Valeriu Avram
Gladiatorii înălţimilor
Aşii aviaţiei în Primul Război Mondial
Editura Militară
Primul Război Mondial a demonstrat importanţa pe care aviaţia a avut-o ca armă combatantă. Fără aportul noii arme, Antanta n-ar fi câştigat confrunatrea cu Puterile Centrale. Importanţa aviaţiei – afrimă autorul – a fost demonstrată încă din perioada de început a războiului, victoria franceză în Bătălia de la Marna datorându-se observatorilor aerieni francezi şi britanici, care au descoperit la timp schimbarea direcţiei de mişcare a armatei generalului german Alexander von Kluck, permiţând comandamentului francez să ia măsurile potrivite. Avioanele de observare ale beligeranţilor deveniseră un pericol real pentru acţiunile trupelor terestre adverse. Pentru combaterea lor, era iminentă apariţia avioanelor de vânătoare armate cu mitraliere de bord şi, implicit, a luptei aeriene.
Inventarea tragerii sincronizate prin elice a reprezentat soluţia înarmării ideale. Un aport important în rezolvarea acestei probleme tehnice l-au avut inginerii francezi ai firmei Morane-Saulnier, precum şi Roland Garros, aviator celebru. Inventatorul olandez Anthony Fokker, care şi-a desfăşurat activitatea în Germania, a perfecţionat sistemul francez, iar inginerul român George Constantinescu, stabilit în Marea Britanie, a desăvârşit tragerea prin câmpul elicei printr-un sistem hidraulic, folosind avantajele sonicităţii, ştiinţă inventată de celebrul savant român.
In anul 1915, aviaţia s-a diversificat şi specializat; au apărut primele escadrile de vânătoare, de recunoaştere şi observaţie, de bombardament, inclusiv de bombardament strategic. Fiecare dintre ele erau înzestrate cu avioane având caracteristici de construcţie, performanţe şi armament diferite, în raport cu misiunile pe care le aveau de executat.
Primii care au înfiinţat escadrile de vânătoare, dotate cu avioane Fokker E. I-E. III, ce aveau instalate la bord mitraliere care trăgeau prin câmpul elicei, au fost germanii, ei câştigând astfel, în anul 1915, supremaţia aeriană pe frontul de vest, producând pierderi importante adversarilor aliaţi. Pe plan operaţional, avantajele armei automate fixe, utilizată pe un monoplan rapid împotriva biplanelor greoaie şi lente, a provocat o panică în rândul aliaţilor.
După un număr de pagini extrem de interesante privind evoluţia aviaţiei şi rolul ei în război, aurorul (doctor în istorie, specialitatea istoria aviaţiei, autor a 43 de cărţi cu tematică aeronautică) se opreşte asupra portretelor aşilor aviaţiei. Sunt prezentaţi câte trei aviatori din Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Austro-Ungaria, Italia, Statele Unite ale Americii, Rusia, România. Inclusiv fotografii.
