În timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial, în "Monitorul oastei", publicaţie bilunară oficială pentruarmata de uscat, aer şi marină editată de Ministerul ApărăriiNaţionale, pot fi citite incredibil de multe fapte de un eroismautentic, pentru care militarii români au fost decoraţi cu ordinulMihai Viteazul.
Sunt pagini întregi cu descrieri succinte aleunor acţiuni de luptă întreprinse de ofiţeri sau soldaţi româniaflaţi în contact direct cu duşmanul, relatări de cele mai multesimilare, din care rezultă o frecvenţă a actelor de autosacrificiu,de dăruire de sine, de curaj deosebit incredibilă pentru zilelenoastre, când astfel de lucruri le vedem doar în filme la televizor(şi credem că sunt doar creaţii scenaristice) şi în rest fiecare segândeşte egoist numai la confortul proprieiexistenţe.
Fiecare paragraf din cele zece pagini şijumătate tipărite cu font mic ale "Monitorului oastei" din 2aprilie 1942 este povestea dramatică a unui destin ce transcendeorice propagandă de atunci şi de acum sau orice viziune artistică,din care cu iertăciune pentru ceilalţi am ales transcrierea câtorvadin campania pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de subocupaţia sovietică.
"Astfel prin Decretul Regal nr. 445 din 12februarie 1942 s-a hotărât: Conferim Ordinul Militar Mihai Viteazulclasa a III-a Post Mortem ofiţerilor superiori şi inferiori dupăcum urmează:
-CăpitanuluiBorcescu N. Alexandru,pentru eroismul de care a dat dovadă în lupta din Valea Bucovăţului(8 iulie 1941), unde deşi încercuit cu bateria sa, continuă sălupte, iar după ocuparea poziţiei de către inamic, reuşeşte să sestrecoare din încercuire cu un număr de servanţi şi punând înpoziţie de tragere un obuzier din altă baterie, ce rămăseseîmpotmolit, trage direct asupra tancurilor inamice, cari înaintauprin bateriile ocupate, până ce cade lovit mortal de schija unuimortier.
-CăpitanuluiNeguţ I. Valerie,pentru patriotismul şi bravura de care a dat dovadă în luptele dela Vest Miclăuşeni (8 iulie 1941) când deşi înconjurat continuă sălupte cu pistolul, până când cade grav rănit în mâinile inamicului.Dus în comuna Vorniceni pentrua fi interogat, refuză să dea oricerelaţii, preferând să moară împuşcat.
-CăpitanuluiMarinescu T. Marcel,pentru eroismul cu care a rezistat cu companiasa puhoiului de ruşi în lupta de la Malaja Belosjorka, din zilelede 27 şi 28 septembrie 1941, contribuind astfel la împiedicareainamicului de a pătrunde în dispozitivul batalionului său. Deşirănit de două ori în cursul aceleiaşi lupte, refuză să fie evacuat,continuând lupta până în ziua de 28 septembrie 1941 când trupeles-au repliat pe altă poziţie, iar el formând eşalonul doi de ruperea cercului, cade rănit din nou, de data aceastamortal.
-Mediculuicăpitan Cosma C. Constantin,pentru eroismul de care a dat dovadă însângeroasele lupte duse de acest batalion în zilele de 24-27septembrie 1941, când postul de comandă al grupului de VânătoriMunte şi cel al batalionului Vânători Munte fuseseră încercuite deinamic, din proprie iniţiativă porneşte la contraatac, cu o mână deoameni adunaţi în grabă de la comanda grupului şi cu pionierii deîntărire, reuşind să pătrundă în flancul şi spatele inamicului şisă recucerească tunurile pierdute ale divizionului de munte. Întorsla batalion, ia conducerea dreptei contraatacului, care pornea curămăşiţele a 2 companii să cucerească pentru a 3-a oară margineasatului dinspre inamic, reuşind să ocupe liziera de Nord.Batalionul fiind din nou copleşit de forţele numeroase, mediculcăpitan Cosma C. Constantin s-a gândit la ultimii săi răniţi,căzuţi în aceste contraatacuri, încercând să-i salveze. A fostprins de inamic, iar a doua zi, la reocuparea satului, a fost găsitîmpuşcat."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
