Faimosii eroi de BD renasc din propria cenusa - respectiv dintr-o anterioara "catastrofica adaptare" (cum e taxata astazi ecranizarea "cu actori" din 1999, semnata de Claude Zidi: Asterix si Obelix contra lui Cezar). Claude Berri, cu dublul sau instinct de regizor si producator, a apelat la Alain Chabat, un foarte popular actor (deja verificat si ca cineast total: Didier,1996, premiul CAésar pentru opera prima), caruia ii cunoastea pasiunea pentru aventurile respective, dar si virtutile de inventator comic.
Asumandu-si la propriu si la figurat rolul de Cezar, Chabat a purces la reabilitarea umorului pentru toate gusturile si pentru toate varstele, care a propulsat creatia tandemului Albert Uderzo - RenAé Goscinny in anii 60, din a caror fronda s-a ivit si nutrit. Interesul a fost mentinut si prin prolificitatea acestor autori de benzi desenate care au lansat album dupa album, apeland si la marele ecran, semnand (de doua ori in Franta si o data in Belgia) Asterix, galezul (1967), Asterix si Cleopatra (1968), Cele douasprezece munci ale lui Asterix (1976). Desi Goscinny a murit in 1977, Uderzo a continuat de unul singur, dar si-a focalizat atentia mai mult asupra copiilor si a abandonat ambitia initiala a subtilitatii pe nivele de intelegere.
Recalibrand tirul, Chabat s-a asigurat de o echipa excelenta care a purces cu entuziasm la o munca pe de o parte de scrupulozitate stiintifica, pe de alta de fantezie cinematografica. Amuzamentul inteligent e acoperit din toate directiile si compartimentele, verva fiind unitatea de masura pe fractiune de secunda, pe centimetru de pelicula, care debordeaza de aluzii culturale si gaguri muzicale, jocuri de cuvinte si citate cinematografice, efecte speciale mecanice si digitale, anacronisme de un haz nebun. Chit ca se lucreaza intr-o maniera pe cat de discreta, pe atat de docta. De exemplu, insusi pretextul intrigii - orgoliul de a-i oferi imparatului cuceritor un maret palat ridicat in doar trei luni (si nu in 30 de ani cat durase edificarea piramidei Kheops!) - preia cultul pentru superioritatea civilizatiei egiptene care nu putea fi mai bine slujit decat de superba regina a reginelor. Cleopatra Monicai Bellucci e de o zvelta trufie (evidentiata - e drept - si de toaletele Haute Couture !) si mai ales cu un profil ultra adecvat. Cuplului titular deja rodat, Christian Clavier - GAérard Depardieu, i s-a pus surdina la grobianism asociindu-i-se un Claude Rich/Panoramix, nu doar inventator de potiune magica energizanta, ci si detinatorul unei distinctii celeste. Ca sa nu mai vorbim de Idefix, canisul epilat care-si disputa - in materie de evocare a zoolatriei egiptene - simpatia publicului cu doi odiosi crocodili divini, carora ar trebui sa le cada prada tanarul arhitect, in caz de nerespectare a termenului de predare. Jamel Debbouze, mai pastrand ceva din aerul fabuloasei AmAélie, pare predestinat rolului de oita neagra ce trebuie sa se descurce infruntand distantele, intemperiile si mai ales invidia. Confratele in disgratie Amonbofis are parte de GAérard Darmon, interpret cu un cap de expresie diabolica, pe masura piedicilor urzite cu mijloace pirateresti de anvergura. Anihilate insa rand pe rand, fiindca exista cate o solutie parodica pentru orice.
Asterix & Obelix: Mission Cleopatre. Frant a 2002. Scenariul si regia: Alain Chabal. Cu: GAérard Depardieu, Christian Clavier, Jamel Debbouze, Monica Bellucci, Alain Chabat, Claude Rich, GAérard Darmon. Distribuit de Independenta Film & GlobCom. Data premierei: 21 februarie 2003.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
