„Astăzi sunt Justin. Cumva ştiu asta – mă cheamă Justin – şi, în acelaşi timp, ştiu că în realitate nu sunt Justin, că doar îi împrumut viaţa pentru o zi. (…) Ieri am fost o fată dintr-un oraş despre care bănuiesc că e la două ore depărtare. Alaltăieri am fost un băiat dintr-un oraş aflat la o distanţă de trei ore de primul. Încep deja să uit detaliile cu privire la ei. Trebuie s-o fac, altfel nu-mi voi mai aminti niciodată cine sunt de fapt.”
Imaginaţi-vă un individ/personaj/suflet cândva în istorie – întâmplător ce aflăm se întâmplă în zilele noastre, dar potrivit numărătorii zilelor, care înseamnă tot atâtea capitole, personajul e în lume de zeci de ani –, imaginaţi-vă deci un fel de suflet călător care trece în fiecare zi în alt trup, fată sau băiat, urât sau frumos, slab sau gras, leneş sau muncitor, inteligent sau delăsător, cu părinţi iubitori sau indiferenţi, de fiecare dată altă experienţă, alt trecut, dar el creşte, devine adolescent, apoi tânăr adult. Şi asta la nesfârşit. Nu contează rasa, religia. Singura lui lege este să nu se implice prea mult în ziua în care asistă la viaţa unui trup, să nu se ataşeze de nimic, să evite să fie remarcat. Până când îşi încalcă propria regulă. Iar într-o zi se declanşează un clic şi, pe când se afla în trupul unui băiat, o întâlneşte pe iubita neglijată a acestuia şi se declanşează un sentiment ciudat, care creşte, creşte, indiferent prin câte alte trupuri călătoreşte eroul nostru, al cărui nume e doar o iniţială, prima literă din alfabet, A. Şi, spre deosebire de tot ce făcuse până atunci, A. o caută pe fată indiferent în ce trup s-ar fi aflat el, iar treptat sentimentul nedefinit de la început se transformă în iubire, una imposibilă. În sfârşit a găsit pe cineva alături de care vrea să rămână. Chiar dacă nu poate.
Rareori un scriitor a abordat mai original şi mai simplu sentimentul iubirii.
David Levithan (născut în 1972) este un autor american de ficţiune pentru tinerii adulţi, cu mare succes. Prima sa carte, Boy Meets Boy, a apărut în 2003 şi a fost urmată de numeroase romane şi volume de povestiri. „Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea – declară Levithan. Te face să vrei să alegi personaje, să construieşti scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubeşti stă în faţa ta, iar tu vrei să faci tot ce-ţi stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârşit posibilă. Iar când sunteţi doar voi doi, singuri într-o cameră, poţi să pretinzi că aşa este, că aşa va fi.” O idee formidabilă, cu personaje vii dintr-o singură trăsătură. „Când prima dragoste se sfârşeşte, cei mai mulţi oameni ştiu că vor veni şi altele – declară A. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri. Eu nu am o astfel de consolare. De asta mă agăţ din răsputeri. De asta e atât de greu.”
Întrebarea pe care o pune implicit scriitorul este o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfăţişare în fiecare zi?
Întrebările din ziua 6015 sunt esenţiale.
Fără promisiuni, fără viitor, chiar fără trecut, să trăieşti numai şi numai în prezent. E posibil? E posibil să te îndrăgosteşti în mai puţin de o zi? La ce trebuie să renunţi când ajungi să iubeşti?
Un roman remarcabil, pe care ar cam trebui să-l citească toţi adolescenţii. Şi nu numai ei.
David Levithan – Zi după zi, editura Trei, colecţia Fiction Connection - Young. Traducere din engleză de Lidia Grădinaru
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
