• Leu / EUR4.7354
  • Leu / GBP5.3426
  • Leu / USD4.2876
Ziarul de Duminică

Amintirile unui om liber (VI)

23 mar 2004 26



Cabinetul Constantin Argetoianu (instalat la 23 septembrie 1939) este inlocuit la 24 noiembrie acelasi an de un guvern condus de Gheorghe Tatarescu. Dupa cum am vazut din episoadele trecute ale acestui serial, Tatarescu fusese chemat din postul de ambasador la Paris (9 decembrie 1938 - 30 august 1939). Instalarea sa ca prim-ministru venea dupa cateva consultari pe care regele Carol II lasase impresia ca le-a purtat cu cativa consilieri regali (C.Prezan, Al. Vaitoianu, G.G. Mironescu, N. Iorga s.a.). La 23 noiembrie 1939, Carol II nota in jurnalul sau: "Este o vasta farsa pe care o joc si care trebuie sa dea impersia ca caut un guvern. Este nevoie ca eu sa fiu acoperit in viitor, pe cat este posibil; va fi unul din punctele cari vor trebui sa fie puse cu toata energia in fata noului presedinte de Consiliu. De fapt, nu prea mi-au dat sfaturi acesti domni batrani, nici eu nu le-am cerut o consultare, ci numai de la fiecare cum vede situatia." Un zambet amar se naste, citind insemnarile lui Al. Iacovachi (1876-1956) despre incercarile de a descifra "tainele" unei "vaste farse", ca aceea pe care o inregistra in notatiile sale. (Ioan Lacusta)





Prima grija a domnului Tatarescu dupa chemarea sa la putere a fost aceea de a spune ca guvernarea sa va fi o guvernare de stanga. Toate aceste banuieli sunt plauzibile. Fapt este ca domnul Argetoianu a inteles sa traga toate consecintele demisiunii sale din fruntea guvernului, prezentand Senatului si pe aceea din functia de prezident al maturului corp, demisiune pe care insa Senatul a raspins-o in unanimitate.



Putinii prieteni politici ai domnului Argetoianu, despre care acesta spunea regelui, care in momentul numirii sale ca prim-ministru il indemna sa nu prea impaneze slujbele cu partizani de ai sai: "O, sire, partizanii mei politici incap intr-un singur taxi", vor cunoaste acum din nou painea opozitiei.



Pentru acestia, domnul N. Ottescu se plange ca de abia se asezase ca rezident regal al Tinutului Marea, ca deodata fu chemat la Bucuresti pentru a deveni ministru si ca acum sarmanul...



Se poate ca pentru a da Aliatilor toata siguranta lealitatii sale, regele sa fi incredintat puterea domnului Tatarescu, ca unul care fiind fost ambasador la Paris prezenta fata de Aliati toate garantiile dorite. Si reactiunea Germaniei la aceasta numire nu a intarziat, caci regele nu luase inca cunostinta de lista ministeriala pe care i-o prezentase noul sef al guvernului, ca domnul Fabricius, ministru Germaniei, vine sa vada pe domnul Urdareanu si ii spune ca numirea domnului Tatarescu nu va fi bine vazuta la Berlin, unde se stie ca noul sef al guvernului fusese rechemat de la Paris tocmai pentru ca era prea favorabil Aliatilor.



In sfarsit, lucrurile s-au impacat prin numirea domnului Gigurtu nu la industrie, dupa cum ar fi dorit-o Legatiunea Germaniei, ci la Lucrari Publice. Se pare ca domnul Gigurtu a dat domnului Fabricius, atat prin activitatea sa in presa, cat si prin convingerile sale, toate garantiile dorite.



In momentul cand domnul Tatarescu era pe punctul de a deveni ceea ce este, a crezut oportun sa faca o vizita domnului Dinu Bratianu, care refuzase din toamna anului trecut orice relatiune cu dansul, in urma unei scrisori pe care domnul Tatarescu i-o adresase cu prilejul inaugurarii monumentului lui Ionel Bratianu. Noul prezident al Consiliului a spus domnului Bratianu ca vine din inalt ordin sa incerce sa obtie colaborarea unora din personalitatile de seama liberale. Prezenti erau la aceasta intrevedere domnii dr. Costinescu si George Bratianu, pe langa care s-au facut cele mai mari insistente pentru a obtine colaborarea sa in guvern.



Ambii insa au refuzat, dupa cum a refuzat si domnul Mihalache, care a spus domnului Tatarescu ca el nu va intra in guvern decat impreuna cu partidul sau. De asemenea, a refuzat si domnul Cancicov, caruia i se oferea Ministerul de Finante. Nu se stie daca refuzul acestuia din urma nu era motivat de grija pe care fostul ministru de Finante o are de a-si pastra situatiunea in numeroasele Consilii de Administratie din cari face parte.



Domnul Dinu Bratianu a rugat pe domnul Tatarescu sa-i arate: 1) ce masuri intelege sa ia pentru indreptarea situatiunii finantelor statului; 2) daca nu crede ca formarea unui guvern national este singura solutie care ar permite tarii si Coroanei iesirea din situatiunea de astazi; 3) care este programul de guvernare al domnului Tatarescu.



La toate aceste intrebari precise, domnul Tatarescu a raspuns prin generalitati si, mai ales, prin ceea ce se numeste in frantuzeste "des lieux communs". Domnia sa a facut insa un staruitor apel pe langa seful liberalilor, aratandu-i ca socoteste vinovata abtinerea conducatorilor liberali si ca rezerva lor ar putea sa fie daunatoare intereselor tarii. Domnul Bratianu a asigurat pe domnul Tatarescu ca Partidul Liberal constituie o rezerva gata oricand sa dea concursul sau Coroanei.



In programul pe care l-a citit la radio in seara de marti 28 noiembrie, domnul Tatarescu a precizat directivele pe care le va imprima guvernarii sale, atat pentru nevoile imediate, cat si pentru opera de guvernare mai indepartata, care in materie de politica externa precizeaza: "Mentinerea integrala si leala a neutralitatii Romaniei in cadrele politicii sale de pace si de concordie internationala".



Aceeasi idee a fost dezvoltata si de domnul Gafencu in discursul pe care l-a rostit in fata Senatului in seara zilei de 29 noiembrie 1939. Ca un rasunet al conversatiunii pe care a avut-o cu domnul Dinu Bratianu, notez comandamentul pe care prezidentul Consiliului il adresa clasei conducatoare: "Aceasta clasa conducatoare trebuie, prin actele si atitudinile ei, sa se aseze in fruntea cruciadei pornite pentru indeplinirea poruncilor solidaritatii nationale. Ea trebuie sa fie in acest greu ceas pilda de intelegere, pilda de munca, pilda de jertfa".



Aluziunea este clara, dar nu cred sa aiba, in imprejurarile actuale, vreun rasunet. Singurul dintre liberali care a auzit chemarea a fost domnul (Ion) Nistor. E prea putin, e prea neinsemnat personajul, pentru ca sa se produca miscarea pe care domnul Tatarescu o asteapta de la publicarea programului sau de guvernare. Despre domnul Maniu, nici nu poate fi vorba, acesta este deocamdata exclus de la viata politica a tarii.



S-a stabilit traditia sa se adune de ziua Sfantului Mihai la un ospat, prezidat de rege, toti cavalerii Ordinului "Mihai Viteazul". Anul acesta lucrurile s-au intamplat altfel. Prefectul Politiei a fost invitat sa cerceteze oaspetii chemati la aceasta masa, pentru a vedea daca ei nu poarta asupra lor arme. Domnul Gabriel Marinescu a raspuns ca-i este cu neputinta sa execute un asemenea ordin. Temerea unui atentat a indemnat guvernul sa contramandeze masa. In cercurile diplomatice romanesti se explica aceasta contramandare prin faptul ca la aceasta masa erau invitati de obicei si cavalerii francezi ai Ordinului, intre care si generalul Lerond. Ca Franta, fiind beligeranta si Romania neutra, invitatiunea unor ofiteri straini era nepotrivita si ca astfel stand lucrurile masa a fost contramandata.



In ceea ce priveste pe generalul Gabriel Marinescu, se explica faptul ca el nu mai face parte din guvern pe motivul ca, dupa asasinarea lui Armand Calinescu, dusese negocieri cu asa-zisii reprezentanti autorizati ai fostei Garzi de Fier, pentru a-i aduce la o impacare. In special, generalul Marinescu negociase cu domnul Garneata, unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Corneliu Zelea Codreanu si se pare ca se ajunsese la rezultate precise, ca de pilda inscrierea in masa a gardistilor in FRN. Acestia insa cereau ca omoratorii omoratorilor lui Calinescu sa fie judecati, condamnati si executati. Bineinteles, cererea lor a fost indepartata fara discutie si s-a cautat sa se gaseasca o alta baza de intelegere. Tocmai pe cand generalul Marinescu era in cautarea acestei formule, politia a descoperit nu mai putin de 14 (patrusprezece) depozite de arme si munitiuni apartinand gardistilor.



Domnul Tatarescu s-a folosit de aceasta imprejurare care nu era nicidecum spre lauda discernamantului domnului Tatarescu, pentru a-l exclude din guvern, lucru pe care regele a trebuit sa-l consimta. Pentru a alina insa rana, regele a conferit omului care-l pazise cu mult devotament panglica Marii Cruci a "Stelei Romaniei". Opinia publica romaneasca a resimtit o vadita usurare la plecarea acestui personagiu de trista amintire.





CITAT





"In special, generalul Marinescu negociase cu domnul Garneata, unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Corneliu Zelea Codreanu si se pare ca se ajunsese la rezultate precise, ca de pilda inscrierea in masa a gardistilor in FRN. Acestia insa cereau ca omoratorii omoratorilor lui Calinescu sa fie judecati, condamnati si executati. Bineinteles, cererea lor a fost indepartata fara discutie si s-a cautat sa se gaseasca o alta baza de intelegere. Tocmai pe cand generalul Marinescu era in cautarea acestei formule, politia a descoperit nu mai putin de 14 (patrusprezece) depozite de arme si munitiuni apartinand gardistilor."

Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7354
Diferență: 0,0042
Ieri: 4.7352
Azi: 4.2876
Diferență: -0,2397
Ieri: 4.2979
Azi: 5.3426
Diferență: 0,259
Ieri: 5.3288
Azi: 4.3067
Diferență: -0,3678
Ieri: 4.3226