- "Viaţa mea pe net" a apărut mai întâi în America, iar acum a fost publicat, în traducere, şi în România. În momentul în care scrii ai în vedere un anumit tip de public, cu anumite preferinţe? Prin ce se deosebeşte publicul cititor din România, de cel din State?
- Când am scris primul meu roman, "Visătoarele" (publicat tot la Polirom), am descris - ca fiecare autor aflat la debut, o experienţă mai degrabă personală, care pur şi simplu trebuia să ţâşnească afară. La al doilea roman, am dorit să procedez ca un scriitor profesionist şi să creez o lume şi un personaj cât se poate de diferite de mine, o americancă dintr-un orăşel mic, care nu a călătorit niciodată în afara Statelor Unite, lumea boemă din East Village (unde nu am locuit niciodată). Am vrut, de asemenea, să scriu despre un subiect cu care foarte multe persoane să se poată identifica, şi anume povestea unei tinere lovite de recesiune, care trebuie să o ia de la zero şi care petrece foarte mult timp pe internet unde, evident, dă de bucluc. În epoca globalizării cred că publicul cititor din România şi cel din America au foarte multe lucruri în comun. Şi tinerii din România au fost loviţi de recesiune, şi tinerii din România se simt deseori singuri, şi tinerii din România petrec din ce în ce mai mult timp pe net, şi tinerii din România sunt preocupaţi să îşi descopere vocaţia şi doresc să se maturizeze urgent ca adulţi, să găsească o iubire adevărată sau măcar un partener de ieşit în oraş în weekend. Cred că principala deosebire este că publicul cititor din România este mai omogen din punct de vedere rasial şi cultural decât cel din SUA, unde populaţia este atât de diversă.
-"Viaţa mea pe net aminteşte de ultimele trenduri ale blogurilor.", scriau cei de la "Amazon Breakthrough Novel Award Review". Care sunt cele mai noi tendinţe ale blogurilor şi în ce fel noile tehnologii de comunicare pot ajuta un scriitor? Se poate vorbi şi de o deformare a scriiturii în cazul dependenţei de blog?
- Se scrie foarte mult pe bloguri, pe internet, peste tot. Scriitorul nu mai este un reprezentant al elitei ca acum 100 sau 20-30 de ani, înainte de internet. Toată lumea e într-un fel sau alta scriitoare. Se scrie foarte sincer, foarte dezinhibat, foarte imediat. Aproape că sunt mai mulţi scriitori decât cititori. Multă lume citeşte mai mult blogurile şi comentariile cititorilor din reviste, decât articolele şi cărţile scriitorilor sau jurnaliştilor profesionişiti. De ce? Pentru că sunt deseori mai sincere şi mai amuzante. Există din ce în ce mai puţin timp pentru a citi romane. Ca scriitor găsesc acest fenomen copleşitor şi mă întreb adesea, şi cu cea mai mare seriozitate, ce să scriu şi cum să scriu pentru a fi relevant în acest climat super mobil, cu cititori super-aglomeraţi, unde curentele vin şi trec, şi tot ce era ieri la modă - undergroundul, tinerii furioşi, postmodernismul etc. - a devenit ceva deja fumat, desuet. Pe scurt, valul merge fără tine, independent de tine, şi trebuie să fii pe val ca să fii citit. Nu cred că se poate vorbi de o deformare a scriiturii, pentru că a deforma are o conotaţie negativă, şi nu cred că această tendinţă este nici negativă, nici pozitivă. Pur şi simplu este. Provocarea pentru mine este să scriu ceva care respiră viaţă, e relevant şi nu plictiseşte audienţa de azi, care e compusă în mare parte din generaţia cititorilor de bloguri şi a bloggerilor. De aceea am ales să scriu VIAŢA MEA PE NET la persoana întâi, (de fapt este un fake memoir), ca să păstrez această stare de senzaţie imediată, de povestire sincopată, amuzantă, cu sufletul la gură, a unei fete de cultură şi educaţie obişnuite, aşa cum se relatează pe bloguri.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
