai. Aşa, şi astea fiind spuse, pentru azi o să-mi iau la revedere (cel puţin, asta mă sfătuieşte simţul realităţii) şi o să mă las convinsă de cuvintele pe care le-ai irosit (sau nu) când ai descris întâlnirea noastră iminentă. Noapte bună!

Peste 20 de secunde

RE:

Somn uşor, Emmi!

În ziua următoare

Subject: Ultima linie dreaptă

Salut, Leo, hai să terminăm odată chestia asta: eu sunt liberă sâmbătă pe la 14:00. Vrei să-ţi zic cum arăt ca să nu trebuiască să mă cauţi prea mult? Sau vrei să te găsesc eu, stând plictisit undeva prin mulţime, răsfoind un ziar şi aşteptând să te abordez? Ceva de genul: "Mă scuzaţi, e liber fotoliul? A, apropo, nu cumva sunteţi domnul Leike, cel cu dulapul cu sentimente închis? Eu sunt Emmi Rothner, mă bucur să vă cunosc, sau, mă rog, să vă fi cunoscut. Şi...", aruncând o privire fugară peste ziar , "... ce se mai aude despre lumea în care trăim?"

Peste două ore

Subject: Sor r y

Leo, iartă-mă, te rog, pentru mailul precedent! E atât de, de, de... În orice caz, n-a fost deloc drăguţ. Pentru asta aş fi meritat un răspuns din partea administratorului de sistem.

Peste zece minute

RE:

Care administrator de sistem?

După 50 de secunde

RE:RE:

Ei, lasă, nu contează. E un Running Gag între tine şi mine. E OK sâmbătă, la ora 14:00 pentru tine?

Peste un minut

RE:

Sâmbătă, la ora 14:00. E bine. Să ai o zi de miercuri plăcută, dragă Emmi!

După 40 de secunde

RE:RE:

Cu alte cuvinte: "Nu te mai aştepta la mailuri din partea lui Leo miercurea asta, dragă Emmi".

Peste şapte ore

No subject

Dar văd că te ţii de cuvânt!

Peste trei ore

Subject: Nimic special

Leo, mai e aprinsă lumina la tine? (Nu trebuie să-mi răspunzi. Mă întrebam şi eu. Şi dacă mă întreb pe mine, mă gândeam că pot să te întreb şi pe tine, nu?)

Peste trei minute

RE:

Înainte să-ţi dai un răspuns incorect, Emmi: da, e aprinsă. Noapte bună!

După un minut:

RE:RE:

Şi ce faci? Noapte bună.

Peste 50 de secunde

RE:

Scriu. Noapte bună.

Peste 40 de secunde

RE:RE:

Cui îi scrii? Pamelei? Noapte bună.

Peste 30 de secunde

RE:

Nu, ţie! Noapte bună.

Peste 40 de secunde

RE:RE:

Îmi scrii mie? Ce-mi scrii? Noapte bună.

Peste 20 de secunde

RE:

Noapte bună.

Peste 20 de secunde

RE:RE:

A, da, bineînţeles. Noapte bună.

În ziua următoare

Subject: Mai sunt două zile

Dragă Leo, ăsta e ultimul mail pe care ţi-l trimit înainte să fi primit (mai întâi) unul de la tine. Ţi l-am trimis doar ca să-ţi transmit chestia asta. În caz că nu-mi mai răspunzi, ne vedem poimâine la ora 14:00 în cafeneaua

de la centrul de expoziţii. În niciun chip n-o să mă perind prin cafenea ameţită, cu privirea pierdută, căutându-l pe Leo (ca să-mi iau la revedere de la el). O să stau la o masă micuţă, departe de gălăgie, şi-o să-l aştept pe omul care mi-a provocat, în scris, atâtea sentimente contradictorii timp de doi ani, înainte de-a se fi cărăbănit la Boston şi de a-şi fi ferecat dulapul executat la comandă, plin cu sentimente faţă de Emmi. O să aştept până când o să mă găsească şi-o să ia loc la masa mea, ca să punem punct aventurii ăsteia care nu există decât în minţile noastre. De aceea, te rog să te străduieşti să mă recunoşti. După cum ştii, ai trei variante la îndemână. În caz că nu-ţi mai aminteşti cum m-a descris sora ta, te ajut cu plăcere cu

câteva cuvinte-cheie. (Cu toooooooooootul întâmplător, încă mai am mailul ăla de la tine.) Emmi-prototipul sau Emmi-unu: scundă, păr scurt şi închis la culoare (apropo, s-ar putea să fi crescut între timp, după un an şi jumătate), băieţoasă, "se uită la oameni de sus. (O uşoară nesiguranţă disimulată prin aroganţă.)", ţinea capul ridicat, trăsături fine, cu mişcări rapide, speedy, temperamentală. Emmi-doi: înaltă, blondă, sâni mari, feminină, mişcări lente. Emmi-trei: nici înaltă, nici scundă, brunetă, timidă, reţinută, melancolică. Aşa că, eu zic c-o să mă recunoşti. Scrie-mi, sau dacă nu, să ai parte de două zile relaxante, dragul meu. Şi ai grijă ce faci cu cheia aia! Emmi.

Peste zece minute

RE:

Dragă Emmi, mi-ai uşurat situaţia, mai mult decât ai fi vrut, probabil. Te-ai dat clar de gol că eşti Emmi-unu, lucru pe care l-am bănuit oricum. Vrei să ştii prin ce?

După un minut

RE:RE:

Bineînţeles! Îl ador pe psihologul amator din tine, Leo! Văd că ţi se pune în mişcare sângele şi revii din moarte, chiar şi aşa, aflat într-o stare care nu-ţi permite să aeriseşti dulapul ăla cu sentimente.

După 15 minute

RE:

Dragă Emmi-unu, cu toooooooooootul întâmplător, şi eu am păstrat e-mailurile alea de pe vremea când ne puneam diagnostice de la distanţă. La "Emmi-doi" ai ignorat cu desăvârşire adjectivele "foarte suverană", "sigură pe ea, cool", "se uita la bărbaţi fără să pară interesată", precum şi descrierile de genul "picioare subţiri şi lungi" sau "faţa: frumoasă". Mi-ai indicat doar faptul că avea mişcări lente şi sânii mari (lucru care te-a deranjat de când te cunosc). Oricine şi-ar da seama că nu-ţi place de ea. Aşa că, logic, nu eşti tu. Aceeaşi treabă şi la Emmi-trei. Nu te interesează câtuşi de puţin. Îi scoţi în evidenţă tocmai timiditatea, o trăsătură care, probabil, ţi-e cât se poate de straină. Şi nu sufli o vorbă despre "tenul exotic", "ochii mari, migdalaţi" şi "privirea voalată", adică tot ce ar putea s-o facă interesantă. Doar la Emmi-unu eşti mărinimoasă cu observaţiile, dragă Emmi-unu. Ţi se pare important să-mi atragi atenţia că s-ar putea să-i fi crescut părul de culoare închisă, citezi ceva despre "o uşoară nesiguranţă disimulată prin aroganţă", îmi spui că ţinea "capul ridicat" şi îmi aminteşti şi de temperamentul ei. Numai că uiţi să incluzi "agitată" şi "nervoasă". Spui doar că e "speedy". Probabil că trăsăturile astea nu prea îţi plac la tine. Aşa că, dragă Emmi-unu, mă bucur să te întâlnesc în cafeneaua aia, sâmbătă după-masă, cu tot cu părul tău închis la culoare, cu capul tău ridicat şi cu temperamentul ăla speedy. Pe curând, Leo.

Peste zece minute

RE:RE:

Dac-aş fi ştiut că poţi fi (scrie) atât de euforic, doar fiindcă ai impresia că m-ai citit, m-aş fi străduit să par şi mai transparentă, dragul meu. Şi totuşi, te avertizez: e mai bine să fii pregătit pentru oricare dintre ele. Cine ştie ce feste ne joacă viaţa acolo, în lumea largă şi cât de slab sau cât de puternic se reflectă asta aici, înăuntru, unde cuvintele pot să rimeze cu ele însele. Şi apropo, tu erai cel care nu se împăca deloc cu femeile cu sâni mari, dragul meu, nu eu. Simplul fapt că le-am amintit a declanşat o reacţie clară, "oedipală", de stres. Altfel nu pot să-mi explic de ce umbli atâta după potcoave de cai morţi cu "sânii ăştia mari", dacă-mi permiţi să formulez metaforic. Pe curând, Emmi.

Din volumul în pregătire la Editura Trei. Colecţia Fiction Connection. Traducere de Gabriella Eftimie

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO