Ziarul de Duminică

ARTELE VIZUALE DUPA 90 / Privitorul in bataia pustii: Matei Arnautu

ARTELE VIZUALE DUPA 90 / Privitorul in bataia pustii: Matei Arnautu
10.02.2009, 16:33 140

 
Matei Arnautu, absolvent de pictura la Bucuresti, clasa Profesor Florin Mitroi, in 2002, obtine in 2007 M.A. la Facultatea de Arte si Design din Timisoara, moment care marcheaza si o comutare a interesului sau artistic dinspre pictura spre un obiect adesea deconcertant. Dintre expozitii amintim „Join", personala, impreuna cu Raluca Teodoru Arnautu, in 2008, la Galeria Mora din Bucuresti, expozitiile de la galeria „Mansarda" din Timisoara, 2007 si 2006 si „Accente si amprente", Galeria Apollo 2002, când a luat si premiul al doilea pentru pictura.
„Carabina 2008", care combina, prin suprafata reflectanta, imaginea privitorului cu opera artistului (in fotografie, insasi imaginea creatorului, ca intr-un autoportret manierist ce face uz explicit de plastica oglindirii), se situeaza in genul care pune spectatorul in situatii deconcertante, dar si „in mijlocul tabloului" cum doreau, cu un secol in urma, futuristii. Astfel, privitorul e nevoit sa se regaseasca, incomod, in miezul unei compozitii tridimensionale ce-l descrie drept tinta, prin „pusca" de cupru – ea insasi obiect mestesugit cu virtuozitate – si „sagetile" de hârtie ale jocurilor copiilor ce o inconjoara. E aici o abordare intens ironica, ludica si tinereasca a raportului artist-spectator, de o conceptie sofisticata, ce invita la descifrare.
 
Hieratismul de care vorbea Simona Nastac in „Observator Cultural" in 2002, in legatura cu lucrarile lui Matei Arnautu, caracterizeaza poate si optiunea sa cea mai recenta, demersul conceptual, desenele colorate realizate direct pe pereti si geamuri, numai geometrie si culoare, care ar parea aride de n-ar fi, din nou, jocul putin malitios al pictorului cu privitorul sau. Ne amintim poate de Magritte si de celebra sa provocare a cautarilor si interpretarilor gresite ale marelui public fata de arta Ceci n'est pas une pipe", când ne confruntam cu imaginea aspra, rectiliniara, monocroma, a unui calorifer ce aproape contrazice, fiind amplasata intr-o perspectiva si o asimetrie ce rup echilbrul perceptiei de ansamblu, obiectul real aflat dedesubt si pe care-l continua in spatiul imaginar. Aceeasi continuitate, oarecum bizara, intre geometria arhitecturala reala si geometria fictiva a desenului din linii colorate este explorata de pictor in alte colaje din 2005.
 
Alternativa la aceasta arta conceptuala putin rece sunt obiectele – adesea de sticla sau din materii de culori neutre – intre care insa se disting, ca o tâsnire de energie indelung reprimata, obiectele-perne, multicolore, din seria „Somnoroase pasarele". Aici, facultatea combinatorie a visului – imaginile celor dragi si imaginea proprie printre ele – este subiectul principal, exprimat printr-o tehnica si plasticitate de stencil, cu contururi negre, mov, gri, verzi si câte un accent rosu electric. In compozitii senzuale, unduitoare, chipurile se suprapun si se imbratiseaza si, in aceste obiecte poetice de o originalitate proaspata si autentica, artistul ne face sa-l simtim mai aproape.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO