Premiul Nobel pentru literatură a declanşat chiar din ultima săptămână a lunii august o aventură palpitantă de pariuri şi prognoze, de predicţii şi previziuni. În fruntea listei s-a aflat de la început Haruki Murakami (şi acolo a rămas!), urmat de Mo Yan, după care au început oscilaţiile, dar scriitorul chinez a rămas constant, între primii cinci.
În "serialul" apărut în ZD, am iniţiat şi eu un joc al predicţiilor, reiau ideile din al treilea episod: 1. premiul ar putea merge în Asia; 2. prima candidată este China; 3. prim favorit este Mo Yan. Ca mine au gândit foarte mulţi, dovadă cota lui Mo Yan la pariuri. În fond, alegerea juriului suedez pică la vreme, ca un fruct copt. Pur şi simplu, venise vremea lui Mo Yan să primească laurii!
Îmi amintesc că în 2000 premiul decernat unui autor chinez - Gao Xingjian, care trăieşte în Franţa, a generat multe semne ale mirării, fiind complet necunoscut. În China, dincolo de faptul că nu era agreat politic, s-a făcut haz, cu declaraţii că literatura contemporană a Chinei are cel puţin vreo 200 de scriitori mai valoroşi. Dar, pentru noi, ceilalţi, cititori din lumea întreagă, problema, cred, a fost alta: nu este un mare scriitor.
Traduceri în limbi de circulaţie nu l-au impus, n-au făcut din el ţintă pentru editori, nici nu ştiu dacă a fost tradus în română. Merită făcut un exerciţiu şi puşi alături câştigătorii premiului Nobel în anii ce încheie ultimele două decenii, 2000 şi 2010. Suportă comparaţie cei doi laureaţi: Gao Xingjian şi Mario Vargas Llosa?
Cu Mo Yan, lucrurile se petrec invers: este un autor uriaş, tradus în toată lumea, piratat în propria ţară! Da, el suportă comparaţia nu doar cu Mario Vargas Llosa ca valoare literară, ci mai ales cu Gabriel García Márquez, fiind numit ba "Márquez al Chinei", ba "Faulkner al Chinei". Comparaţiile în sine lămuresc lucrurile, dar li se adaugă alte asocieri, ce trec de cercul nobelizării, cu Franz Kafka sau François Rabelais.
Mo Yan face parte din specia autorilor hărăziţi cu darul poveştii şi imaginaţie debordantă. Biografia i-a şlefuit darurile - copilărie la ţară, când unica distracţie erau poveştile spuse de bătrâni lângă foc (a recunoscut că datorează bunicii sale istoriile extraordinare) şi apoi experienţele trăite: respins de la şcoală, datorită familiei înstărite, munca la câmp, intrarea în armată, care-i asigură hrană şi posibilitatea de a studia şi a scrie.
Să nu ne lăsăm amăgiţi: Mo Yan cunoaşte foarte bine tradiţia culturală a Chinei (despre care noi ştim prea puţin în ignoranţa noastră), aparţine generaţiei afirmate în anii 80, i-a citit pe marii scriitori ai modernismului. Şi probabil i-a citit în codul propriu, căutându-şi calea şi formula unică. Pe care aş numi-o, inspirată de motivaţia juriului suedez, nu realism magic, ci realism halucinant.
După o primă operă întinsă - "Ridichea străvezie" (Toumingde hongluobo,1985), apare "Sorgul roşu" (Honggaoliang, 1987) ce-i aduce succesul, îl propulsează în lume, fiindcă ecranizarea semnată de Zhang Yimou câştigă în 1988 Ursul de aur la Festivalul de la Berlin. Am văzut în acelaşi an filmul, nu mai ştiu dacă am înregistrat numele autorului, dar am în memorie şi azi imaginile cu drumul miresei şi lanul de sorg.
Au urmat romanele cu titluri incitante: "Cântecele usturoiului din Paradis" (Tiantang suantai zhi ge, 1988), "Ţara băuturii" (Jiu guo, 1993), "Sâni bogaţi şi fese mari" (Fengfu feitun, 1995), "Patruzeci şi una de bombe" (Sishiyi pao, 2003), "Obosit de viaţă, obosit de moarte" (Shengsi pilao, 2006). În limbile de circulaţie traducerile vin rapid, la doi, trei ani de la publicarea lor în China.
Ultimul roman - "Obosit de viaţă, obosit de moarte" (considerat de cunoscători capodopera autorului) a apărut în Suedia în primăvara acestui an, cu impact foarte puternic asupra publicului, poate şi asupra juriului. Traducerile în franceză, în germană, în engleză au apărut începând cu 2009, iar în 2012 romanul a fost reeditat în format de buzunar. La fix!
În limba română, romanul urmează să fie lansat la Gaudeamus. Denisa Comănescu a mai plusat un laureat Nobel şi un traducător extraordinar, Dinu Luca, pe măsura originalului, care a oferit în "Sorgul roşu" (Humanitas fiction, 2008) proba unei tălmăciri, o repet, ce sfidează superlativele. Să mi se îngăduie încă o predicţie... tot previzibilă: "Obosit de viaţă, obosit de moarte" va fi revelaţia târgului de carte din noiembrie!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
