În cârciuma dintre ruine şi balalaica este beată
În noaptea asta ies din mine, voi deveni altcineva
Şi poate, totuşi, voi afla de ce-ntr-o viaţă spulberată
Am fost, cândva, altă femeie care-şi dorea să fie eu.
Doi ochi vrăjiţi, din altă lume, celest, imperial, albastru
Mă strigă ireal, pe nume, îmi sunt şi boltă şi hotar
E poate un destin cu har care îmi mângâie dezastrul
Mi-e milă de acea femeie care-şi dorea să fie eu.
Poate-i un sfânt care coboară cu mine-n cârciuma uitată
Poate definitiv e seară, peste ce n-am dorit să fiu
Acum chiar simt şi parcă ştiu, o încordare de-altădată
Am fost, cândva, altă femeie care-şi dorea să fie eu
S-a frânt coloana verticală a unui ev, în care plâng
Tăcerea asta milenară dă balalaica de pereţi,
Nu te opri, aşa înveţi să sorbi lumina din adânc
Mi-e milă de acea femeie care-şi dorea să fie eu.
Rămâne forţa poeziei, învingătoare în prăpăd,
Rămâne lacrima trufiei, peste absenţa necesară
Şi peste jale este vară, filmul îl ştiu, l-am scris, îl văd
Femeia veşnic amânată va obosi să fie eu.
Clara Mărgineanu s-a născut pe 4 iulie 1972, la Bucureşti. A debutat cu poezie, în revista „Luceafărul”, în 1991 şi cu volumul ,,Actul Întâi sau Cupa cu iluzii”, în 1995. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2001. A publicat 10 volume de versuri şi două cărţi de publicistică, interviuri şi reportaje literare.
Cea mai recentă carte apărută este „Blue Woman”, o antologie de versuri bilingvă, cu traducerea în engleză de Adrian G. Sahlean. Volumul a apărut în iulie 2015, la Editura ,,Global Art”, Boston, U.S.A.
Poemul de faţă este inclus în volumul ,,Sărutul femeii poem”, care va apărea în această toamnă, la 20 de ani de la debutul editorial al autoarei.
Fotografia autoarei de Emilia Nicolae
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
