La începutul iernii din ‘925 Geo Bogza îi trimitea, printr-o recomandată, poezia „Toamnă Apocaliptică” lui Tudor Arghezi. Era un manuscris pus în plicul care poartă încă şi azi ştampila poştei din Telega. „Stimate Domnule Arghezi, Întru cât anotimpurile poeziei se succed inde-PENDENT de anotimpurile cosmice îmi permit să vă trimit alăturata Toamnă Apocaliptică deşi suntem în iarnă...”
Cam tot prin acele timpuri, Banca Urbană le transmitea clienţilor îndemnul: „Munca şi economia aduc liniştea şi progresul”. Acest mesaj l-a bătut în ţinte de cupru pe o puşculiţă din oţel care a fost distribuită în epocă. Puşculiţa s-a păstrat şi ea până azi, Banca Urbană, nu... A fost una dintre băncile care s-au născut şi au decăzut pe Calea Victoriei, fostul Pod al Mogoşoaiei. Asemenea Bancorexului poate. Podul Mogoşoaiei, ca şi puşculiţa, precum şi manuscrisul lui Geo Bogza, există şi azi…
De prin băncile ţării, cele care au fost şi vor mai fi, se păstrează şi importante colecţii de artă. Bancherii, dar şi instituţiile lor, au investiti în artă: pentru că au bani, pentru că este un semn al prosperităţii, pentru că aşa cere blazonul aristocraţiei. Sau pur şi simplu pentru că aşa le place. Băncile, chiar şi atunci când dispar, lasă câte ceva în urmă: datorii, drame, sărăcie şi ceva artă.
Unele dintre cele mai impunătoare lucrări ale lui Grigorescu, Pallady, Aman, Luchian sunt moştenite prin saloanele marilor bănci. BNR are în tezaur un muzeu. Sistemul bancar a dat şi unul dintre liderii pieţei de artă de acum. Un fond de investiţii, adică tot o instituţie care jonglează cu banii, a cumpărat cea mai scumpă lucrare realizată de un artist tânăr român.
Din bănci a fost racolată şi o parte din clientela care a propulsat din prima vânzările casei Artmark la cote nemaivăzute. Băncile comandă şi plătesc direct artiştilor lucrări, comandă calendare pentru a se lăuda în mediul de business, impart burse uneori, sponsorizează cărţi, albume, evenimente. Sau antamează proiecte majore de arhitectură. Dar băncile nu sunt muzee, doar tezaurizează, ascund chiar. Asemena colecţionarilor. Luvrul are un patrimoniu de 36.000 de lucrări. Deutche Bank de 56.000! La noi, BCR şi-a prezentat colecţia, o parte de fapt din miile de piese numismatice şi sutele de lucrări de artă.
În fiecare an, în licitaţiile de piese clasice, „valori de patrimoniu”, „valori tradiţionale”, băncile şi bancherii sunt probabil printre cei mai discreţi cumpărători. Şi consistenţi. Se duelează cu colecţionarii împătimiţi sau optează pentru achiziţii private.. Nu vor cumpăra probabil niciodată manuscrisul lui Geo Bogza, doar puşculiţa Băncii Populare, poate. Dar tot un fel de mărunţiş ar fi în comparaţie cu sumele pe care, orgolios, le cheltuieşte o bancă. Chiar şi pe artă.
Acum, în decembrie, casele de licitaţii, de la noi şi de aiurea, aduc mai devreme Crăciunul. Oferta este mai bogată, mai interesantă, mai atrăgătoare şi pentru toate posibilităţile. Cine vrea să aleagă arta pentru cadouri, are de unde. Bijuterii, argintărie, cărţi vechi şi ne-reeditate, feronerie, porţelan, sticlă, obiecte decorative, diverse ustensile de epocă, „Landou pentru păpuşi” de prin 40, un joc „Magic Indu”, „Stan şi Bran pe motocicletă”, „Orient express” în miniatură, „Dom Perignon” din ‘72, „delicată frapieră”, suport pentru brad din 30, o sanie rusească (toate la Artmark), „Perolin” - pompa de mână pentru pulverizat substanţe dezinfectante, maşină de râşnit furaje, patine din lemn, telefon de birou Ericsson, ceas cronometru cu sonerie, cutia muzicală „canar în colivie” (la Alis toate), 20 de franci din 1822 (pe atunci se împuşca fracu’), lingură pentru măsline, cleşte pentru prăjituri, casetă pentru pilule, suport pentru oglindă jugendstil (pe lista Goldart)...
Se schimbă complet registrul de preţ şi pretenţii pentru lista de sculptură şi pictură. Cu aniversara de 5 ani strigare de la Artmark şi concurenţa Alis şi Goldart. Cu sculpturi de Stork şi Irimescu la Alis, o miniserie Petre Velicu, „Cămeşa” lui Dorel Petrehuş, seria de icoane excepţionale la Goldart. Cu tripleta Ghiaţă, Luchian şi… Bălaşa pentru sărbătorirea Zilei Naţionale în varianta Artmark. Cu „Patiseria de la intrarea în Plumbuita” a lui Vergulescu – Goldart, cu desene răspândite de Paul Neagu, Ion Irimescu, Aurel Cojan, Vasile Grigore, Tia Peltz, Aurel Jiquidi…
Duelurile importante vor fi însă tot pentru numele grele: „Merele” lui Ghiaţă de la Artmark la concurenţă cu cele ale lui Burada de la Goldart, „Sbârciogu” lui Lowendal, „Seara pariziană” a lui Lăzărescu, „Balcicul” lui Biju, Cheller, Gheaţă şi Arnold, „Casele” lui Petraşcu, „Mireasa” Magdalenei Rădulescu, dar şi „Căluşarii” şi „Cavalcada”, „Veneţiile” lui Dărăscu, Petraşcu, Ştefan Popescu, Baba, „Tahitiana” lui Tonitza, „Păpuşile, norul şi fluturii” – o capodoperă a lui Ţuculescu, „Navele în port” ale lui Vermont, un „Peisaj de iarnă” realizat de Chintilă, Iorgulecu Yor, Sion, Iser, Steriadi, Pallady, Catargi etc. Artmark aruncă în luptă şi o serie de artişti care debutează prin licitaţii. Iar Goldart propune cel mai sentimental duet: Corneliu Baba – „Autoportret din tinereţe” (1925) şi „Autoportret cu beretă” (1982). Minunăţii...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
