Eugen Negrici
Emanciparea privirii
Despre binefacerile infidelităţii
Editura Cartea românească
„Cartea aceasta – spune autorul – vorbeşte despre «travaliul necontenit», despre activitatea creatoare a interpretului şi despre transformarea acestuia într-un personaj conştient de rolul lui, stimulat de sentimentul euforizant că e capabil să încetinească procesul convenţionalizării, că poate să se opună instituţionalizării percepţiei şi socializării obiectului. Un personaj care visează să creeze, pe cont propriu, o realitate expresivă (...), o lume unde nu contează decât jocul imaginaţiei.” Prin urmare, un studiu care propune o poietică a receptării înnoitoare, oferind exemple pentru un îndrumar de educare a privirii, de orientare în hăţişurile textului, dar şi în lumea artelor plastice, avansând câteva metode de stimulare a percepţiei, de cultivare şi reformare a imaginaţiei.
Liviu Ioan Stoiciu
Vrăjmaş
Editura Polirom
„Iordache, absolvent de geografie repartizat ca profesor într-o comună din Oltenia, e nemulţumit de viaţa pe care o duce şi se călugăreşte. După o aventură de o noapte cu o străină va părăsi însă mânăstirea, fiindcă amintirea păcatului nu-i dă pace. Îşi găseşte liniştea mult dorită alături de Oana, o tânără văduvă frumoasă şi bogată, însă la un moment dat citeşte pe Internet tot felul de teorii esoterice şi pseudoreligioase. Curând, Iordache începe să creadă că e vizitat ba de înger, ba de diavol. Mai mult, are convingerea că este controlat prin telepatie de un misterios personaj din Bucureşti, Ivan, un jurnalist pe care sentimentul ratării îl împinge spre esoterism. Aşadar, îşi părăseşte iubita însărcinată şi se refugiază pentru scurtă vreme la altă mânăstire, apoi urma i se pierde. Plecată în căutarea lui Iordache, Oana ajunge să-i împărtăşească neliniştile, iar în mintea ei încolţeşte bănuiala că fiul pe care urmează să-l nască ar putea fi o întrupare a diavolului.”
Nikos Kazantzakis
Căpitanul Mihalis
Libertate sau Moarte
Editura Humanitas fiction
Traducere din neogracă şi note de Ion Diaconescu. Romanul este una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Kazantzakis. „Când am început, acum, la bătrâneţe, să scriu Căpitanul Mihalis, scopul meu ascuns a fost acesta: să salvez, îmbrăcând-o în cuvinte, priveliştea lumii aşa cum au creat-o ochii mei de copil. Şi când spun priveliştea lumii vreau să spun priveliştea Cretei”, scrie autorul în prologul romanului său, o impresionantă frescă istorică şi totodată o emoţionantă poveste bazată pe evenimente reale din tulburata existenţă a insulei Creta, patria autorului. S-a spus despre această carte că se aseamănă din multe puncte de vedere cu „Pentru cine bat clopotele”. Căpitanul Mihalis apare pentru prima oară tradus din neogreacă.
Oscar Lemnaru
Omul şi umbra
Editura Nemira
Colecţia: Nautilus SF. Este singurul volum publicat vreodată de scriitorul interbelic Oscar Lemnaru, un volum de proze scurte cu specificul modernismului interbelic. Un om se refugiază în singurătate şi în oglindă. Orologiul unei biserici străvechi încremeneşte brusc fără ca nimeni să înţeleagă de ce. Un condamnat la muncă silnică pe viaţă reuşeşte să evadeze după şapteseprezece ani de închisoare. Un savant e prins în mrejele cercetării. Un tânăr învaţă de la o vrăjitoare bătrână cum să se ascundă în umbra sa. Bizarerii dintr-un imaginar ce poartă amprenta epocii se întâlnesc în proze scurte. Oscar Lemnaru (1907-1968), pe numele său adevărat Oscar Holtzman, a fost un membru activ al boemei bucureştene, autor a numeroase calambururi şi vorbe de duh intrate în folclorul urban.
Silviu Brizu
Jurnalul unui român în America
Herg Benet Publishers
Silviu Brizu este corespondentul permanent al revistei „Kamikaze” la Chicago şi a publicat în revista de la Bucureşti, în ultimii ani, o mulţime de texte scurte, incisive, amuzante, care au fost adunate acum în volum. E plăcut să vezi America prin ochii lui, pentru că ştie să traducă oricui ce se întâmplă acolo, dar nici nu ascunde tarele ţării de unde a plecat. Un exemplu: „Le-am zis şi la vecinii ăştia, la americansky: «Puneţi, mă, nişte cuiburi de roşii, un rând-două de praz, ceva, nişte cartofi, că ţineţi ditamai curtea goală, de creşte iarba de pomană şi mai şi stricaţi apa pe ea aiurea! » Noooo, ziceau ei, că florile sunt frumoase, că aici nu suntem la fermă, că de ce nu mă duc eu înapoi în România dacă mi-e aşa dor de munca câmpului şi alte prostii din astea. Şi în definitiv pot să mă reclame cât vor pentru că am bătut pari pe hotarul dintre mine şi ei şi am îngrădit cu sârmă, dar am făcut-o doar ca să-mi apăr proprietatea, şi recoltele, şi neamul. Păi, n-ai cu cine, dom’le, nişte urbani, dă-i dracu’!”
Mihail Şolohov
Donul liniştit
Editura Univers
Traducere de Cezar Petrescu şi Andrei Ivanovski. Mihail Şolohov (1905-1984) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Primul dintre cele patru volume ale Donului liniştit a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci şi trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Şolohov i‑a adus şi mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă” împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l‑a ajutat nici faptul că, în anii ’40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut”. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate şi studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărţii este Mihail Şolohov.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
