Astăzi să‑i învăţăm pe copii liniile...
Linia dreaptă – ia uite! – nu se‑opreşte
niciunde
iese pe fereastră, e foarte simplu,
trece departe de oraşe ca o autostradă
cu gândul ţinteşte orizontul
cu gândul se desprinde de Planetă
cu viteza luminii – uşor, copăcel! –
din lumina Lumii iese, pe lângă
argintul Lunii săgetează
şi se‑afundă de‑a dreptul
în bezna Cosmosului îngheţat
Poftim?... Mai departe?... Mai departe
hm! nu prea ştiu...
Nicio linie nu se opreşte nicăieri
vă vine să credeţi?
nici chiar linia şerpuită – o vedeţi?
şovăitoare coadă de zmeu evitând
cu umană prudenţă fierbinţeala Aştrilor –
unul în stânga, altul în dreapta
alţii peste tot...
Dar ce‑ar zice ei de Cerc?
Noli tangere circulos meos!
apropo, să le spunem un secret:
în caz de pericol oricine poate cere
protecţia Cercului pe nisipul umed
al plajei
c‑o piruetă de giruetă – că tot veni vorba –
trasăm cercul, i.e. ne‑ncercuim
după care privim în jur:
nimeni dincolo de cerc să ne poată
face vreun rău –
vă vine să credeţi?...
Dar ce‑ar zice ei de‑o hiperbolă?
hiperboree se‑apropie de axele lumii
tinde, se‑ntinde, vibrează de‑ncordare
exagerează...
asta e! n‑are serenitatea liniei drepte
Să‑i cruţăm, dar, de dezamăgiri:
multe au fost, multe‑au rămas
pe data viitoare, nu?
Dar pe una n‑o putem trece cu vederea –
săltăreaţa cicloidă, şontâc–rotund
şi precum veveriţa‑ntr‑un tambur
bezmetic alergând în chip de
Epi–
cicloidă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels