Ziarul de Duminică

Anul literar 2010 (I). Poezia/ de Bogdan Creţu

Anul literar 2010 (I). Poezia/ de Bogdan Creţu

Autor: Cretu Bogdan

10.02.2011, 23:43 66


Oricât m-aş feri de stereotip, la început dean trebuie să comit un text de bilanţ; fireşte, nu poate fi vorbade un bilanţ personal, frivol şi indecent, ci de unul al domeniuluide care mă ocup şi la care, scuzaţi-mi modestia, măpricep.

Pe scurt, voi încerca să trag linie şi să vădce alegem din producţia literară de peste an. Despre multe dintrecărţile pe care le voi pomeni am apucat să scriu până acum, desprealtele îmi rămâne să mă pronunţ. Inutil să mai precizez: nu e aicilocul unor analize atente, fără de care verdictele nu prea conving;şi totuşi, într-un articol de acest gen, selecţia vorbeşte de lasine.

Bineînţeles că un critic literar, fie eloricât de harnic şi de atent la cărţile noi, fie oricât de ambiţiosşi de hotărât să scrie săptămânal despre imediata realitate (or, euam renunţat, slavă Domnului, de ceva vreme la astfel de dificile şinobile mize) nu poate citi tot ce apare. Se poate, în schimb,orienta foarte bine şi ştie că, acolo unde colegii de salahoriecritică se pun de acord, ceva trebuie să fie. Scopul nu este săscrii primul despre cutare roman, ci să scrii cât mai aplicat, câtmai aproape de intimitatea cărţii.

În fine, parcurgând câteva zeci de volume aleanului 2010, scriind despre destule, cred că pot să am o imaginecât de cât pertinentă despre ce merită citit. A mai pomeni şicărţile proaste în condiţiile în care, har Domnului, au apărutdestule bune şi foarte bune mi s-ar părea pierdere detimp.

În primul rând, anul 2010 a fost unul alrevenirii poeziei, după câţiva ani de stand by. Nu de mult,în revista Paradigma, chiar iniţiasem, împreună cu ŞtefaniaMincu, o anchetă despre criza poeziei, în special a celei tinere.Acum simt nevoia să dau înapoi sau măcar să nuanţez situaţia. Astapentru că în ultimele luni am primit şi am citit cu mare bucurievolume foarte bune, ale unor poeţi din diferitegeneraţii.

Optzecişti

Cu ce să încep? Cu seniorii, că aşa epoliticos. În sfârşit, a apărut, la Editura Charmides, volumul luiIon Mureşan (în fotografie), "cartea Alcool". E o carte carea meritat aşteptările; dacă un Paul Cernat sau un Cosmin Ciotloşi-au reproşat unele scăderi ale tonului, mi se pare mai importantsă remarc faptul că unele texte, cele mai multe, de fapt, sunt laun nivel intangibil pentru cei mai mulţi poeţi de azi. Ion Mureşaneste, clar, un extraordinar poet, unul capabil să dea texte nu doarmemorabile, ci chiar capodopere. Or, în "cartea Alcool" suntcâteva astfel de poeme de graţie, care se întâmplă rar nu doar înviaţa unui poet, ci chiar în producţia unei întregigeneraţii.

Nu aş uita nici volumul lui Liviu IoanStoiciu, "Pe prag(Vale-Deal)", care conţine un felde clasicizare a fragmentarismului specific autorului. Întru totul,o carte de cea mai bună calitate.

Pentru că tot e vorba despre optzecişti (cu toate că LIS a făcutmereu figură aparte), nici poemele scoase de prin sertare carealcătuiesc "Nimic"-ul lui Mircea Cărtărescu nu sună delocrău, chiar dacă procedeele pe care mizează le trădează vârsta.Scoase din context, ele pierd însă mult, documentează un momentdepăşit al poeziei postmoderniste şi atestă încă o dată cărenunţarea la poeziei a autorului "Levantului" a fost unaabsolut logică, în ordinea firească a lucrurilor.

Dintre optzecişti, Romulus Bucur a revenit cuun excelent volum, "O seamă de personaje secundare"; cred căîncepe să se vadă că e vorba de unul dintre cei mai importanţipoeţi optzecişti, mai mult chiar, de unul dintre cei maiinfluenţi.

Traian T. Coşovei, un clasic alpostmodernismului, semnează volumul "Aerostateplângând".

La finalul anului, Ioan Moldovan, un optzecistîmblânzit, publică "Mainimicul".

Cred că e suficient pentru a putea discutadespre o revenire în forţă a tineri-bătrânilor optzecişti; aceastăgeneraţie, iată, nu se predă şi bine face, pentru că mai are multede spus.

Nouăzecişti şidouămiişti

Trecem la poeţii mai tineri. Chris Tănăsescu(un poet special, printre puţinii, alături de Radu Andriescu, carechiar ştiu, mănâncă pe pâine poezia actuală americană şi desprecare îmi propun să scriu de câţiva ani şi tot nu mai apuc) apublicat un volum experimentalist, ca de obicei, intitulat"Cartea de la Curtea şi alte 9 topologii".

Din Iaşi, a fost pentru mine o descoperirepoetul Sebastian Drăgulănescu, pe care îl ştiam doar în calitate decercetător, parcimonios şi el. Cele două volume distincte adunateîntre două coperte (pe care stă scris "Somnul paradisului.Scrisori către Amélie") m-au convins însă că e vorba de un poetcare chiar merită atenţie susţinută. Şi, probabil, şi o circulaţiemai bună.

Caius Dobrescu a revenit la poezie, dupăatâtea stagii eseistice şi romaneşti, cu volumul "Odă libereiîntreprinderi".

Robert Şerban a dat tiparului cea mai bunăcarte a sa de până acum, "Moartea parafină", una care îi vamodifica profilul în ochii criticii mai firoscoase, care aşteaptăde la poezie gravitate, profunzime vizibilă,ostentativă.

În fine, ca să rămânem în cadrul aceleiaşigeneraţii, a autorilor lansaţi în anii '90, Daniel Bănulescu cautăsă ne convingă "Ce bine e să fii DanielBănulescu".

În fine, m-am bucurat să citesc un al treileavolum al unei trilogii semnate de Anca Mizumschi, intitulat"Versouri", o carte despre asumareamorţii.

Una dintre vocile cele mai originale, unadintre poetele cele mai discrete şi mai profunde este, după minteamea, Doina Ioanid, care, la cinci ani după "Poemele detrecere", a ieşit anul acesta cu o carte de maturitate deplină,"Ritmuri de îmblânzit aricioaica". Cred că e vorba de unadintre cele mai deosebite cărţi de poezie din ultimiiani.

Radu Vancu s-a depăşit pe sine anul acesta,publicând două volume care anunţă că poezia sa o ia pe alte căi, nuînainte de a-şi face bilanţul: pe de o parte ludica, livresca,intertextuala "Sebastian în vis", un basm liric, o cartedespre spaima de a fi descoperit fericirea în paternitate, pe dealtă parte, "Amintiri pentru tatăl meu", un kaddishtragic, o tentativă de acceptare a unei traume a adolescenţei,îmblânzită, poate, sau doar ţinută sub control prin intermediulpoeziei.

Tot din Sibiu (deşi, de fapt, din Botoşani),Rita Chirian a publicat "Poker face", o carte ce schimbă,reuşit, formula care a impus-o în "Sevraj" ca pe una dintrepoetele de prim raft ale generaţiei 2000.

Dumitru Bădiţa atarge atenţia cu cea mai bunăcarte a sa de până acum, "Invitat la Săvârşin", carecuprinde poeme în proză de o fantezie jucăuşă, ce îi face pemajoritatea poeţilor congeneri (şi pe subsemnatul, de ce să trec cuvederea?) personaje mai mult ori mai puţin recognoscibile, darmereu plauzibile.

Teodor Dună a publicat, la începutul anului,un foarte bun volum, "De-a viul", care îi consolideazăpoziţia aparte în cadrul generaţiei.

Andra Rotaru a confirmat cu "ŢinuturileSudului", o carte mai matură decât volumul de debut, nici el deneglijat.

Ofelia Prodan a atras şi ea atenţia cu o bunăcarte, intituală "În trei zile lumea va fidevorată".

Ca debut, am remarcat un poet numit M.Duţescu, al cărui volum, "şi toată bucuria acelor anitrişti", a şi primit câteva premii.

Nu întâmplător, tot anul acesta a apărut şi oantologie a poeziei generaţiei 2000, "Poezia antiutopică",realizată de Daniel D. Marin, care a avut ambiţia, fără a şi reuşi,să adune cam tot ce a dat poezia ultimilor 10 ani mai valoros.Chiar dacă nu are o structură critică solidă (o antologie esteexact ceea ce mulţi nu înţeleg: o operă critică, nu un florilegiude texte), ea are meritul de a marca faptul că generaţia 2000 îşiare clasicii săi şi că a atins un nivel de maturitate ce opredispune, de acum, către studiile de sinteză.

Mai notez şi că, în plină criză, a apărut ofoarte frumoasă editură, care pubică, în special, tineri poeţi şiprozatori: Casa de Pariuri Literare.

Ştiu, e cam telegrafică această dare de seamă,dar ea nu se doreşte decât un biet inventar, fără mari pretenţii;sper că nu e doar unul al lecturilor mele, ci şi unul, fie şidiscutabil, al poeziei anului 2010. Din păcate, sunt conştinet cămulte cărţi nu au ajuns la mine şi, sigur că da, că pe destulealtele care mi-au ajuns nu am apucat să le citesc. Două-treititluri sunt oricând de adăugat la această listă, dar, în mare,panorama acestui an în materie de poezie cam aceastaeste.

BOGDAN CREŢU(născut la 21 ianuarie 1978, în judeţulConstanţa) este lector la Catedra de Literatură Română din cadrulFacultăţii de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi. Doctorîn filologie, cu distincţia magna cum laudae, din iulie2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şieseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilordin România; Premiul pentru debut al revistei "Convorbiriliterare"); Matei Vişniec - un optzecist atipic (Premiulpentru debut al "Ziarului de Iaşi", nominalizat la Premiul pentrudebut al revistei "România literară"), Lecturi actuale. Paginidespre literatura română contemporană (Premiul pentru criticăal revistei "Ateneu"), Utopia negativă în literatura română.Cronicar literar, eseist; a publicat în jur de 500 de articole îndiferite reviste culturale. Semnează prefeţe la numeroase volume,antologii etc. Redactor al revistei "Paradigma". Membru al UniuniiScriitorilor din România şi al Asociaţiei pentru LiteraturăGenerală şi Comparată. Din 2006, semnează o rubrică săptămânală în"Ziarul de Iaşi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" aRadio Iaşi, din 2006.


AFACERI DE LA ZERO